Goana după aur: Cererea băncilor centrale pentru acest metal a depăşit orice cantitate anuală din ultimii 55 de ani

(Captură Foto)

Băncile centrale achiziţionează aur în cel mai rapid ritm din 1967 încoace, analiştii considerând China şi Rusia ca fiind unii dintre cei mai mari cumpărători, ceea ce indică faptul că unele naţiuni sunt dornice să-şi diversifice rezervele în afara dolarului, relatează London South East, citând un raport Financial Times.

Datele compilate de Consiliul Mondial al Aurului (World Gold Council / WGC), un grup finanţat de industria aurului, au arătat că cererea pentru acest metal preţios a depăşit orice cantitate anuală din ultimii 55 de ani. De asemenea, estimările din luna noiembrie au fost mult mai mari decât cifrele oficiale raportate de băncile centrale, ceea ce a provocat speculaţii în industrie cu privire la identitatea cumpărătorilor şi la motivaţiile acestora.

Fuga băncilor centrale după aur "ar sugera că fundalul geopolitic este unul de neîncredere, îndoială şi incertitudine" după ce SUA şi aliaţii săi au îngheţat rezervele de dolari ale Rusiei, a declarat Adrian Ash, şeful departamentului de cercetare de la BullionVault.

Ultima dată când s-a înregistrat un asemenea nivel de cumpărare a marcat un punct de cotitură istoric pentru sistemul monetar global.

În 1967, băncile centrale europene au cumpărat volume masive de aur din SUA, ceea ce a dus la o scădere a preţului şi la prăbuşirea rezervelor London Gold Pool.

Acest lucru a grăbit dispariţia în cele din urmă a sistemului Bretton Woods, care lega valoarea dolarului american de metalul preţios.

În luna noiembrie, WGC a estimat că instituţiile financiare oficiale ale lumii au cumpărat 673 de tone de aur. Numai în al treilea trimestru al anului 2022, băncile centrale au cumpărat aproape 400 de tone de aur, cea mai mare cantitate de aur pe trei luni de când au început înregistrările trimestriale, în 2000.

Estimările conservatoare ale WGC depăşesc achiziţiile raportate către FMI şi de către băncile centrale individuale, care se ridică la 333 de tone în cele nouă luni până în septembrie.

Oficial, achiziţiile din al treilea trimestru au fost conduse de Turcia, cu 31 de tone, ceea ce a dus aurul la aproximativ 29% din rezervele sale totale. Uzbekistanul a urmat cu 26 de tone, în timp ce, în iulie, Qatar a făcut cea mai mare achiziţie lunară înregistrată din 1967 încoace.

Discrepanţa dintre estimările WGC şi cifrele raportate oficial, urmărite de FMI, poate fi explicată parţial prin faptul că agenţiile guvernamentale, pe lângă băncile centrale din Rusia, China şi altele, pot cumpăra şi deţine aur fără a le raporta ca rezerve.

Recunoscându-şi contribuţia - dar, probabil, încercând, de asemenea, să semnaleze rolul său limitat - Banca Populară Chineză (PBoC) a raportat la începutul lunii decembrie că în noiembrie a efectuat prima sa creştere a deţinerilor de aur din 2019, cu o cantitate de 32 de tone în valoare de aproximativ 1,8 miliarde de dolari. Cu toate acestea, industria aurului spune că achiziţiile chinezeşti sunt aproape sigur mai mari.

Atât China, cât şi Rusia neagă faptul că acumulează rezerve de aur.

Nicky Shiels, strateg în domeniul metalelor la MKS PAMP, o companie de tranzacţionare a metalelor preţioase, a adăugat că preţul aurului ar fi atins un maxim cu aproximativ 75 de dolari mai mic în noiembrie, dacă PBoC ar fi cumpărat doar 32 de tone. Preţul aurului s-a tranzacţionat până la 1.787 de dolari pe uncie troy în noiembrie şi de atunci a avansat peste 1.800 de dolari.