Indonezia experimentează o creştere în intoleranţa religioasă

JAKARTA - Actele de violenţă împotriva comunităţilor religioase minoritare se intensifică în Indonezia, aruncând îndoieli asupra imaginii de naţiune tolerantă şi asupra a ceea ce unii au considerat drept dovadă că Islamul şi democraţia pot coexista. Analiştii spun că violenţa împinge ţara spre o cale periculoasă.

În Madura, Java de Est, o sală locală de sport care este folosită în mod tipic pentru meciurile gălăgioase de badminton de după-amiază este de 2 luni de zile un adăpost pentru musulmanii şiiţi.

Umi Hani se află printre cei care şi-au părăsit locuinţele după ce o mulţime de 500 de suniţi i-au atacat satul – incendiind casele şi ucigând doi membri şiiţi din comunitatea ei.

“Ei vor să ne incendieze casele şi să ne ucidă”, a spus femeia de 31 ani în timp ce îşi hrănea unul dintre cei patru copii ai ei.

Acel lucru se întâmpla în luna august a acestui an. În prezent, Umi şi alţi 200 de musulmani şiiţi încă se află în sala de sport, fiindu-le frică să se întoarcă acasă, la muncă sau să îşi trimită copiii înapoi la şcoală.

Pentru a calma tensiunile locale, guvernul a propus strămutarea întregii comunităţi şiite. Dar pentru Ahmadiyah, o sectă musulmană minoritară din Indonezia, aceasta nu este o soluţie.

Persecutaţi pentru credinţele lor, unii membri Ahmadiyah de pe insula Lombok au trăit în condiţii de refugiaţi în primăriile locale timp de mai mult de un deceniu.

Fathan Harun, purtător de cuvânt pentru ministerul indonezian de coordonare a justiţiei, spune că guvernul încearcă o abordare diferită pentru a calma actualele tensiuni religioase.

“Comunitatea şiită din Madura a respins planurile de strămutare, astfel că venim cu alternative”, a declarat Harun. “Noi încercăm să educăm oamenii din sate cu privire la intoleranţa religioasă şi să învăţam oamenii că este greşit să discriminezi şiiţii şi oamenii credinţelor minoritare.”

Toleranţa religioasă este inclusă în constituţia Indoneziei dar încă nu este acceptată de mulţi. Naţiunea cu cea mai mare populaţie musulmană majoritară din lume este casă a 3 milioane de musulmani şiiţi.

Un sondaj naţional realizat de Indonesia Survery Circle în această săptămână indică faptul că 61% dintre indonezieni cu un nivel redus de educaţie spun că sunt confortabili să trăiască lângă musulmani şiiţi. 63% au spus acelaşi lucru despre grupul Ahmadiyah.

Dar nu numai adepţii credinţelor islamice minoritare înfruntă discriminare.

În ciuda unei decizii a Tribunalului Suprem, o congregaţie creştina din Bogor, Java de Vest, a fost forţată de ani de zile să se roage pe trotuar după ce autorităţile locale le-au închis biserica.

Numai săptămâna trecută, 9 biserici şi 6 temple budiste au fost închise în provincia Aceh, unde domneşte legea Sharia.

Sub conducerea preşedintelui Susilo Bambang Yudhoyono, aproape 80 de biserici au fost închise pe cuprinsul ţării – de 10 ori mai multe decât în timpul fostului dictator Suharto.

Andreas Harsono de la Human Rights Watch spune că răzbunarea şi pedepsirea pe baze religioase sunt fara îndoială în creştere şi statul ajută la aplicarea lor.

Întrebat dacă Indonezia mai poate susţine, în mod legitim, că este o naţiune pluralistă şi tolerantă, Harsono a fost îndoielnic.

“Nu, deloc, datorită a cel puţin 3 fenomene”, a explicat el. “Unul, guvernul şi poliţia ajută, fie activ fie pasiv, la inflamarea acestei intoleranţe religioase (şi există o mulţime de dovezi pentru a proba acest lucru) în Madura împotriva bisericilor creştine şi a minorităţii Ahmadiyah. Al doilea, există tot mai multe cadre legale împotriva minorităţilor.”

Harsono citează legea blasfemiei, decretul anti- Ahmadiyah şi peste alte 100 de hotărâri discriminatorii ale organelor locale ca exemple ale modului în care statul subminează drepturile minorităţilor. De asemenea, el spune că instituţiile guvernului care discriminează nu sunt criticate.

“Aceste instituţii includ ministerul pentru probleme religioase, consiliul indonezian Ulema”, a declarat el. “Şi nu în ultimul rând forumul pentru armonie religioasă, care de fapt face discriminări împotriva minorităţilor ce vor să înfiinţeze case de rugăciune.”

Cu o coaliţie de partide islamiste, preşedintele nu a dorit să reducă violenţa şi discriminarea religioasă.

Harsono este îngrijorat că dacă lucrurile nu se îmbunătăţesc, Indonezia s-ar putea îndrepta spre acelaşi drum ca Pakistanul şi Afganistanul, unde violenţa motivată religios este aproape o rutină.

Umi, 31 de ani, spune că atitudinea indonezienilor trebuie să se schimbe deoarece ea nu se converti niciodată la o altă credinţă din cauza fricii.