Infecţia cu virusul SARS-CoV-2 creşte substanţial riscul de boli digestive cronice [Studiu]

(Captură ecran)

Pe măsură ce numărul cazurilor de COVID-19 continuă să crească, un număr tot mai mare de persoane se confruntă cu boli digestive. Cercetări recente au arătat că infecţia cu virusul ce provoacă boala COVID-19 creşte riscul pe termen lung de boli digestive, cu o creştere notabilă chiar şi în cazurile uşoare.

Un studiu de cohortă retrospectiv la scară largă publicat în revista BMC Medicine la 10 ianuarie 2024 a indicat că persoanele infectate anterior cu SARS-CoV-2 prezintă un risc mai mare de a dezvolta boli digestive.

Cercetătorii au inclus date despre peste 840.000 de persoane din baza de date UK Biobank, clasificându-le în grupuri: cei care au fost infectaţi cu SARS-CoV-2, un grup de control fără infecţie în aceeaşi perioadă şi un grup de control pre-pandemic, folosind date din 2017 până în 2019.

Rezultatele au arătat că persoanele care fuseseră infectate anterior cu SARS-CoV-2 s-au confruntat cu un risc mai mare de boli digestive în comparaţie cu cele care nu fuseseră diagnosticate cu COVID-19 în aceeaşi perioadă. Aceasta a inclus o creştere de 38% a riscului de disfuncţie gastrointestinală, o creştere de 23% a riscului de ulcer peptic, o creştere de 41% a riscului de boală de reflux gastroesofagian (BRGE), o creştere de 21% a riscului de boală a vezicii biliare, o creştere de 35% a riscului de boală hepatică severă, o creştere de 27% a riscului de boală hepatică non-alcoolică şi o creştere de 36% a riscului de boală pancreatică.

În plus, riscul de BRGE a prezentat o creştere în trepte legat de severitatea simptomelor COVID-19. Chiar şi la un an după infectare, riscurile de BRGE şi de disfuncţie gastrointestinală au continuat să crească, cu valori de 64% şi, respectiv, 35%.

Cercetătorii au efectuat, de asemenea, o analiză de subgrup a riscului de boli digestive în rândul persoanelor cu o singură infecţie şi a celor cu o reinfecţie cu virusul SARS-CoV-2. Rezultatele au arătat că, în comparaţie cu populaţia neinfectată, grupul cu reinfecţii a avut un risc crescut cu aproximativ 440 la sută de boli pancreatice, în timp ce grupul cu o singură infecţie s-a confruntat cu un risc crescut cu 44 la sută.

De asemenea, studiul a constatat că, inclusiv şi în cazurile uşoare, fără spitalizare, riscurile de disfuncţie gastrointestinală, ulcer peptic, BRGE şi boala ficatului gras non-alcoolic (FGNA) au fost evidente.

Chiar şi cei care au avut cazuri uşoare sunt la risc

Studiul a subliniat faptul că infecţiile uşoare constituie peste 95 la sută dintre cazurile de COVID-19. În timp ce persoanele cu simptome uşoare se confruntă cu un risc mai mic de boli digestive decât cele cu simptome severe, numărul mare de persoane infectate înseamnă că până şi o creştere uşoară a ratei de incidenţă a bolilor digestive poate duce la o creştere semnificativă a numărului total de cazuri. Acest lucru subliniază importanţa pregătirii sistemului de sănătate pentru a face faţă unei potenţiale creşteri a numărului de cazuri.

Mecanismele care stau la baza asocierii dintre infecţia cu virusul SARS-CoV-2 şi bolile digestive nu sunt pe deplin înţelese. Cu toate acestea, studiul a propus mai multe posibilităţi, una dintre ele fiind aceea că virusul poate fi transmis pe cale fecal-orală, ceea ce duce la infecţii ale tractului digestiv. În urma fazei acute, aceasta duce adesea la apariţia sindromului de colon iritabil (SCI), ceea ce duce la tulburări gastrointestinale funcţionale pe termen lung.

În plus, interacţiunea dintre proteina Spike a virusului SARS-CoV-2 şi receptorii enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2) din tractul digestiv poate fi, de asemenea, asociată cu progresia bolilor digestive la pacienţii cu COVID-19. ACE2 joacă un rol crucial în procesul de infecţie virală, iar epiteliul tractului digestiv are o concentraţie mai mare de ACE2 decât cel din plămâni, ceea ce îl face mai sensibil la infecţia SARS-CoV-2. ACE2 este, de asemenea, prezentă în tractul biliar şi în pancreas, ceea ce ar putea contribui la probabilitatea crescută de apariţie a afecţiunilor vezicii biliare şi pancreatice în urma infecţiei cu SARS-CoV-2.

Un alt studiu recent, bazat pe o cohortă de peste 11,4 milioane de persoane din baza de date naţională de asistenţă medicală a Departamentului pentru veterani din SUA, a constatat că pacienţii spitalizaţi din cauza COVID-19 se confruntă cu un risc crescut de boli gastrointestinale. În special, riscul a fost mai mare în comparaţie cu cel al pacienţilor spitalizaţi din cauza gripei sezoniere. Studiul a fost publicat în Nature Communications în martie 2023.

Studiul a indicat că, la o lună după ce au fost infectate cu SARS-CoV-2, persoanele au prezentat un risc crescut de BRGE cu 35%, ulcer peptic cu 62%, pancreatită acută cu 46%, dispepsie funcţională cu 36%, gastrită acută cu 47%, sindromul colonului iritabil (SCI) cu 54% şi colangită (inflamaţie a canalului biliar) cu 102%.

În ceea ce priveşte simptomele gastro-intestinale specifice, a existat un risc crescut cu 60 la sută de constipaţie, un risc crescut cu 44 la sută de dureri abdominale, un risc crescut cu 58 la sută de diaree, un risc crescut cu 52 la sută de vărsături şi un risc crescut cu 46 la sută de balonare.

Ameliorarea COVID-ului de lungă durată cu formula pentru microbiomul intestinal

Pentru a atenua sechelele sistemului digestiv induse de COVID-19, cercetătorii implicaţi într-un nou studiu au dezvoltat o formulă pentru microbiomul intestinal. Prin abordarea dezechilibrelor din microbiomul intestinal, această formulă atenuează în mod eficient simptomele persistente la nivelul diferitelor sisteme şi organe ale pacienţilor cu COVID-19. Studiul clinic a fost publicat în The Lancet Infectious Diseases în decembrie 2023.

Echipa de cercetare a descoperit că pacienţii cu COVID-19 de lungă durată prezintă un dezechilibru foarte specific în microbiomul lor intestinal, care este probabil un factor care contribuie în mare măsură la efectele persistente ale COVID-19.

463 de pacienţi cu COVID de lungă durată au fost repartizaţi aleatoriu în două grupuri: un grup a primit o formulă probiotică, SIM01, iar celălalt a primit vitamina C ca placebo timp de şase luni.

Formula probiotică este o pulbere liofilizată microîncapsulată care conţine trei tulpini de bacterii benefice: Bifidobacterium adolescentis, Bifidobacterium bifidum şi Bifidobacterium longum. De asemenea, include prebiotice care favorizează creşterea probioticelor, cum ar fi galacto-oligozaharidele, xilo-oligozaharidele şi dextrina rezistentă.

Rezultatele au indicat o ameliorare semnificativă a simptomelor de lungă durată ale COVID în rândul pacienţilor din grupul cu formula probiotică, inclusiv oboseală, pierderi de memorie, dificultăţi de concentrare, tulburări gastrointestinale şi stare generală de rău. Mai mult, în comparaţie cu grupul placebo, grupul cu formula probiotică a prezentat o ameliorare mai mare a simptomelor precum dureri articulare, incapacitatea de a face exerciţii fizice, dificultăţi de respiraţie, insomnie, dureri musculare, tuse, căderea părului, dureri toracice şi tulburări de dispoziţie, deşi nu a fost deosebit de semnificativă.

Pe lângă evaluările clinice ale simptomelor, echipa de cercetare a analizat microbiomul intestinal după şase luni de consum de probiotice. Ei au descoperit că, în comparaţie atât cu starea de dinaintea intervenţiei, cât şi cu grupul placebo, grupul care a primit formula probiotică a prezentat o creştere semnificativă a abundenţei şi diversităţii bacteriilor intestinale benefice, alături de o reducere a bacteriilor dăunătoare. Acest lucru evidenţiază eficacitatea formulei probiotice în reglarea microbiomului intestinal.

Dr. Francis K.L. Chan, unul dintre autorii studiului, decan de medicină şi director al Centrului de cercetare a microbiotei intestinale de la Universitatea chineză din Hong Kong, a subliniat că menţinerea unui microbiom intestinal echilibrat este crucială în prevenirea bolilor infecţioase şi a sechelelor asociate acestora. El a îndemnat publicul să recunoască importanţa sănătăţii microbiomului intestinal ca mijloc de reducere a riscului de infecţii şi a apariţiei simptomelor postinfecţie.