Infecţia sinusurilor: Simptome, cauze, tratamente şi abordări naturale

Infecţia sinusurilor, denumită şi sinuzită, apare atunci când lichidul se acumulează în sinusuri, cavităţi pline cu aer din oasele faciale care înconjoară nasul, permiţând bacteriilor să se dezvolte. Aceasta implică aproape întotdeauna inflamarea căilor nazale (rinită), ceea ce îi determină pe mulţi medici să utilizeze termenul de rinosinuzită.

Sinuzita este unul dintre principalele motive pentru prescrierea de antibiotice, cauzând până la 73 de milioane de zile de activitate restricţionată anual în Statele Unite. Aproximativ 12% dintre adulţii americani sunt diagnosticaţi anual cu sinuzită, iar aproximativ 90% dintre persoanele care suferă de răceală se confruntă cu o formă de sinuzită virală.

Care sunt tipurile de infecţie sinusală?

Faţa are patru perechi de sinusuri, inclusiv următoarele:

• Sinusurile etmoide sunt situate lângă partea superioară a nasului, în jurul rădăcinii acestuia. Acestea sunt prezente la naştere.
• Sinusurile maxilare se găsesc lângă partea inferioară a nasului şi deasupra pomeţilor. De asemenea, sunt prezente la naştere.
• Sinusurile frontale sunt situate în frunte, chiar deasupra sprâncenelor. Se dezvoltă la mijlocul copilăriei.
• Sinusurile sfenoide sunt poziţionate în spatele nasului. Acestea se dezvoltă în adolescenţă.

O infecţie a sinusurilor poate fi clasificată în funcţie de perechea de sinusuri pe care o afectează. De asemenea, poate fi clasificată în funcţie de durata acesteia şi de cauza subiacentă.

Durata

Infecţiile sinusurilor pot fi clasificate în funcţie de durata lor. Aceste categorii includ următoarele:

• Sinuzita acută este o inflamaţie pe termen scurt a sinusurilor, care durează de obicei mai puţin de patru săptămâni cu rezolvare completă. Afecţiunea la persoanele sănătoase este de obicei cauzată de viruşi. Uneori, se poate dezvolta ulterior o infecţie bacteriană. Infecţiile sinusurilor dobândite în spitale sunt adesea bacteriene. Simptomele precum secreţiile nazale (de obicei mai groase decât cele care provin de la un nas care curge), congestia nazală şi durerea facială se ameliorează de obicei în termen de 10 zile, dar pot persista câteva săptămâni. În unele cazuri, simptomele se pot ameliora temporar înainte de a se agrava din nou.
• Sinuzita subacută este o continuare a sinuzitei acute, caracterizată prin simptome care durează între patru şi 12 săptămâni.
• Sinuzita cronică este o inflamaţie pe termen lung a sinusurilor care durează 12 săptămâni sau mai mult. Deşi simptomele pot persista, multe persoane se recuperează cu un tratament adecvat. Unele subtipuri de sinuzită cronică includ sinuzita cronică fără polipi nazali (excrescenţe moi, necanceroase care se dezvoltă în mucoasa nasului şi a sinusurilor), sinuzita cronică cu polipi nazali şi sinuzita alergică fungică, ce are loc la persoanele cu sistem imunitar normal. Aceasta provoacă o acumulare groasă, asemănătoare unei mase, în sinusuri, ducând la simptome sinusale de lungă durată.
• Sinuzita recurentă implică patru sau mai multe episoade acute care durează cel puţin 10 zile fiecare în decursul unui singur an. Afecţiunea se rezolvă între episoade, dar reapare de mai multe ori pe an.

Cauza

Infecţiile sinusurilor pot fi clasificate şi în funcţie de cauza lor. Aceste categorii includ următoarele:

• Sinuzita virală este o afecţiune frecventă cauzată de o infecţie virală. Ea urmează adesea infecţiilor respiratorii superioare, cum ar fi o răceală sau o gripă. Sinuzita virală este autolimitată, rezolvându-se în general în decurs de o săptămână fără intervenţie medicală specifică.
• Sinuzita bacteriană este cauzată de bacterii, adesea în urma unei boli virale. Majoritatea cazurilor se rezolvă în termen de două săptămâni, fără simptome recurente.
• Sinuzita alergică apare atunci când alergeni precum polenul sau praful inflamează membranele sinusurilor, ducând adesea la o infecţie sinusală. În plus faţă de simptomele sinusurilor tipice, alergiile pot provoca mâncărimi la nivelul ochilor, nasului sau gâtului.
• Sinuzita fungică este clasificată ca fiind neinvazivă sau invazivă în funcţie de amploarea infecţiei fungice şi de impactul acesteia asupra sinusurilor. Tipurile neinvazive sunt limitate la nivelul nasului şi al sinusurilor, incluzând bila fungică, sinuzita fungică saprofitică şi rinosinuzita fungică alergică. Tipurile invazive se pot extinde la ochi şi creier şi sunt mai frecvente la persoanele cu un sistem imunitar slăbit.

Care sunt simptomele şi semnele timpurii ale unei infecţii sinusale?

Cele trei simptome principale ale sinuzitei sunt:

• Scurgerea purulentă (legată de puroi): secreţie nazală verde sau galbenă
• Durere facială sau dentară: durere, plenitudine sau durere asemănătoare presiunii
• Obstrucţie nazală: dificultate de respiraţie prin unul sau ambele pasaje nazale care duce adesea la respiraţie pe gură şi, eventual, sforăit pe timp de noapte

Alte semne şi simptome pot include:

• Durere, umflături şi sensibilitate în jurul obrajilor, ochilor sau frunţii.
• Nas care curge.
• Reducerea simţului mirosului (hiposmie).
• Febra: Deşi febra este prezentă în aproximativ jumătate din cazurile de sinuzită, aceasta poate fi totuşi un semn important al gravităţii afecţiunii.
• Picurare postnasală (mucus care se scurge din nas în partea din spate a gâtului).
• Durere de cap.
• Respiraţie urât mirositoare (halitoză).
• Tuse care se agravează adesea noaptea.
• Senzaţie de presiune în urechi.
• Oboseală.
• Durere de urechi.
• Durere în gât.

Simptomele şi semnele sinuzitei la copiii mici pot include:

• Iritabilitate
• Dificultate în a mânca
• Respiraţie prin gură
• Umflături în jurul ochilor
• Greaţă şi apetit scăzut
• Răceală sau boală respiratorie care se ameliorează, dar apoi se agravează din nou
• Febră mare cu secreţii nazale închise la culoare care durează cel puţin trei zile
• Secreţii nazale care durează peste 10 zile fără ameliorare, cu sau fără tuse

Adesea, locul în care o persoană simte durere, disconfort sau alte simptome la nivelul feţei va indica sinusul care este infectat. Simptomele sinuzitei acute şi cronice sunt similare, dar simptomele sinuzitei cronice sunt, în general, mai uşoare.

Ce cauzează o infecţie a sinusurilor?

Sinusurile sunt căptuşite cu mucus care reţine alergenii, germenii şi particulele din aer. Cilia, proiecţii mici asemănătoare părului din sinusuri, mişcă mucusul spre orificiile care duc la gât, unde este înghiţit. Acest proces ajută la filtrarea şi expulzarea agenţilor patogeni din organism. Cu toate acestea, inflamaţia şi umflarea pot duce la blocarea deschiderilor sinusurilor, împiedicând drenarea corespunzătoare. Acest lucru duce la acumularea de mucus, creând un mediu perfect pentru dezvoltarea bacteriilor sau ciupercilor, ceea ce duce la o infecţie sinusală.

În timpul unei răceli, de exemplu, ţesuturile umflate din nas pot bloca orificiile sinusurilor, provocând presiune şi durere. Mucusul blocat şi fluxul de aer redus permit bacteriilor să se înmulţească, ducând la o inflamaţie mai mare. Acest ciclu creşte presiunea în sinusuri, cauzând disconfort, şi poate duce la infecţie. În cazurile grave, sinusurile pot dezvolta un efect de „vid” în care aerul este absorbit, cauzând o presiune şi mai mare şi atrăgând fluide care alimentează dezvoltarea bacteriilor. Această acumulare continuă de lichid şi de globule albe care încearcă să combată infecţia poate agrava durerea şi umflarea, ducând la mai multe probleme ale sinusurilor.

Infecţiile sinusurilor sunt cauzate în primul rând de factorii de mediu, dar unele anomalii structurale ale feţei şi capului le pot provoca, de asemenea.

Factori de mediu

• Viruşi: Sinuzita acută este, de obicei, cauzată de virusuri, inclusiv rinovirus (care provoacă răceli comune), adenovirus, virusul gripei (gripal) şi virusul parainfluenza (care provoacă răceli, bronşite şi pneumonii).
• Bacterii: Bacteriile pot provoca, de asemenea, infecţii ale sinusurilor, cei mai comuni vinovaţi fiind Streptococcus pneumoniae (38%), Haemophilus influenzae (36%) şi Moraxella catarrhalis (16%).
• Fungi: Infecţiile fungice pot provoca uneori infecţii ale sinusurilor, dar acest lucru este foarte rar şi apare de obicei la persoanele cu un sistem imunitar slăbit, inclusiv cele cu diabet necontrolat, HIV sau anumite boli autoimune sau care urmează un tratament pentru cancer sau un transplant de organe. Ciupercile care pot provoca aceste infecţii sunt de obicei Mucor, Rhizopus, Rhizomucor şi Aspergillus.
• Fum, substanţe chimice sau vapori: Fumul de tutun, fumul pasiv, aerosolii de vaping, substanţele chimice sau vaporii pot irita nasul, ducând la inflamaţie şi la creşterea producţiei de mucus.
• Alergiile sezoniere: Alergiile sezoniere, cunoscute şi sub numele de „febra fânului”, de exemplu cauzate de ambrozie toamna, pot provoca inflamaţii nazale şi mucus suplimentar. Acest lucru creează un mediu ideal pentru dezvoltarea germenilor.
• Alţi alergeni: Alţi alergeni care pot provoca sinuzită includ acarienii de praf, mucegaiurile, gândacii de bucătărie şi scuamele de animale. Mătreaţa de animale constă în mici fulgi de piele de la animale precum câinii şi pisicile, care pot pluti în aer şi pot fi inhalate. Aceste celule cutanate conţin secreţii care pot declanşa reacţii alergice, dar blana sau părul de animale nu este un alergen.
• Obiecte străine în nas: Un obiect se poate bloca în cavitatea nazală şi se poate infecta.
• Traumatisme faciale: Leziunile pot duce la inflamaţii sau infecţii.

Factori structurali

Problemele structurale din nas sau sinusuri pot perturba fluxul normal de mucus, ducând la o acumulare. Exemplele includ:

• Polipi nazali: Aceste excrescenţe necanceroase pot bloca orificiile sinusurilor dacă sunt suficient de mari.
• Septul deviat: Septul nazal este peretele de cartilaj care separă cele două părţi ale nasului. Un sept deviat apare atunci când acest perete este descentrat sau strâmb.
• Falia palatină: Palatul despicat este o afecţiune congenitală în care un copil are o deschidere în cerul gurii ce creează un spaţiu între nas şi gură.
• Concha bullosa: Concha bullosa este un spaţiu plin cu aer în concha sau în cornetul din interiorul pasajului nazal, de obicei în partea de mijloc a nasului. Este o variaţie comună în structura nasului.
• Protuberanţă osoasă nazală: Acesta poate bloca deschiderea unui sinus.
• Tumori: O tumoare la nivelul nasului sau al feţei poate duce la condiţii care ar putea provoca o infecţie a sinusurilor.
• Adenoide mărite: Adenoidele sunt nodulii limfatici din gât care ajută la reţinerea germenilor care intră în organism prin nas. Adenoidele mărite pot duce la probleme precum rinosinuzita acută şi, în unele cazuri, se poate transforma în rinosinuzită cronică. Adenoidele se pot mari din cauza unei infecţii sau pot fi deja mărite la naştere.
• Disfuncţie ciliară: Cilii din sinusuri sunt incapabili să deplaseze eficient mucusul. Această problemă poate afecta transportul mucusului, ducând la sinuzită.

Cine este expus riscului de a dezvolta o infecţie sinusală?

Următorii factori de risc expun o persoană la un risc mai mare de a dezvolta o infecţie sinusală:

• Sexul: Femeile sunt mai predispuse să dezvolte infecţii ale sinusurilor decât bărbaţii.
• Vârsta: Copiii sunt cei mai predispuşi la infecţii ale sinusurilor. După copii, infecţiile sinusurilor sunt mai frecvente la adolescenţi, apoi la persoanele cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani.
• Anumite medicamente: Unele medicamente, inclusiv pilulele contraceptive, medicamentele pentru hipertensiune arterială sau depresie şi imunosupresoarele, pot agrava congestia şi creşte riscul de probleme sinusale.
• Afecţiuni subiacente: Anumite afecţiuni medicale, cum ar fi astmul, SIDA, boala de reflux gastroesofagian (GERD), fibroza chistică, otita medie (infecţia urechii medii) şi tulburările imunitare sau autoimune, pot creşte riscul de infecţie sinusală. Persoanele care dezvoltă infecţii dentare sau au rinită alergică sunt, de asemenea, mai predispuse la infecţii sinusale.
• Terapie intensivă: Persoanele care petrec perioade îndelungate culcate pe spate la terapie intensivă sunt mai susceptibile de a avea clearance-ul mucociliar deteriorat.
• Sarcina: Femeile însărcinate sunt de până la şase ori mai predispuse la sinuzită acută.
• Răceli frecvente: Copiii mici cu răceli frecvente sunt deosebit de susceptibili de a fi afectaţi.
• Utilizarea de medicamente pe cale intranazală: Sinuzita fungică invazivă cronică este o infecţie fungică rară, dar gravă, care poate afecta persoanele cu sistem imunitar normal. Ea poate fi asociată cu inhalarea de droguri ilicite prin nas.
• Pilotarea aeronavelor şi scufundările: Aceste persoane pot suferi barotraume, leziuni cauzate de schimbările de presiune ale aerului sau apei. Barosinuzita este cauzată de schimbări bruşte ale presiunii aerului la care organismul nu se poate adapta. Aceasta poate deteriora mucoasa sinusurilor şi provoacă, de obicei, durere sau presiune facială.
• Utilizarea prelungită a oxigenului: Utilizarea prelungită a oxigenului, ca în cazul tuburilor introduse în nas, poate usca mucoasa.
• Fumatul: Fumul de ţigară şi tutunul de prizat nazal afectează semnificativ capacitatea nasului de a elimina mucusul. Cercetările au constatat, de asemenea, că substanţa numită cotinină, un produs secundar al nicotinei, încetineşte mişcarea ciliatelor din celulele nazale.
• Spray-uri decongestionante nazale: Utilizarea acestora pentru mai mult de două sau trei zile la rând poate creşte riscul apariţiei unei infecţii sinusale.
• Arsuri grave: Leziunile prin inhalare în urma arsurilor cresc semnificativ riscul de apariţie a sinuzitei.

Cum este diagnosticată o infecţie sinusală?

Diagnosticul se bazează pe simptome şi implică în mod ideal examinarea gâtului, nasului şi sinusurilor. Un furnizor de servicii medicale poate examina nasul pentru a depista polipi, poate utiliza o lumină pentru a verifica inflamaţia sinusurilor şi poate atinge zonele sinusurilor pentru a detecta sensibilitatea.

Sinuzita poate fi prezisă prin cinci semne cheie: durere dentară în maxilarul superior, reflexia anormală a luminii în sinusuri, răspuns slab la spray-urile nazale sau la medicamentele pentru alergii, secreţii nazale colorate şi mucus gros observat în timpul unei examinări. Sinuzita este foarte probabilă dacă sunt prezente patru sau mai multe dintre aceste semne.

Următoarele teste pot ajuta un furnizor de asistenţă medicală să diagnosticheze o infecţie sinusală:

• Tomografie computerizată (CT): O scanare CT poate ajuta la diagnosticarea sinuzitei şi poate oferi o privire mai atentă la oasele şi ţesuturile sinusurilor. De obicei, este utilizată pentru a evalua severitatea sinuzitei sau pentru a verifica dacă există complicaţii, cum ar fi un ochi umflat şi roşu.
• RMN: Un RMN al sinusurilor poate fi efectuat dacă se suspectează o tumoare sau o infecţie fungică.
• Radiografii: Dacă pacientul are sinuzită maxilară, se pot efectua radiografii dentare pentru a verifica dacă există un abces dentar.
• Rinoscopie (endoscopie nazală): Medicii sau specialiştii ORL (Otorinolaringologi) pot utiliza o procedură numită endoscopie nazală sau rinoscopie pentru a examina orificiile sinusurilor şi a detecta probleme precum anomalii structurale. Un endoscop este un tub subţire, luminat, introdus în nas, adesea cu un anestezic local, pentru a inspecta zona şi, uneori, pentru a colecta probe de lichid pentru testare.
• Cultură de mucus: Dacă o infecţie sinusală este cronică sau nu se ameliorează după mai multe runde de antibiotice, se poate efectua o cultură de mucus pentru a identifica cauza infecţiei. Majoritatea probelor de mucus sunt prelevate din nas, dar uneori probele pot fi recoltate direct din sinusuri.
• Testarea alergiilor: Medicul ar putea trimite pacientul la un specialist în alergii pentru a efectua teste prin înţepătură cutanată pentru a identifica potenţialii alergeni.
• Analize de sânge: Medicul poate solicita teste de sânge pentru HIV sau alte teste pentru o funcţie imunitară deficitară.
• Biopsie: Biopsiile verifică dacă există infecţii sinusale fungice grave care se pot răspândi la oasele din apropiere. O biopsie osoasă este necesară pentru a confirma acest lucru. Biopsiile de ţesut sinusal sunt prelevate cu ajutorul endoscoapelor nazale. Aceste biopsii pot ajuta, de asemenea, la diagnosticarea unor afecţiuni rare, cum ar fi sindromul ciliilor imotile, care poate duce la infecţii recurente, cum ar fi sinuzita cronică, bronşita şi pneumonia.
• Testul funcţiei ciliare: Acest test este utilizat pentru a diagnostica dischinezia ciliară primară, o afecţiune genetică care afectează structura şi funcţia ciliatelor.
• Citologia nazală: Citologia nazală este o procedură simplă utilizată pentru examinarea mucoasei nazale prin identificarea şi numărarea diferitelor tipuri de celule şi a caracteristicilor acestora. Se efectuează prin răzuirea interiorului nasului pentru a colecta o probă pentru analiză.
• Teste de transpiraţie: Testul sudorii măsoară nivelurile de clorură din transpiraţie şi este cel mai fiabil test pentru fibroza chistică, care poate fi un factor de bază.

Care sunt posibilele complicaţii ale unei infecţii sinusale?

Unele dintre complicaţiile sinuzitei pot fi grave sau chiar fatale, însă acestea sunt foarte rare. Complicaţiile apar în mai puţin de 1 la sută din cazuri. Acestea includ:

• Laringita: Aceasta este atunci când se inflamează cutia vocală.
• Dacriocistită: Aceasta se produce atunci când sacul lacrimal al ochiului se inflamează sau se infectează.
• Celulita orbitală: Aceasta este o infecţie a pielii din jurul ochiului.
• Abces orbital.
• Tromboza sinusului cavernos: Acesta este un cheag de sânge în structura venoasă cavernoasă de la baza creierului.
• Meningită.
• Abces sau empiem epidural sau subdural: Aceasta este o colecţie de puroi deasupra sau sub membrana dură care acoperă creierul şi măduva spinării.
• Abces cerebral (foarte rar).
• Infecţie osoasă.
• Răspândirea unei infecţii bacteriene.
• Celulită facială: Aceasta este inflamaţia sau infecţia pielii sau a ţesuturilor subiacente ale feţei.
• Afectarea vederii.
• Orbire.
• Durere la mişcarea ochiului (mişcare oculară limitată).
• Convulsii.
• Durere de cap intensă.
• Sensibilitate la lumină.
• Gât rigid.
• Febră mare.
• Dificultăţi de respiraţie, înghiţire sau vorbire.
• Confuzie.
• Infecţia urechii medii: Aceasta este o complicaţie mai frecventă, apărând mult mai des de 1%, în special la copii.
• Surditate temporară.
• Deces: Deşi rară, aceasta poate apărea din cauza unei infecţii severe care se dezvoltă în zona orbitei, care conţine globul ocular, sau dacă infecţia se răspândeşte la creier.

Care sunt tratamentele pentru o infecţie sinusală?

Multe cazuri de infecţie sinusală pot fi tratate cu remedii la domiciliu, precum următoarele:

• Aplicaţi un prosop cald şi umed pe faţă.
• Beţi multe lichide.
• Utilizaţi un umidificator.
• Evitaţi zborul atunci când vă simţiţi congestionat.
• Evitaţi temperaturile extreme şi schimbările bruşte, precum şi aplecarea în faţa cu capul în jos.
• Odihniţi-vă suficient, de preferinţă culcat pe o parte sau sprijinit cu o pernă pentru a uşura respiraţia.
• Evitaţi alcoolul, deoarece acesta poate agrava umflarea sinusurilor.
• Evitaţi fumatul.

Majoritatea persoanelor (aproximativ 70%) se recuperează după o infecţie acută a sinusurilor fără a fi nevoie de medicamente prescrise. Aşteptarea atentă permite două până la trei zile pentru a vedea dacă sistemul imunitar poate rezolva afecţiunea fără medicamente.

În afară de îngrijirea la domiciliu, următoarele tratamente pot fi prescrise sau recomandate în funcţie de cauza infecţiei, gravitatea şi durata simptomelor.

Medicamente

Scopul terapiei pentru sinuzita acută este de a îmbunătăţi drenajul şi de a controla infecţia. Medicamentele pot fi utilizate în acest scop. În timp ce sinuzita cronică nu este de obicei vindecabilă, simptomele acesteia pot fi gestionate eficient.

Următoarele medicamente pot fi utile pentru sinuzita acută sau cronică:

• Antibiotice: După o perioadă de aşteptare vigilentă de aproximativ 10 zile, pot fi prescrise antibiotice dacă simptomele nu se ameliorează. Dacă o infecţie bacteriană este cauza, antibioticele pot ajuta la scurtarea duratei sinuzitei acute şi la diminuarea severităţii simptomelor. Exemplele includ trimetoprim-sulfametoxazol, amoxicilină şi doxiciclină. În unele cazuri, antibioticele pot fi prescrise până la trei săptămâni. Este important să completaţi întregul tratament medicamentos conform indicaţiilor medicului.
• Spray-uri decongestionante nazale: Spray-urile decongestionante nazale (cunoscute şi sub denumirea de vasoconstrictoare topice), cum ar fi oximetazolina şi fenilefrina, pot ameliora temporar congestia, dar nu trebuie utilizate mai mult de două sau trei zile pentru a evita congestia de rebound (adică nasul rămâne în mod constant blocat dacă medicamentul nu este utilizat în mod repetat), dependenţa potenţială şi problemele pe termen lung, cum ar fi uscăciunea nazală persistentă şi formarea de cruste. Vasoconstrictorii sistemici, cum ar fi pseudoefedrină, sunt mai puţin eficienţi şi nu ar trebui administraţi copiilor mici şi pacienţilor cu hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, hipertiroidism, anxietate şi anumite alte afecţiuni medicale.
• Analgezice fără prescripţie medicală (OTC): Exemplele includ aspirina, paracetamolul şi ibuprofenul. Minorii nu trebuie să utilizeze aspirină.
• Medicamente OTC pentru răceală: Consultaţi un medic înainte de a utiliza orice medicament OTC pentru răceală, deoarece unele pot agrava simptomele sau provoca efecte secundare.
• Steroizi nazali: Steroizii administraţi prin intermediul unui spray nazal pot ajuta la reducerea umflăturilor din interiorul nasului, manifestându-şi efectele de obicei în două sau trei zile. Sinuzita cronică cu polipi trebuie tratată cu steroizi nazali topici. Dacă simptomele sunt severe sau nu se ameliorează după 12 săptămâni, se poate lua în considerare un tratament scurt cu steroizi pe cale orală.
• Mucolitice: Mucoliticele, cum ar fi guaifenesina, pot ajuta la subţierea mucusului, facilitând eliminarea acestuia din căile respiratorii.
• Antihistaminice: Antihistaminicele ar trebui să fie utilizate numai atunci când sunt implicate alergii.
• Antagonişti ai leucotrienelor: Antagoniştii leucotrienici, cum ar fi montelukast, zafirlukast şi zileuton, reduc inflamaţia printr-un mecanism diferit de glucocorticoizi şi nu sunt utilizaţi pentru toate tipurile de rinosinuzită cronică. Acestea sunt adesea eficiente pentru gestionarea sinuzitei cronice cu polipoză nazală la persoanele cu astm coexistent.
• Biologice: Biologicele, cum ar fi dupilumab, omalizumab şi mepolizumab, vizează căi inflamatorii specifice pentru a reduce polipii nazali şi a îmbunătăţi simptomele sinuzitei cronice. Atunci când sunt utilizate împreună cu spray-uri sau spălături nazale cu steroizi, aceste medicamente sunt deosebit de benefice pentru pacienţii cu astm sau cu polipi recurenţi după operaţia sinusurilor.
• Medicamente antifungice: Acestea ar fi utilizate în cazul unei infecţii fungice mai degrabă decât al unei infecţii bacteriene.

Alte tratamente

Irigarea nazală cu soluţie salină (soluţie sterilă de apă sărată) de mai multe ori pe zi poate reduce durerea cauzată de congestie şi scurta simptomele. Pot fi utilizate dispozitive precum seringi, vase neti sau pulverizatoare. Utilizaţi numai apă distilată, sterilă sau fiartă (şi răcită) pentru irigarea nazală, pentru a evita organismele dăunătoare din apa de la robinet netratată care pot provoca infecţii.

Deşi irigarea nazală cu soluţie salină este adesea mai puţin eficientă decât steroizii nazali, aceasta poate fi un adjuvant util. Irigarea cu volum mare este mai eficientă decât tehnicile de pulverizare cu volum mic.

În plus, inhalarea de abur poate ameliora temporar congestia, dar nu pare să scurteze durata sau să reducă severitatea simptomelor.

Intervenţia chirurgicală

Atunci când antibioticele nu dau rezultate, poate fi necesară o intervenţie chirurgicală pentru a spăla sinusul, a colecta material pentru cultură sau a îmbunătăţi drenajul sinusal, contribuind astfel la rezolvarea inflamaţiei. Chirurgia poate aborda, de asemenea, obstrucţiile nazale care împiedică drenajul.

Chirurgia endoscopică funcţională a sinusurilor poate fi luată în considerare pentru pacienţii cu sinuzită cronică care nu răspund la tratamentele medicale, cu scopul de a elimina obstrucţiile, de a restabili drenajul şi de a îmbunătăţi clearance-ul mucociliar. Este considerată ultima soluţie. Chirurgia este benefică atunci când simptomele persistă în ciuda tratamentului, polipii nazali nu se micşorează sau atunci când un sept deviat cauzează obstrucţii.

O altă tehnică minim invazivă se numeşte sinuplastie cu balon, care este utilizată pentru a trata sinuzita cronică sau recurentă. Deşi eficientă în abordarea problemelor sinusurilor, intervenţia chirurgicală singură este rareori suficientă pentru controlul simptomelor pe termen lung, deoarece cauzele care stau la baza inflamaţiei şi a producţiei de mucus trebuie în continuare gestionate. În plus, intervenţia chirurgicală este de obicei necesară pentru deschiderea sinusurilor şi îndepărtarea resturilor fungice în cazul sinuzitei fungice.

Cum influenţează psihicul o infecţie sinusală?

Mentalitatea unei persoane poate influenţa semnificativ infecţiile sinusurilor prin afectarea sistemului imunitar, a nivelului de stres şi a comportamentelor de sănătate. Stresul cronic sau o mentalitate negativă pot slăbi sistemul imunitar, făcând organismul mai susceptibil la infecţii şi exacerbând simptomele. În plus, cei cu o mentalitate pozitivă pot fi mai proactivi în ceea ce priveşte căutarea tratamentului şi adoptarea unor obiceiuri sănătoase, ceea ce duce la o recuperare mai rapidă. În schimb, o mentalitate negativă poate spori percepţia simptomelor şi întârzia tratamentul, agravând potenţial afecţiunea.

O mentalitate pozitivă favorizează îmbunătăţirea funcţiei imunitare şi recuperarea, în timp ce o mentalitate negativă poate complica procesul de vindecare.

Care sunt abordările naturale ale unei infecţii sinusale?

Consultaţi un furnizor de servicii medicale înainte de a lua în considerare următoarele abordări naturale.

1. Medicamente pe bază de plante

Fitoterapia implică utilizarea extractelor naturale ca medicamente sau agenţi de sănătate şi diferă de farmacologia standard prin faptul că păstrează substanţele complexe ale plantei cu o prelucrare minimă. Fitoterapia s-a dovedit eficientă în ameliorarea simptomelor sinuzitei acute şi cronice atât la copii, cât şi la adulţi, cu siguranţă şi tolerabilitate ridicate.

Sinupret este considerată o formă de fitoterapie. Este o formulă pe baza de plante care a fost dezvoltată în mod explicit pentru sinuzită. Acesta este compus din extracte din cinci plante, inclusiv socul european (Sambucus nigra), sorbul comun (Rumex acetosa), cowslip (Primula veris), verbina europeană (Verbena officinalis) şi genţiana (Gentiana lutea). Extractul său prezintă proprietăţi antibacteriene, antivirale, mucolitice şi imunomodulatoare, iar mai multe studii au indicat că Sinupret ar putea ameliora eficient simptomele sinuzitei. De exemplu, într-un studiu din 2018, Sinupret a ameliorat în mod eficient simptomele sinuzitei virale acute la copii, reducând în acelaşi timp nevoia acestora de prescripţii de antibiotice.

Alte potenţiale medicamente pe bază de plante includ următoarele:

• Sinupim: Medicamentul pe bază de plante Sinupim este o emulsie făcută din seminţe de Pimpinella anisum şi ulei de migdale dulci. Într-un studiu din 2016, 26 de pacienţi cu sinuzită cronică fără polipi au primit două picături de Sinupim în fiecare nară la fiecare 12 ore, patru săptămâni. Rezultatele tratamentului lor au fost semnificativ mai bune decât cele ale unui alt grup care a primit spray nazal cu fluticasonă.
• Decoct de violetă englezească: Un studiu din 2019 care a implicat 30 de pacienţi cu sinuzită cronică a constatat că un tip de decoct de violetă engleză (Viola odorata) ar putea îmbunătăţi simptomele sinuzitei mai semnificativ decât spray-ul nazal de propionat de fluticazonă.
• Angocin Anti-Infekt N: preparatul german pe bază de plante Angocin Anti-Infekt N conţine nasturtium şi rădăcină de hrean. Un studiu din 2007 care a implicat aproape 300 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani cu sinuzită acută a constatat că acest medicament pe bază de plante a fost la fel de eficient ca antibioticele standard, dar cu mai puţine evenimente adverse.

2. Nutrienţi

Doi dintre nutrienţii studiaţi în ceea ce priveşte efectul lor asupra tratamentului sinuzitei sunt cineolul şi vitamina D.

Cineolul este un compus organic care se găseşte în diferite uleiuri esenţiale pe baza de plante, cel mai frecvent derivate din Eucalyptus globulus. Un studiu din 2004 a arătat că tratamentul sinuzitei acute nepurulente cu cineol a fost atât eficient, cât şi sigur. După patru şi şapte zile de tratament, ameliorarea simptomelor precum durerea de cap, congestia nazală şi presiunea facială a fost vizibilă.

Eozinofilele sunt celule-cheie implicate în inflamaţia rinosinuzitei cronice cu polipi nazali. Un studiu din 2015 a constatat că vitamina D a redus producţia a două substanţe care atrag eozinofilele în fibroblastele polipilor nazali derivate de la astfel de pacienţi. O deficienţă de vitamina D poate, de asemenea, să crească inflamaţia în sinusurile paranazale. Un studiu din 2016 a arătat că suplimentele cu vitamina D ar putea îmbunătăţi semnificativ simptomele rinosinuzitei cronice, în special problemele legate de miros, la pacienţii cu deficit de vitamina D. Cercetătorii au concluzionat că suplimentele de vitamina D ar putea fi considerate o opţiune suplimentară de tratament pentru gestionarea afecţiunii la aceşti pacienţi.

3. Mierea de Manuka

Mierea de Manuka poate fi eficientă împotriva bacteriilor producătoare de biofilm. Într-un studiu din 2016, persoanele cu rinosinuzită cronică (CRS) care au suferit anterior o intervenţie chirurgicală a sinusurilor au folosit fie miere de Manuka, fie soluţie salină pentru irigaţii sinusale de două ori pe zi timp de 30 de zile, împreună cu alte tratamente, cum ar fi antibioticele sau steroizii, dacă este necesar. Rezultatele au arătat că grupul cu miere a avut mai multe culturi negative (fără bacterii) după tratament, în special pentru cei care nu au utilizat antibiotice sau steroizi. Cu toate acestea, diferenţa nu a atins semnificaţia clinică. Cercetătorii au sugerat că mierea de Manuka ar putea fi un tratament eficient pentru exacerbările SRC pe cont propriu.

4. Acupunctura

Conform unei meta-analize 2022, acupunctura, fie că este utilizată singură sau ca tratament complementar pentru sinuzita cronică, a fost legată de ameliorarea simptomelor fără risc de evenimente adverse grave. Cu toate acestea, cercetătorii au remarcat că gradul ridicat de similitudine între studiile clinice examinate şi calitatea lor moderată spre scăzută justifică mai multe cercetări pentru a confirma constatările.

5. Yoga

Se crede că practicile yoghine consolidează rezistenţa la infecţiile sinusurilor şi previn şi tratează sinuzita. Unii cercetători cred că practicarea corectă a tehnicilor yoghine poate elimina potenţial impurităţile sinusurilor şi poate preveni blocajele ulterioare. Într-un studiu din 2018, 20 de pacienţi cu sinuzită au primit terapie yoga timp de şase luni. Terapia a redus inflamaţia sinusurilor la toţi pacienţii participanţi şi le-a îmbunătăţit rezistenţa la infecţii.

Cum pot preveni o infecţie a sinusurilor?

Iată câteva sfaturi pentru prevenirea sinuzitei:

• Spălaţi-vă pe mâini frecvent.
• Evitaţi contactul apropiat cu persoanele care au răceli sau infecţii.
• Evitaţi fumul de ţigară şi fumatul pasiv.
• Primiţi injecţii antialergice dacă este necesar. În plus, testele de alergie pot identifica factorii declanşatori din mediu pe care pacienţii cu sinuzită cronică ar trebui să îi evite.
• Utilizaţi un umidificator curat cu apă filtrată pentru a umezi aerul de acasă, în special în climatele reci şi uscate.
• Atunci când este posibil, evitaţi alergenii sau iritanţii care declanşează alergiile nazale.
• Limitaţi atingerea feţei cu mâinile murdare şi limitaţi expunerea la infecţii în timpul sezonului rece.
• Urmaţi un stil de viaţă sănătos pentru a menţine un sistem imunitar puternic şi a preveni infecţiile sinusurilor repetate. Un stil de viaţă sănătos include somnul de şapte sau opt ore pe noapte, o alimentaţie echilibrată, bazată pe alimente integrale, gestionarea stresului şi exerciţii fizice regulate.
• Beţi multă apă pentru a menţine mucusul subţire.