„Grija” pentru Siria se încadrează în retorica electorală antioccidentală a lui Putin
'Bombardamente? Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) nu le va aproba niciodată. Vă garantez acest lucru', a declarat ministrul rus de externe Serghei Lavrov referitor la situaţia din Siria. Planul de reglementare propus de Liga Arabă (LA) nu poate trece: Vladimir Putin consideră evenimentele din Siria un complot al Occidentului, constată presa occidentală. 'Există senzaţia paranoidală că Rusia însăşi ar putea deveni ţintă a Occidentului', explică un expert american.
Planul de reglementare a situaţiei din Siria propus de LA trebuie să fie întărit de urgenţă de un mandat din partea ONU. Însă Rusia - 'aliatul actualului regim de la Damasc şi al predecesorului său şi mai sângeros' - este puţin probabil să sprijine rezoluţia, notează The Independent. Kremlinul depune eforturi personale: încearcă să organizeze negocieri între guvernul şi opoziţia din Siria, însă nu este clar dacă acestea sunt încercări sincere sau doar o stratagemă. Ar fi bine dacă Rusia s-ar abţine măcar de la impunerea unui veto supra planului LA, îndeamnă publicaţia.
Rusia a moştenit de la Uniunea Sovietică prezenţa în Orientul Mijlociu (OM), însă nu şi-a făcut rost de noi prieteni. Moammer Gaddafi nu mai este, Assad este şi el pe punctul să plece, iar Rusia ar putea să înregistreze nu doar pierderi materiale, este de părere The Guardian. În opinia cotidianului britanic, Rusia ar putea fi convinsă să sprijine rezoluţia ONU prin includerea în textul rezoluţiei a unei prevederi care să excludă în mod explicit utilizarea forţei în Siria. În actuala formulare se subliniază necesitatea de a reglementa criza pe cale paşnică, însă nu sunt excluse acţiuni militare pe viitor, se spune în articol.
Rusia blochează încercările Occidentului şi ale ţărilor arabe de a-l înlătura de la putere pe Assad mai mult din raţiuni de prestigiu, decât de dragul unor contracte pentru livrări de arme în Siria sau al bazei din Tartus, este de părere The Washington Post. Liderii ruşi s-au simţit dezamăgiţi şi umiliţi după ce ei nu au blocat rezoluţia privind înfiinţarea unei zone de non-survol în Libia, iar acum, în cazul Siriei, au adoptat o atitudine care seamănă cu răzbunarea, explică analistul rus Aleksandr Golţ.
În afară de aceasta, în ajunul alegerilor prezidenţiale, Putin îşi activează retorica antioccidentală şi mai ales cea antiamericană. Potrivit lui Golţ, premierul rus 'tratează tot ce se întâmplă în Siria ca pe un complot al Occidentului'. 'Liderii ruşi nu cred că mişcările sociale pot apărea de la sine', adaugă Golţ.
Este posibil ca aceasta să nu fie pur şi simplu o politică electorală cinică, remarcă Washington Post în legătură cu poziţia lui Putin. 'Există senzaţia paranoidală că Rusia însăşi ar putea deveni o ţintă. Mitingurile de la Moscova au coincis cu temerile că 'primăvara arabă' s-ar putea abate şi peste Caucazul de Nord', declară politologul american Mark Katz.
Din punct de vedere geopolitic, politica lui Bashar Al-Assad şi a partenerilor săi iranieni îi convine Rusiei, pentru că aceste ţări încearcă să creeze în regiune o contrapondere la hegemonia americană, subliniază cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. În afară de aceasta, respingerea acţiunilor împotriva Siriei, care ar fi 'exclusiv în avantajul Occidentului', se încadrează în retorica antioccidentală a lui Putin. Această retorică este exploatată şi în politica internă: preşedintele Curţii Constituţionale a Rusiei, Valeri Zorkin, s-a întrebat recent, în paginile cotidianului Rossiiskaia Gazeta, dacă nu cumva 'liderii de mitinguri' ai clasei de mijloc, care protestează în marile oraşe ale Rusiei împotriva sistemului lui Putin, se vor adresa Consiliului de Securitate al ONU şi, după modelul Libiei, vor chema NATO în ajutor.
Hafez Assad şi-a construit tirania după modelul URSS, iar acum autocraţia lui Putin îl sprijină pe Bashar al-Assad, explică în The Wall Street Journal copreşedintele Hoover's Working Group on Islamism and International Order, Fouad Ajami. 'Tirania siriană îi permite Rusiei să se simtă din nou o mare putere', scrie expertul.
Putin a investit mult în Siria, la fel ca în alte dictaturi regionale. În joc sunt raţiuni filosofice şi ideologice, afirmă autorul, precizând că în Rusia împotriva lui Putin se revoltă clasa de mijloc, în timp ce foştii adepţi s-au săturat de 'statul mafiot' creat de acesta. În opinia lui Ajami, în timpul mitingurilor din decembrie pentru alegeri cinstite Putin a reacţionat la fel de înverşunat ca şi liderii arabi la 'primăvara arabă'.
În opinia lui Ajami, situaţia din Siria alimentează încă o 'idee fixă a Rusiei: islamismul'. Puterea rusă vede în Siria propria imaginea şi crede că în această ţară 'tirania seculară luptă cu islamişti radicali'. De altfel, Administraţia Obama şi europenii împărtăşeau înainte la rândul lor acest punct de vedere, însă ulterior au renunţat la el, aminteşte publicaţia americană.
