Înfruntând Regimul Roşu. Falun Gong rezistă după aproape două decenii de persecuţie comunistă

În fiecare an, pe 25 aprilie, în peste 100 de ţări din întreaga lume se comemorează "Apelul de la Zhongnanhai" - primul apel paşnic de amploare al practicanţilor Falun Gong din China care cereau Guvernului să înceteze hărţuirea declanşată împotriva şcolii lor de qigong şi eliberarea colegilor arestaţi abuziv. Acest apel, diferit de tot ceea ce văzuse China până atunci - civilizat, fără scandări sau manifestări agresive - avea să prefigureze unul dintre cele mai sângeroase masacre contemporane: genocidul împotriva Falun Gong.

Momentul a fost marcat şi în România, unde practicanţii Falun Gong - străveche şcoală de qigong ce are la bază principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă şi un set de exerciţii lente şi meditaţie - s-au adunat în faţa ambasadei Chinei pentru a onora curajul colegilor lor chinezi şi, de asemenea, pentru a atrage atenţia opiniei publice asupra faptului că în China comunistă oamenii sunt ucişi pentru faptul că au convingeri spirituale iar organele lor sunt vândute pe piaţa transplanturilor. Iar agresorul este însuşi statul...

Ţinând în mâini fotografii ale colegilor lor ucişi de-a lungul celor 19 ani de persecuţie, practicanţii au ţinut momente de reculegere în memoria victimelor, au împărţit materiale informative trecătorilor şi, unii dintre ei au executat exerciţiile Falun Gong, făcând să răsune în faţa ambasadei muzica serenă care, cândva, putea fi auzită în mai toate parcurile Chinei.

"Este o practicantă Falun Gong care a fost omorâtă. Şi în general în lumea întreagă practicanţii poartă astfel de tablouri în anumite evenimente, parade pe care le fac, pentru conştientizarea opiniei publice, pentru a le arăta cum nişte oameni buni sunt exterminaţi doar pentru că vor să creadă în valori şi vor să fie fideli propriei lor conştiinţe", a declarat o participantă la eveniment ce ţinea în mâini fotografia unei tinere ucise în China.

Istoric

Prezentată public în 1992, Falun Gong a devenit rapid foarte populară în China, fiind iniţial susţinută inclusiv de către autorităţi, pentru efectele sale benefice care degrevau sistemul public de sănătate de o mulţime de cheltuieli.

Lucrurile aveau însă să se schimbe în 1999, când regimul chinez constata că numărul practicanţilor Falun Gong din Beijing era de circa patru - cinci sute de mii, numărul din întreaga ţară fiind estimat la 70-100 de milioane: mai mulţi decât membrii Partidului Comunist. Succesul Falun Gong a nemulţumit regimul comunist din China, cu toleranţă zero faţă de orice voce alternativă, mai ales că valorile morale promovate de îndrăgita practică sunt la antipozii principiile luptei de clasă şi violenţei promovate de marxism.

Marele nemulţumit a fost chiar preşedintele de atunci al Chinei, Jiang Zemin, alţi lideri PCC neavând mari probleme cu Falun Gong, unii dintre ei fiind chiar practicanţi.

Frustrat că Falun Gong ajunsese mai populară decât partidul pe care-l conducea, Jiang Zemin a hotărât să eradicheze practica, convins fiind că persecuţia pe care o începea avea să-i consolideze poziţia de lider şi să etaleze măreţia puterii supreme a PCC. Campania a început prin calomniere şi hărţuire, faţă de care practicanţii au reacţionat prin apelul paşnic de la Zhongnanhai, din 25 aprilie 1999, din Beijing", se arată în comunicatul de presă remis de Asociaţia Falun Dafa redacţiei Epoch Times.

Apelul de la Zhongnanhai

Pe 25 aprilie 1999, aderenţii Falun Gong uimeau China. O Chină în memoria căreia era încă viu faptul că în 1989 regimul comunist scosese tancurile contra studenţilor. Fără frică de represalii, între 10.000 şi- 20.000 de practicanţi s-au strâns la Zhongnanhai - sediul central al Guvernului de la Beijing pentru a cere două lucruri: ca partidul să înceteze defăimarea practicii lor şi eliberarea colegilor lor arestaţi abuziv în oraşul de coastă Tianjin.

Apelul lor a fost unul cum China nu mai văzuse: fără scandări de lozinci şi fără manifestări agresive. Imaginile filmate de cameramanii postului ABC au surprins uriaşul grup de chinezi aliniaţi pe câteva rânduri, în linişte, de-a lungul a doi kilometri, urmând linia copacilor de pe trotuare, în apropierea Oraşului Interzis, unde trăieşte protipendada comunistă a Chinăi. Unii practicau exerciţiile Falun Gong, alţii stăteau.

La scurt timp, premierul Chinei la acel moment le-a promis eliberarea colegilor lor iar demonstranţii s-au disperat în linişte, aşa cum veniseră.

Dar circa 3 luni mai târziu, preşedintele de atunci al Chinei, Jiang Zemin şi-a impus punctul de vedere şi a dispus eradicarea practicii prin orice mijloace.

La ordinul lui Jiang Zemin, Falun Gong a fost scoasă în afara legii iar mass media a declanşat o campanie de demonizare fără precedent împotriva practicii.

"În momentul în care au constatat că 1 din 12 chinezi au acest mod de viaţă – Adevăr, Compasiune, Toleranţă, preşedintele Chinei şi-a simţit autoritatea ameninţată şi a decis ca în 3 luni de zile practicanţii să fie lichidaţi, să fie ruinaţi financiar şi să le fie distrusă reputaţia. În acest fel a început poate cea mai cumplită campanie de exterminare a unor oameni buni din istoria umanităţii şi spun asta nu numai gândindu-mă la metodele abominabile – practic au luat ce a fost mai rău din tot ce a inventat omenirea mai urât – dar şi numărul mare de oameni care au fost omorâţi întrece orice alte scoruri din istorie. Persecuţia a culminat cu un genocid caracterizat prin recoltarea forţată de organe, care continuă pentru că s-a creat o întreagă industrie", a explicat una dintre practicantele Falun Gong prezente la Ambasada Chinei.

Mai exact, pentru a fi convinşi să renunţe la practica lor, aderenţii Falun Gong au fost aruncaţi în închisori, centre de spălare pe creier, lagăre de muncă, unde au fost bătuţi, torturaţi, femeile violate. Totul pentru a-i forţa să se dezică de practica lor. Practicanţii însă nu au cedat, căci Falun Gong le îmbunătăţise dramatic sănătatea şi le schimbase în bine viaţa. Aşa că Partidul s-a trezit având în custodie o masă uriaşă de oameni. Oameni nu doar hotărâţi să nu renunţe la convingerile lor ci şi foarte sănătoşi. Şi s-a gândit să-i valorifice. Cum? Omorându-i pentru a le vinde organele, aşa cum aveau să releve, câţiva ani mai târziu, investigaţii independente.

Odată cu declanşarea persecuţiei contra Falun Gong, spitalele de transplant cu mii de paturi au apărut unul după altul, numărul lor fiind de câteva sute în prezent. În timp ce spitalele se înmulţeau, trasplantul fiind transformat într-o adevărată industrie de stat, deţinuţilor de conştiinţă închişi în condiţii inumane în lagăre de muncă, bătuţi, torturaţi şi puşi la muncă silnică, li se făceau analize laborioase de sânge, ţesut şi organe: erau luaţi în evidenţă pentru sacrificare.

De-a lungul anilor ce s-au scurs de la declanşarea persecuţiei şi până în prezent, numărul celor omorâţi în cadrul operaţiilor de transplant a ajuns să fie suficient de mare pentru a se vorbi despre crime în masă - un adevărat genocid medical. Astfel, potrivit ultimului raport independent dedicat recoltării ilegale de organe din China, "Recoltarea sângeroasă / Carnagiul: O actualizare", începând din anul 2000, în China s-au făcut între 60.000 şi 100.000 de transplanturi pe an, aceasta în timp ce regimul comunist chinez susţine că efectuează doar 10.000 de transplanturi pe an.

Autorii raportului - fostul secretar canadian de stat pentru Asia-Pacific, David Kilgour, avocatul de drepturile omului David Matas şi jurnalistul de investigaţie Ethan Gutmann - estimează că numărul real al transplanturilor efectuate în 15 ani (perioada acoperită de cercetările lor) trece de 1,4 milioane, din care 1,2 milioane nu au nici o justificare oficială şi nu pot fi explicate decât prin existenţa unei uriaşe bănci de donatori vii. Iar cea mai mare parte a victimelor sacrificate (de vii) pe mesele de operaţii au fost practicanţii Falun Gong. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici