Godină îl desfiinţează pe Turcescu: "Eram surprins că un om poate fi atât de josnic, dar aveam să aflu că încă nu văzusem mai nimic"

Atacat de Robert Turcescu după ce a făcut publică înregistrarea video cu tânărul care a lovit un livrator nepalez, poliţistul Marian Godină îl „desfiinţează” pe jurnalist, acuzându-l de ipocrizie şi de „un caracter josnic”.

Redăm postarea lui Godină:

În 2015, adică acum 10 ani, m-am trezit cu un mesaj pe Fb Messenger de la Robert Nicolae Turcescu. Aveam 28 de ani pe vremea aia, eram chiar în perioada zbuciumată în care am devenit cunoscut publicului. Mulţi nu ar recunoaşte asta dacă ar fi în postura mea de acum, dar mie nu mi-e ruşine să zic că pentru mine însemna ceva să îmi scrie în privat jurnalistul Robert Turcescu, cel pe care îl ştiam de la emisiunea cu bilele negre şi albe, cea în care punea în dificultate politicienii vremii.

Atât de surprinzător mi s-a părut să îmi scrie, încât, ca să mă convingă că e el cu adevărat, l-am rugat să îmi trimită o poză cu el făcând cu mâna semnul ok, lucru pe care l-a făcut.

Voia de la mine să îi acord un interviu pe care să îl publice în ziarul Evenimentul Zilei. Eram destul de neîncrezător şi nu prea voiam să dau interviuri, dar până la urmă m-a convins şi interviul s-a făcut. M-a convins cu multă viclenie, după cum aveam să aflu ulterior.

Imediat după ce a apărut interviul, am primit un mesaj de la tata. Mi-a zis aşa: „Vomit!”.
L-am întrebat de ce şi mi-a zis că, din câţi jurnalişti există, l-am găsit fix pe cel cu caracterul mai infect.
L-am contrazis, i-am zis că Robert Turcescu e băiat fain, cu mine s-a purtat frumos şi mi-a lăsat o impresie foarte bună.

În 2016, a apărut prima mea carte, Flash-uri din sens opus, carte în care denunţam şi unele nereguli din Poliţie.
Pentru că rămăsese să apelez şi eu la el când urma să am nevoie de ajutor, i-am scris şi lui Turcescu şi l-am rugat să distribuie şi el ceva despre apariţia cărţii, spunându-i că în mod sigur se va lăsa cu demiteri sau pensionări după apariţie, lucru perfect adevărat care chiar s-a întâmplat, mai mulţi şefi din Poliţia Braşov fiind ulterior „pensionaţi”.

După ceva timp, la un articol de pe Facebook în care apăream, mi-a sărit în ochi un comentariu al lui Robert Turcescu la adresa mea. Nu îmi aduc aminte exact cuvântul, aş miza însă că mă numea „un clovn” sau „un circar”.

Era prima mea ciocnire de realitatea dură existentă în lumea „celor de la Bucureşti”, care azi te laudă şi te perie, iar mâine, când nu le mai eşti de folos, te scuipă. Pentru mine a fost prima dată când păţeam aşa, eram surprins că un om poate fi atât de josnic, dar aveam să aflu că încă nu văzusem mai nimic.

În urmă cu vreo lună, mi-au scris mai multe persoane ca să îmi trimită o postare a lui Turcescu, în care acesta pusese o captură de ecran cu pasajul discuţiei dintre mine şi el, din 2015, în care îl rugam să mă ajute cu promovarea cărţii şi să posteze o poză cu ea.
Mi-a spus atunci că el încă nu a citit-o, dar l-am asigurat că o va citi şi că sigur vor cădea multe stele la Braşov.

Urmăritorii lui s-au arătat revoltaţi de faptul că eu îl rugam să posteze despre o carte pe care nici măcar nu o citise, însă nici măcar unul nu i-a pus întrebarea logică: şi ce aţi făcut, domnule Turcescu? Aţi postat? V-aţi minţit publicul sau aţi fost onest?

Asta înseamnă să ai un public care îţi mănâncă din palmă, căci dacă cineva ar fi verificat, ar fi văzut că dl Turcescu, cel care le serveşte adevărul zilnic, a postat fără să clipească poza cu cartea mea şi a scris că este printre primii care a citit-o şi că o recomandă, asta deşi nici nu o citise. Ba chiar îmi dăduse indicaţii, să-i dau o poză cu cartea pusă pe o masă.
Acum, cartea pe care o recomanda atunci, o numeşte „cărţulie de poveşti”.

Luna trecută am ales să nu răspund acestui atac, mi s-a părut mult prea josnic ca un om să publice un pasaj dintr-o discuţie privată purtată acum zece ani.

Dacă m-aş coborî la acelaşi nivel, aş fi îndreptăţit să îi pun d-lui Turcescu următoarele întrebări:

• De ce nu aţi postat şi pasajul în care îmi spuneaţi că sunteţi, citez: „sunt un biet ziarist şomer”?

• De ce nu aţi postat partea în care mă îndemnaţi să candidez la Primăria Braşov, că veţi vorbi cu MP (nu ştiu cine era MP) ca să mă susţină? Şi că puteţi lansa dvs. pe Fb ideea asta?

• De ce nu aţi postat partea în care mă rugaţi să vorbesc la editură ca, la lansarea cărţii mele Flash-uri din sens opus, să fiţi dvs. cel care ia cuvântul pe scenă? V-ar fi plăcut, aşa-i? Atunci nu era o cărţulie de poveşti? De ce nu aţi postat partea în care v-aţi supărat atunci când v-am zis că la lansare va veni premierul de atunci şi că dvs. nu veţi putea lua cuvântul?

• De ce nu aţi postat partea în care mi-aţi trimis poză cu fiica dvs. abia născută, în încercarea de a mă convinge să vă dau acel interviu, în timp ce vă văitaţi că nu mai aveţi din ce trăi?

Mai văd că dl Turcescu insistă pe faptul că videoclipul cu agresiunea livratorului e un fake. El nu crede asta nicio clipă, el doar ştie ce fel de public are. Acelaşi public care nu se întreabă de ce, anul trecut, Turcescu îl făcea praf pe Georgescu, iar acum îl ridică în slăvi. Şi clipul ăla cu Turcescu făcându-l zob pe Georgescu e tot fake?

Turcescu ştie că mai poate fi relevant doar pentru un asemenea public. Şi chiar şi aşa, are abia 121k de urmăritori. Ruşinos, domnule Turcescu, după o viaţă întreagă de presă să ajungeţi să fiţi urmărit de atât de puţini oameni.

Oare ce simţiţi când îi vedeţi cât de greoi vă comentează acolo în limba română? Ăsta e publicul dvs., domnule Turcescu, după o viaţă de jurnalism, ăştia v-au rămas. Sunt cei care cred că acel clip e fake, deşi nici dvs. nu credeţi asta nici măcar o clipă.
Aş crăpa de ruşine, dar ştiu că nu aveţi aşa ceva.

PS: colonele, plutoniere, generale sau ce naibii oi fi fost tu, acoperitul lui peşte, oi fi eu doar un cap de cretă, aşa cum mă numeşti tu, dar dorm noaptea liniştit, nu sunt un ticălos care îşi minte publicul.

PPS: am peste 650.000 de urmăritori, securistule! Citeşte încă o dată: 650.000!

Iar pentru cei care se uită în gura ăstuia:
Mă, ăsta vă spunea săptămâna trecută cât de rău e în România, în timp ce se afla în vacanţă în Vietnam. Cam atât de naivi sunteţi.