Harta şpăgilor din România. Ce, cum, cât, unde?

Cât ai fost nevoit să dai şpagă? Unde este cea mai mică şpagă? Unde nu se dă şpagă? Cât de mulţumit ai fost de serviciul primit pentru şpaga dată? Sunt întrebări la care încearcă să răspundă site-ul piatadespaga.ro, un proiect îndrăzneţ care îşi propune să diminueze, dacă nu să elimine complet tradiţia ”atenţiilor”. Cum funcţionează aceasta platformă şi care este scopul acestui proiect am aflat chiar de la iniţiatorul primei hărţi interactive a şpăgilor din România, Codru Vrabie, preşedintele Asociaţiei EPAS, într-un interviu acordat The Epoch Times.

Cum v-a venit ideea unei hărţi a spăgilor din România şi care este scopul acestui proiect?

Eu am lucrat foarte mulţi ani, vreo 10, în proiecte anticorupţie şi pentru integritate în sectorul public. Acum vreo 2 ani, am început să realizez că aşteptările mele sunt foarte departe de ce am reuşit să realizăm. Mi se părea că stagnam la capitolul anticorupţie/integritate, aşa că am început să mă gândesc serios de ce simt asta şi ce altceva s-ar putea face. Şi mi-am dat seama că în anticorupţie există două mari şcoli de gândire: una "sistemică", cealaltă "sângeroasă". Cea ”sistemică” porneşte de la ideea că în sânul instituţiilor publice trebuie introduse obstacole sau bariere în faţa tentaţiilor. Pot fi reglementări, proceduri, controale, inspecţii, sesiuni de instruire- toate cu scopul de a preveni sau gâtui posibilitatea oamenilor din instituţii de a se angaja în comportamente corupte. Cea ”sângeroasă” porneşte de la ideea ca toţi corupţii trebuie arătaţi cu degetul, făcuţi de ruşine, daţi exemplu de "aşa nu!" şi urlat la ei din toţi rărunchii: "Să li se taie capetele!" Genul ăsta de acţiuni au rolul de-a descuraja tentaţiile, de a arăta că riscurile reputaţionale sunt enorme şi că nu merită să te angajezi într-un comportament corupt. Dar ambele şcoli de gândire pun accentul pe instituţiile statului: cea "sistemică", pe toate instituţiile, de la care se aşteaptă să-şi adopte mecanismele interne, iar cea "sângeroasă", pe agenţiile specializate anticorupţie, de la care se aşteaptă să-i prindă şi să-i condamne pe corupţi. Ce lipseşte din ambele şcoli de gândire e cetăţeanul!

Astfel, am început să mă gândesc la modalităţi prin care poţi pune sarcina anticorupţiei pe umerii cetăţeanului, însă nu reuşeam să fac asta decât, fie prin instituirea unei obligaţii, fie prin apelul la valorile morale şi eram conştient că ambele abordări la care mă ducea mintea erau perdante. Dar într-o zi, eram cu tata la piaţă şi l-am rugat să cumpărăm vinete. Răspunsul lui m-a luminat! Mi-a zis că e o idee bună, dar nu luăm vinete de-aici, ci din piaţa cealaltă, unde sunt mai ieftine. Aşa mi-a venit ideea de-a face un proiect în care să le dăm oamenilor posibilitatea de-a afla unde e şpaga mai mică. Oamenii fac economie din instinct, iar în vremuri de criză şi mai abitir doresc să nu arunce banii pe fereastră, să nu plătească cât nu face.

Proiectul ăsta mizează pe faptul că oamenii vor căuta să-şi rezolve problemele în locurile unde se plăteşte mai puţin sau deloc şi le oferă oamenilor posibilitatea să-şi informeze semenii despre locurile unde au plătit sau nu, despre locurile unde e scump sau ieftin. Se va ajunge la situaţia în care, atunci când omul va avea o anumită nevoie şi îşi închipuie că va trebui să dea o şpagă, să se intereseze mai întâi pe site: Mă, unde şi cum se rezolvă?!? Şi va afla de pe site că acolo costă 100 şi acolo costă 50, deci se va duce la şpăgarul cu 50, iar şpăgarul cu 100 va rămâne fără sursa suplimentară de venit şi va fi nevoit (economie de piaţă, nu-i aşa?!?) să scadă preţul. Când preţul va fi deja derizoriu, oamenii îşi vor pune întrebarea: De ce să plătesc eu 5 lei pentru asta, când tu ai obligaţia să mă rezolvi fără?!? Adică ajungem la acelaşi rezultat, reducerea sau chiar eliminarea spăgilor, însă folosind un mecanism economic, nu obligaţii legale, nu apelul la morală.

Cum funcţionează platforma?

Realizarea tehnică, în forma unei hărţi interactive, a fost rezultatul unei scurte perioade de cercetare, în care am găsit proiecte similare din restul lumii, de exemplu, bribespot.com, ipaidabribe.com sau corrupedia.com. Este foarte probabil că nu aş fi făcut cercetarea asta, dacă nu apărea programul Restart România, al celor de la Techsoup, respectiv dacă nu mă împingeau de la spate câţiva prieteni tare dragi, cărora le mulţumesc încă o dată! Din cercetare, am văzut că majoritatea acestor site-uri oferă doar posibilitatea de a îţi descărca nervii şi sufletul, spunând cât şi unde ai fost nevoit să plăteşti, aşa încât inovaţia noastră, care face posibilă compararea preţurilor, era chiar un diferenţiator deosebit. Am introdus şi posibilitatea de-a raporta "fără şpagă", aşa încât asta e diferenţa specifică a proiectului nostru faţă de toate celelalte: la noi, contribui cu informaţii în beneficiul comunităţii şi primeşti informaţii care te ajută să alegi în cunoştinţă de cauză; la toţi ceilalţi, până acum, doar mergi să-ţi verşi amarul, furia sau frustrarea.

Harta interactivă funcţionează foarte simplu. Dacă vrei să adaugi o raportare, deschizi harta, faci zoom până la instituţia unde ţi s-a întâmplat pocinogul, click dreapta cu mouse-ul şi ţi se deschide un formular de raportare pe care îl completezi. Dacă nu ai încredere în această modalitate de raportare, poţi să ne scrii un e-mail sau poţi să ne trimiţi o scrisoare, dar încă nu am primit e-mail-uri şi scrisori de raportare, ceea ce înseamnă că oamenii au încredere în modalitatea de raportare direct de pe hartă. Vom mai face o aplicaţie mobilă, pentru a se putea face raportările şi de pe telefon sau de pe tabletă, însă mai la primăvară.

Câte cazuri de şpagă au fost raportate şi marcate pe harta interactivă?

Noi am deschis site-ul către public pe 8 octombrie. Până acum, am primit aproape 550 de raportări, în 11 săptămâni. Ce mă bucură enorm este că 130 din cele aproximativ 550 de raportări sunt "fără şpagă", de la oameni care au crezut că vor fi nevoiţi să plătească ceva, dar au ajuns acolo şi şi-au rezolvat problema fără să plătească nimic şi-au venit să ne spună şi nouă, să avem încredere că putem merge în acelaşi loc şi nu o să ni se ceară ceva.

Deşi am fost vizitaţi de aproape 18.000 de vizitatori unici în aceste 11 săptămâni, am primit doar aproximativ 1200 de like-uri pe Facebook şi vedem că doar 550 au raportat. Prin urmare, foarte mulţi oameni încă ne vizitează doar din curiozitate, iar datele statistice nu sunt suficient de frecvente pentru a fi cu adevărat relevante.

Din datele colectate cu ajutorul hărţii realizate de dvs, de la lansare şi până în prezent, care sunt cele mai corupte zone din ţară şi care sunt instituţiile unde românii dau cel mai des şpaga?

Codru Vrabie: Diferenţa specifică a proiectului nostru faţă de toate celelalte este că pe piatadespaga.ro contribui cu informaţii în beneficiul comunităţii şi primeşti informaţii care te ajută să alegi în cunoştinţă de cauză; la toţi ceilalţi, până acum, doar mergi să-ţi verşi amarul, furia sau frustrarea

Mi-e greu să răspund la întrebarea care sunt zonele cele mai corupte. De exemplu, în judeţul Olt, media spăgilor raportate e de 2.000 de euro, însă media asta vine din numai trei raportări, din trei localităţi diferite, dintre care una e fără şpagă. În judeţul Ialomiţa, avem o medie de 600 de euro, din 10 raportări, însă toate din Urziceni. La Iaşi, avem o raportare de şpagă de 300.000 de euro, pentru aeroport, care este încă în curs de verificare, să vedem dacă poate fi expusă pe hartă, iar la Beidaud, în judeţul Tulcea, am avut o raportare de 10 milioane de euro, dar care n-a stat în picioare la verificare. De aceea spun că încă nu avem forţa statistică pentru a trage astfel de concluzii.

Pe de altă parte, în Bucureşti avem 40 de raportări fără şpagă, din 160 de raportări, media fiind de aproximativ 170 de euro, iar în judeţul Cluj avem 25 de raportări fără şpagă, din 60 de raportări (în medie 200 de euro). Altfel, mai avem în verificare 20.000 de euro pentru o construcţie în Satu Mare, 10.000 de euro pentru un titlu de proprietate în Odorhei, 5.000 de euro pentru o muşamalizare în Urziceni, 9.000 de lei pentru terapie intensivă la Craiova şi exemplele pot continua, din păcate. Oricum, e important de reţinut că toate aceste date sunt raportate de oamenii din ţară, eu doar punându-le instrumentul la dispoziţie. Cu alte cuvinte, nu m-am dus eu pe teren să adun datele, ci oamenii au adus datele pe site!

Cât de dispuşi sunt oamenii să mărturisească propriile experienţe şi cum sunt încurajaţi să facă asta?

Confidenţialitatea este foarte importantă! Eu nu vreau să existe posibilitatea ca vreun procuror să înceapă urmărirea penală pentru dare de mită împotriva cuiva care a venit să raporteze pe site. De aceea, datele despre cei care fac raportările se şterg periodic din sistem, automat sau automatizat. Sistemul reţine datele celor care comentează pe site, ca să-i poată anunţa despre evoluţii noi sau despre comentarii noi. De asemenea, sistemul reţine datele celor care se abonează la newsletter, dar nu se poate face nicio conexiune între cei care au raportat şi cei care se interesează ori comentează! Multă lume mă mai întreabă dacă am încredere că raportările oamenilor sunt adevărate, iar eu le răspund că asta ţine de oameni, nu de mine. Dacă există o raportare incorectă, ceilalţi pot comenta şi arăta că e incorectă şi de ce. Dacă se adună suficient de multe astfel de comentarii, ceilalţi utilizatori vor şti să nu pună baza pe acea raportare, iar eu voi scoate raportarea din interpretarea statistică.

Site-ul e în interesul oamenilor, să afle unde e şpaga mai mică, aşa încât nu văd de ce-ar minţi cineva că acolo e şpaga mai mare. Desigur, există şi pericolul ca unii şpăgari să se cartelizeze, pentru a ţine preţul foarte sus, însă formularul de raportare mai are un indicator privind gradul de satisfacţie. Acolo unde preţul e mai mult decât face, indicatorul ăsta nu vă arăta bine, aşa încât oamenii se pot orienta foarte uşor prin intermediul site-ului. Cred că, peste circa o lună, voi face un prim raport trimestrial despre datele din site şi-atunci vom vedea mai bine cum se utilizează. Deocamdată, am senzaţia că site-ul este utilizat mai degrabă de persoane fizice, iar eu mă aştept ca, în decurs de circa un an, să înceapă să fie utilizat şi de antreprenori, pentru că, informându-se de pe site, îşi pot calibra mai bine costurile de intrare pe piaţă sau de supravieţuire pe piaţă. Mă refer la costurile informale, desigur.

Poate fi platforma utilizată ca un instrument împotriva corupţiei din România? Ar putea elimina aceasta, în viitor, obiceiul” atenţiilor”?

Cred că proiectul poate fi utilizat ca instrument împotriva corupţiei, însă nu neapărat de instituţii, ci mai ales de cetăţeni. Însă şi instituţiile vor putea folosi informaţiile de aici. Un exemplu ar fi Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, care are deja un ciorchine de 10 raportări de şpagă, deci managerul spitalului ar trebui să înceapă să verifice de ce sunt atât de multe şi ce-ar putea face pentru a stăvili tentaţiile. Aici intrăm înapoi, în logica şcolii sistemice împotriva corupţiei. Un alt exemplu ar fi, tot în legătură cu acest spital, că poliţia şi/sau Parchetul ar putea trimite acolo un agent sub acoperire, să afle ce şi cum se întâmplă, pentru a-l putea ajuta pe managerul spitalului să introducă noi proceduri (şcoala sistemică) sau pentru a-i prinde şi aresta pe şpăgarii spitalului (şcoala sângeroasă). Chiar şi un jurnalist de investigaţie s-ar putea duce să verifice dacă şpăgile acelea, foarte mari, sunt veridice, după care să-şi posteze linkul către articol în secţiunea de comentarii. O firmă de asigurări ar putea să se uite la care sunt instituţiile cele mai afectate şi să le propună managerilor încheierea unor poliţe de asigurare împotriva riscului la corupţie, dând astfel substanţă prevederii din Strategia Naţională Anticorupţie 2012-2015, conform căreia fiecare incident de integritate este prezumat ca fiind un eşec de management. Nu în ultimul rând, dacă tot vorbim de spitale, o clinică privată ar putea să-şi facă reclamă, arătând că serviciul medical, care costă 300 de lei în spăgi la stat, te poate costa numai 200 de lei, cu chitanţă, la privat. Foarte multă lume poate câştiga de pe urma acestui site, dacă înţelege ce mină de aur este informaţia pe care o aduc oamenii prin raportările lor.

V-aţi gândit cum va evolua aceasta platformă? Aveţi în plan un program de promovare, la nivel naţional, a hărţii spăgilor?

Încă nu avem şi fondurile necesare pentru a pune în practică planul de promovare, aşa încât ne mulţumim deocamdată cu faptul că informaţia despre piatadespaga.ro trece de la om la om şi mai este reflectată, ici şi colo, în presă. Oamenii au mai mare încredere în recomandarea primită de la un prieten, decât într-o reclamă plătită la televizor sau în ziar. Prin urmare, e foarte probabil ca absenţa fondurilor pentru promovare să ne fi făcut un mare serviciu şi, până ce vom găsi banii, rămânem la această modalitate de creştere organică, bazată pe încredere. Evoluţia va depinde în primul rând de credibilitatea site-ului şi de calitatea informaţiilor pe care oamenii le raportează. De acolo, mai departe, e destul de limpede cum poate fi utilizat de instituţii, de societăţi comerciale, de jurnalişti, de activiştii civici. Am încredere că, anul viitor, economisind din spăgi, românii vor avea ceva mai mulţi bani în buzunare şi astfel, îşi vor permite cadouri mai consistente pentru copii, de Moş Nicolae şi Moş Crăciun.