Incoerenţele politicii de natalitate în Germania

În Germania, numărul deceselor îl depăşeşte pe cel al naşterilor, în ultimii patruzeci de ani. Costisitoarea politică de natalitate aplicată în ultimii ani încă nu şi-a arătat rezultatele, scrie ziarul elveţian Le Temps în ediţia de luni.

Britta şi Mark trăiesc împreună de mulţi ani într-un apartament spaţios din Berlin. Acum zece ani, au hotărât de comun acord să nu aibă niciun copil ca să 'profite din plin de viaţă'. Acum, la cei 45 de ani deja împliniţi, Britta se întreabă uneori dacă a făcut o alegere bună. În Germania, Britta reprezintă un fenomen urban foarte cunoscut demografilor: o cincime din femeile din Germania de Vest născute între 1960 şi 1964 nu au copii, iar 22% au un singur copil. Politica de încurajare a natalităţii, una din cele mai costisitoare şi mai ambiţioase din lume, nu a adus până acum nicio schimbare.

Germania se numără de mai multe decenii printre ţările europene cu cel mai scăzut nivel al natalităţii. În 2011, s-a înregistrat un nou record în Germania, de 663.000 de naşteri, cu 15.000 mai puţin decât în anul precedent. Soldul natural a fost negativ anul trecut, ca de altfel în fiecare an din 1972 până în prezent, cu 852.000 de decese. Numai imigraţia a permis menţinerea populaţiei germane la acelaşi nivel. Pe termen lung, previziunile arată un număr de decese mai mare decât naşterile (500.000 de decese pe an), până în 2050. În 2060, Germania va număra 65 - 70 milioane de locuitori, faţă de 81,85 milioane anul trecut.

'Numărul naşterilor va continua să scadă', afirmă Steffen Kröhnert, cercetător la Institutul berlinez pentru populaţie şi dezvoltare, 'chiar dacă numărul de copii pentru o femeie a crescut uşor din 2010, la 1,4 copiii(femeie faţă de 1,39 înainte. Natalitatea va continua să scadă pur şi simplu pentru că scade şi numărul femeilor aflate la vârsta procreării'.

Această uşoară creştere a natalităţii este pe moment singurul efect pozitiv al costisitoarei politici aplicate în etape de la sfârşitul perioadei Helmut Kohl. Politica de natalitate cuprinde în total 160 de măsuri (inclusiv avantaje fiscale) în valoare de 195 de miliarde de euro pe an.

'Principala problemă a Germaniei este legată în continuare de locul acordat femeilor în societate, afirmă Steffen Kröhnert. Modelul tradiţional dominant, în care tatăl lucrează, iar mama se ocupă de copii şi de casă, este din ce în ce mai respins de tinerele femei, mai ales de la oraş. Dacă trebuie să aleagă între muncă şi familie, tinerele femei, mai ales absolventele de studii superioare, aleg cariera'.

Multă vreme, politica natalităţii în Germania a fost marcată de perioada Războiului Rece. 'În Germania de Vest, se poate aproape spune că politica de natalitate a blocat evoluţia socială', afirmă Michaela Kreyenfeld, sociolog la Institutul Max Planck din Rostock. 'Prioritatea era că trebuie făcut altfel decât în RDA, care încuraja naşterile şi munca femeilor. După terminarea Războiului Rece, s-au schimbat şi priorităţile şi din cauza unei presiuni demografice, care ameninţă echilibrul bugetelor sociale'.

Confruntată cu o scădere a populaţiei şi cu o penurie de mână de lucru calificată, Germania a hotărât la sfârşitul anilor 1990 să renunţe la modelul familial tradiţional promovat de Helmut Kohl, pentru care o femeie casnică însemna un şomer mai puţin. Treptat, guvernele germane au început să pună accentul pe crearea de mai multe locuri în creşe şi grădiniţe. Din vara lui 2013, fiecare familie va putea să-şi ducă copilul mai mic de trei ani într-o creşă.

De asemenea, au fost prevăzute o serie de stimulente financiare: alocaţiile pentru copii vor fi mărite treptat la 250 de euro pe lună de fiecare copil, costul total al acestei măsuri fiind de 38,6 de miliarde de euro. Timp de un an, părintele care stă acasă cu copilul primeşte 60% din salariul avut.

'Adesea, măsurile aplicate sunt contradictorii, spune Steffen Kröhnert. Se încearcă încurajarea femeilor să muncească, dar nu s-a renunţat la regimul fiscal foarte dezavantajos pentru mamele care muncesc; se vrea crearea de mai multe creşe, dar se vrea şi aplicarea unei alocaţii pentru părinţii care vor să stea acasă ca să aibă grijă de copiii până la trei ani. Este puţin cam incoerent'.

Dorinţa germanilor de a avea copii a crescut uşor în cursul ultimilor ani. 53% dintre germanii fără niciun copil şi care au sub 50 de ani afirmă că îşi doresc un copil; 28% spun că le-ar plăcea, poate, să aibă un copil.