În epoca elisabetană, băieţii erau răpiţi de pe stradă pentru a juca pe scenă (carte)

Hoţii de copii colindau străzile Angliei Elisabetane în căutare de băieţi care ulterior să joace pe scenele teatrelor, susţine o nouă carte, citată de The Independent.

Dr. Bruce Van Es, un universitar de la Oxford care a studiat documente originale din acea perioadă, susţine că Elisabeta I a semnat mandate care permiteau teatrelor să răpească copii şi să îi forţeze să joace pe scenă, sub ameninţarea biciuirii. Folosind aceste împuterniciri, proprietarii de teatre pretindeau că au 'suficientă autoritate pentru a lua fiul oricărui nobil din ţară'.

Practica a rămas documentată în cazul lui Thomas Clifton, un băiat de 13 ani, care mergea spre şcoală atunci când a fost răpit de un grup de bărbaţi care 'l-au tras, smuls, târât şi dus', după cum indică mărturiile ulterioare din instanţă.

'Tehnic, aceste mandate erau concepute pentru a permite Maestrului corului de copii (Master of Children) să 'recruteze' băieţi pentru Capela Regală (Chapel Royal, ansamblu de cântăreţi şi preoţi, care cântau pentru monarh, n.red), însă realitatea a fost foarte diferită', explică Van Es.

'Se ştia foarte bine că Children of the Chapel Royal erau în realitate o companie de teatru, iar Regina nu a făcut nimic pentru a interveni', susţine el.

Van Es a descoperit şi un aspect mai sordid al acestei practici. Băieţii nu erau doar răpiţi şi forţaţi să joace pe scenă, ci şi puşi să interpreteze scene explicit erotice, de multe ori în teatre clandestine înfloritoare, în faţa unui public exclusiv masculin.

Cu toate acestea, profesorul Michael Dobson, directorul Institutului Shakespeare, respinge teoria lui Van Es, susţinând că nu există documente suficiente în sprijinul afirmaţiilor sale.

'Avem un caz în instanţă foarte bine documentat, cazul Clifton, dar este singurul', explică Dobson. Potrivit acestuia, copiii au fost cooptaţi din ce în ce mai mult să îndeplinească sarcini artistice în timp ce se aflau încă la şcoală.