În Polonia terapiei de şoc carnea a avut conotaţii politice

Carnea îşi are momentul ei de glorie în prezent. În contextul în care vest-europenii sunt angajaţi într-o dispută generată de o introspecţie privind hrana lor după ce au găsit pe rafturile magazinelor carne de cal etichetată carne de vită, polonezii reflectează şi ei la importanţa dietei în transformarea economică şi politică a ţării lor, se arată într-un articol publicat de Wall Street Journal (WSJ).
Epoch Times România
15.03.2013

Carnea îşi are momentul ei de glorie în prezent. În contextul în care vest-europenii sunt angajaţi într-o dispută generată de o introspecţie privind hrana lor după ce au găsit pe rafturile magazinelor carne de cal etichetată carne de vită, polonezii reflectează şi ei la importanţa dietei în transformarea economică şi politică a ţării lor, se arată într-un articol publicat de Wall Street Journal (WSJ).

În Polonia, la începutul anilor 1990, carnea vândută stradal a anunţat moartea vechiului sistem. Fermierii au vândut carne de porc, carne de vită şi de pui pe străzile din Varşovia şi din alte oraşe direct consumatorilor, de multe ori din maşinile lor, în condiţiile în care piaţa a umplut multele goluri lăsate de planificarea centralizată.

Polonezii retrăiesc acea perioadă de tranziţie din istoria lor, epoca terapiei de şoc, datorită unei expoziţii de fotografie a fotografului polonez Tadeusz Rolke, la Galeria din Varşovia, care prezintă imagini ale Poloniei din primele zile ale transformării acesteia.

În 1983, deficitul de carne au fost atât de mare încât un ziar polonez al tineretului a lansat gluma că porcii şi vacile sunt specii pe cale de dispariţie în Polonia, a scris Christian Science Monitor la vremea respectivă.

Penuria de alimente, ca exemplu de deteriorare a calităţii vieţii, începând de la sfârşitul anilor 1970, a unit grupuri disparate - ţărănimea rurală, lideri ai bisericii urbane, intelectuali disidenţi şi muncitori - în opoziţia faţă de regim, a scris Charlotte Chase în ''Anthropological Quarterly'', în 1983, într-un articol intitulat 'Simbolismul penuriei de alimente în politica poloneză actuală'. Protestele împotriva penuriei de alimente au fost 'expresii deghizate ale opoziţiei politice', a susţinut Chase.

În 1989, liderii comunişti - care aveau vistieria goală - au optat pentru o înţelegere cu opoziţia. Cinicii spun că au făcut-o pentru a împărţi vina pentru situaţia economică gravă. Dar s-a creat o deschidere, iar la putere a ajuns un guvern condus de un premier necomunist.

Pentru autorul planului terapiei de şoc din Polonia, ministrul de finanţe Leszek Balcerowicz, şi consilierul său Jeffrey Sachs, carnea a fost un ''test de turnesol'' pentru experimentul lor incredibil de riscant pe un organism viu. Odată ridicat controlul preţurilor, s-ar fi schimbat piaţa? Ar fi explodat inflaţia ţinută în frâu?

La început, 'fermierii au stocat cerealele şi carnea, în aşteptarea unor preţuri şi mai mari', a scris Sachs în cartea sa din 1994, ''Saltul Poloniei la economia de piaţă''. 'Dar după câteva săptămâni, preţurile la produsele alimentare au atins punctul culminant şi o afluenţă de produse a invadat piaţa, în contextul în care fermierii au conştientizat că vor fi lăsaţi cu stocuri imense şi se vor confrunta cu scăderea preţurilor'. ''Contrar temerilor legate de un declin dezastruos al nivelului de trai, ca urmare a liberalizării preţurilor, polonezii au consumat în medie mai multă carne şi fructe în 1991 decât în 1989', a adăugat Sachs.

'Înainte de a ne cumpăra haine, grătare şi televizoare, am adus carnea pe stradă', a declarat Dorota Jarecka, editorialistă la cotidianul Gazeta Wyborcza, amintindu-şi de acea perioadă. 'Am devorat carne, ne-am aruncat asupra cărnii, ne-am holbat la carne', a mai spus ea.

Terapia de şoc nu a fost plăcută la vedere estetic, aşa cum arată fotografiile lui Rolke, în asemenea măsură încât mulţi polonezi eludează întrebările despre ce îşi amintesc din acea perioadă, cum arăta acel tip de comerţ stradal cu carne, spunând că au mâncat pur şi simplu o mulţime de mâncăruri vegetariene la vremea respectivă.

''Nu-mi amintesc bine', spune Ernest Pytlarczyk, economist-sef la BRE Bank din Varşovia, care atunci era un copil din oraşul Garwolin, situat la 80 de km sud-est de Varşovia. 'Carnea nici măcar nu era verificată, igiena era zero, oamenii şi-au deschis abatoare în garaje'.

A fost o vreme a posibilităţilor infinite. Fiecare model de afaceri funcţiona. Lui Adam Michnik, redactor-şef al Gazeta Wyborcza, îi place să citeze o veche zicală franceză: 'Orice revoluţie îşi devorează propriii copii. În Polonia, succesul economiei de piaţă i-a devorat în cele din urmă pe măcelarii stradali.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor