Reţelele din spatele scenei. Expert în spaţiul ex-sovietic: Călin Georgescu a fost un fenomen pregătit cu mult timp înainte
Analistul Cosmin Popa a explicat, în dialogul cu jurnalistul Radu Buzăianu din podcastul "Ce se întâmplă", cum mecanismele propagandei ruseşti se adaptează la specificul cultural şi social al fiecărei ţări şi de ce România a devenit un teren fertil pentru astfel de influenţe.
În opinia expertului în spaţiul ex-sovietic, apariţia unor personaje precum fostul prezidenţiabil pro-rus Călin Georgescu nu reprezintă evenimente spontane, ci rezultatul unor strategii pregătite din timp, care exploatează vulnerabilităţile societăţii şi lipsa de reacţie a mediului politic şi jurnalistic.
Redăm mai jos o parte din discuţie.
Radu Buzăianu: Mă refer la zona asta rusească: aplică acelaşi mecanism tot timpul sau se particularizează în funcţie de...
Cosmin Popa: Da, în mare e acelaşi mecanism, dar se particularizează în funcţie de specificul cultural, de specificul etno-lingvistic, pentru că una este să faci propagandă putinistă într-o zonă locuită de minorităţi şi alta e să faci propagandă putinistă într-o zonă locuită de majoritate, nu? Una este să faci propagandă putinistă în rândul unei audienţe prospere şi alta e să faci propagandă putinistă în rândul unei audienţe sărace. Ori e una să faci propagandă putinistă în rândul unei audienţe din ţară şi alta să faci în rândul diasporei.
Ceea ce se petrece în România este rezultatul unei scanări şi a unei analize foarte detaliate a publicului ţintă. Au identificat exact victimele. Ceea ce, iarăşi, nu fac de ieri de astăzi, adică nici aici nu e vreo noutate, pentru că pe fond noi ştim cum funcţionează cognitiv şi tehnic acest dispozitiv de propagandă.
Ceea ce mă uimeşte pe mine este absenţa reacţiei, pentru că ceea ce se întâmplă acum nu se întâmplă de când a apărut Călin Georgescu. Călin Georgescu pur şi simplu a erupt, dar este doar impresia pe care am avut-o noi. Călin Georgescu a fost un fenomen pregătit cu mult timp înainte.
Faptul că numele acestui personaj a revenit pe parcursul a două decenii de când se face politică în România, asta nu-ţi sună şi ţie nişte clopoţei? Descria fostul preşedinte Băsescu că cineva venea de mână cu Călin Georgescu. Eu lucram în presă tot timpul şi nu înţelegeam. Sigur, există această reţetă securisto-iliesciană de menţinere în câmpul atenţiei publice a unor personaje. Ştii? Când se creează o reţea care vorbeşte despre personaje: "sunt deştept, sunt cutare", ştii, nu? Când este un personaj, e legendat aşa tot timpul public. Ăsta era Călin Georgescu. Încercam să-i prind urme de inteligenţă în declaraţiile lui publice pe vremea aia şi n-am reuşit niciodată.
Radu Buzăianu: Ştii ce e spectaculos? Că am remarcat că era prezentat: doctorul Călin Georgescu.
Cosmin Popa: Primului jurnalist care m-a întrebat pe mine despre acest personaj i-am spus: "Bine, matale ai avut curiozitatea să controlezi dacă omul ăla la care el a lucrat expert există, că nu e decât o fundaţie privată înregistrată la o căsuţă poştală în Elveţia". Atât te-a dus mintea, vii să mă întrebi pe mine să-ţi rezolv ţie problemele profesionale.
Deci, dacă o categorie profesională de la care te-ai aştepta la mai mult spirit critic a mâncat, a înghiţit nemestecate legendele create despre acest Călin Georgescu, atunci, la ce te aştepţi la oamenii care nici măcar nu-şi pun problema controlului surselor?
Radu Buzăianu: Evident că până la urmă şi zona asta de jurnalism a fost o zonă vulnerabilă de care s-a profitat. Cert e că în punctul în care ne aflăm nu e o treabă rezolvată, deşi există poate o atmosferă de relaxare. Acum, întrebarea ar fi totuşi, la un moment dat, dacă stăm să ne uităm la Rusia, ea s-a prăbuşit în anii '90 şi noi am beneficiat de această prăbuşire...
Cosmin Popa: Am beneficiat că deja la vremea respectivă Rusia nu mai era capabilă şi doritoare să-şi controleze fosta sferă de influenţă. Ion Iliescu a încercat, în pofida evidenţelor, să restaureze locul României în sfera rusească de influenţă, dar n-a reuşit şi că n-a mai avut client, a murit americanul între timp.
Sunt câteva documentare despre desfiinţarea Tratatului de la Varşovia şi al CAER. Păcat că sunt în limba rusă. Dacă ar face cineva un pustiu de bine să le traducă. Că acolo sunt evocate poziţiile reprezentanţilor României, recte Ion Iliescu şi Adrian Năstase, în timpul reuniunilor muribunde ale pactului de la Varşovia şi al CAER şi cum sunt povestite intervenţiile româneşti în care Ion Iliescu şi Adrian Năstase aproape că băteau cu pumnul în masă să nu se desfiinţeze Tratatul de la Varşovia şi CAER, în condiţiile în care chiar sovieticii voiau să le desfiinţeze, pentru că pur şi simplu pentru ei au fost o povară economică.
Sigur că noi avem această legendă moştenită de la Nicolae Ceauşescu, că ne-a luat Uniunea Sovietică toată carnea şi tot grâul. Da, sigur că ni le-a luat în prima parte a comunismului, în anii imediat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial. Însă să ştiţi că nu Uniunea Sovietică era principalul căpcăun al economiei româneşti. Evident. Dar Uniunea Sovietică a finanţat consistent cea mai mare parte a ţărilor comuniste, inclusiv România.
De exemplu, în anii '60, când România începuse deja distanţarea faţă de Uniunea Sovietică, ce să vezi? 52% din creditele contractate de România erau contractate de la două bănci sovietice deschise în Occident, în Franţa şi în Anglia. Gogoriţa asta securisto-ceauşistă despre independenţa comuniştilor români ar trebui un pic nuanţată.
Deci revenind la povestea desfiinţării Pactului de la Varşovia, Ion Iliescu, că asta dă şi măsura inteligenţei lui... pentru că Ion Iliescu a fost învinuit de imoralitate, dar niciodată de prostie. Eu cred că a venit momentul să spunem şi lucrurilor pe nume. Uniunea Sovietică urma să se prăbuşească, era o mâţă moartă în coteţ. Aia era Uniunea Sovietică.
Radu Buzăianu: Am văzut că i se face un titlu de glorie legat şi de această apartenenţă a noastră la Uniunea Europeană, la NATO. N-avea altă soluţie.
Cosmin Popa: El a luat toate partidele politice şi a încercat să le pună cu el în vârful unui curent naţional, pentru că la vremea respectivă cine s-ar fi declarat împotriva acestui curent naţional, care cerea occidentalizarea şi modernizarea României, risca să dispară ca forţă politică.
Iar Ion Iliescu, ca un bun activist, i-a adunat pe băieţii ăştia şi le-a spus: să fim cu toţii occidentali, că aşa vă mai asigurăm încă un salt, aşa cum vi l-am asigurat pe ăla din ceauşismul post-comunism, vi-l mai asigurăm şi cu Uniunea Europeană. Şi aşa i-am cărat pe ăştia şi în Occident cu noi.
