Human Rights Watch: Acceptaţi guvernele islamiste de după primăvara arabă
Statele Unite şi alte guverne occidentale trebuie să accepte noua realitate conform căreia islamiştii au apărut pentru a umple vidul de putere din lumea arabă, după un val de revolte populare, a declarat Human Rights Watch în raportul său anual.
Grupul cu sediul la New York a cerut partidelor islamiste, care au câştigat alegerile recente din Tunisia şi Egipt şi este de aşteptat să înregistreze o victorie şi în Libia, să respecte drepturile femeilor şi ale minorităţilor religioase, spunând că nu se poate "alege" când vine vorba de drepturile omului.
Partidele islamiste sunt "cu adevărat populare" în lumea arabă, a declarat directorul executiv al HRW, Kenneth Roth, avertizând că "ignorarea popularităţii lor ar încălca principiile democratice.
"Doar pentru că un guvern este islamic, nu ar trebui să fie un motiv pentru a-l transforma într-un paria", a relatat Roth pentru reporterii din Cairo, unde grupul şi-a lansat raportul său anual.
Revoltele intitulate primăvara arabă au început în Tunisia la sfârşitul anului 2010 şi s-au răspândit rapid în Egipt, Libia, Yemen, Siria şi Bahrain, destituind sau provocând conducătorii autoritari, pe măsură de cetăţenii care păreau incapabili sau că nu-şi doresc să se ridice împotriva deceniilor de represiune, au ieşit în stradă într-o uimitoare trezire.
De la prăbuşirea regimurilor din Egipt şi Tunisia cu un an în urmă, grupările islamiste care aveau un acces politic limitat, cum ar fi Frăţia Musulmană, au format partide şi au participat în alegerile parlamentare, câştigând cea mai mare pondere din numărul de locuri.
Chiar şi salafii ultraconservatori, care s-au abţinut de la activităţi politice sub preşedintele demis al Egiptului, Hosni Mubarak, s-au descurcat bine în alegeri, câştigând mai mult de 20 la sută din voturi în primul tur de scrutin post-revoltă din ţară.
Roth a fost precaut în răspunsurile la întrebările cu privire la preocupările legate de potenţiale încălcări ale drepturilor omului sub conducerea islamistă. El a afirmat că până în prezent, islamiştii au spus "o mulţime de lucruri adevărate", dar că adevăratul test va fi modul în care ei vor trata problema drepturilor omului odată ajunşi la putere.
"Acestea sunt marile întrebări", a declarat el.
Frăţia Musulmană, de exemplu, a fost foarte interesată de libertăţile politice, dar Roth a menţionat că "este foarte dificil de asigurat libertate politică dacă nu există libertate religioasă şi nu se respectă drepturile femeilor".
În unele privinţe, revoltele arabe neaşteptate au dat o palmă Statelor Unite şi altor guverne occidentale care au sprijinit regimurile autocratice, ce au servit ca bastioane împotriva islamiştilor ostili Occidentului şi ce păreau să ofere stabilitate într-o regiune volatilă.
"Occidentul a susţinut o serie de autocraţi atâta timp cât aceştia, la rândul lor, sprijineau interesele occidentale", a spus Roth. "Occidentul încă se adaptează acestei transformări istorice."
El a adăugat că valul de revolte "arată că tăcerea forţată a persoanelor care trăiesc sub autocraţi nu trebuie confundată cu complezenţa populară".
Roth a recunoscut că guvernele occidentale trebuie să-şi reevalueze politicile pe măsură ce guverne noi apar în regiune.
Naţiunile occidentale au fost acuzate de selectivitate în susţinerea protestatarilor, loviturile aeriene ale NATO dovedindu-se esenţiale în alungarea liderului libian ucis, Moammar Gaddafi. Între timp, Occidentul nu s-a implicat în represiunile din Bahrain, Yemen şi Siria.
"Oamenii care conduc primăvară arabă merită un sprijin puternic internaţional în realizarea drepturilor lor şi construirea unor democraţii adevărate", a susţinut Roth în raportul anual al grupului, care cuprinde aproximativ 90 de ţări. El a adăugat că lumea arabă este într-un "moment de transformare" şi aceasta nu va fi una uşoară.
Human Rights Watch a prezentat cinci aspecte principale care au dominat relaţia dintre guvernele occidentale şi prietenii lor arabi autocraţi: ameninţarea islamului politic, lupta împotriva terorismului, sprijin pentru Israel, protejarea debitului de ulei şi cooperare privind imigrarea.
Chiar şi după ce liderii din Egipt, Libia şi Tunisia au fost răsturnaţi, guvernele occidentale au ezitat să fie dure faţă de alţi lideri autoritari şubrezi, a declarat grupul. China şi Rusia au "obstrucţionat" orice acţiuni prin exercitarea dreptului lor de veto în Consiliul de Securitate ONU, pentru a stopa orice presiuni asupra Siriei în scopul opririi uciderii protestatarilor.
Răscoalele populare au alarmat şi alte regimuri represive, cum ar fi China, Zimbabwe, Coreea de Nord, Etiopia, Vietnam şi Uzbekistan, unde conducătorii au fost îngrijoraţi că se vor confrunta cu aceeaşi soartă.
"Cel mai rău răspuns faţă de primăvara arabă îl au dictaturile, care trăiesc cu frica unor precedente stabilite în această regiune", a spus Roth. "China şi-a sporit reprimarea şi a făcut eforturi pentru a evita revoltele iasomie."
Arabia Saudită continuă să-şi discrimineze cetăţenii şi muncitorii, potrivit HRW, care a spus că nouă milioane de femei, opt milioane de lucrători străini şi două milioane de cetăţeni şiiţi sunt suprimaţi sau lipsiţi de drepturi în ţară.
În afara evenimentelor din lumea arabă, anul trecut nu a fost marcat de progrese semnificative în domeniul drepturilor omului în ţările sărace, inclusiv în China şi Coreea de Nord, potrivit raportului.
Corupţia, sărăcia şi represiunea încă predomină în Guineea Ecuatorială, mica naţiune bogată în petrol din largul coastei de vest a Africii, care a fost condusă de cel mai longeviv conducător din Africa, Teodoro Obiang Nguema, a declarat grupul.
Eritreea continuă să fie condusă de "unul dintre guvernele cele mai represive din lume, iar cetăţenii săi sunt supuşi torturii, arestărilor şi restricţiilor privind libertatea de exprimare, a declarat HRW.
Columbia este de asemenea citată, indicând că un conflict armat din ţara sud-americană a strămutat milioane de oameni, în timp ce grupurile paramilitare care au legături cu aparatul de securitate sunt în creştere.
Cuba rămâne "singura ţară din America Latină care reprimă practic toate formele de dizidenţă politică", a declarat HRW.
De asemenea, grupul a susţinut că chiar şi statele membre ale Uniunii Europene au încălcat drepturile omului prin intermediul unor politici restrictive de azil şi privind migraţia.