Gimnastică - Anca Grigoraş: Am luat două medalii, dar cred că putem mult mai mult
Anca Grigoraş, arbitru în brigada de la sol a Campionatelor Mondiale de gimnastică artistică de la Rotterdam, aprecia că ediţia 2010 s-a ridicat la un nivel foarte ridicat şi cele două medalii cucerite ne menţin în elita mondială, dar echipa României poate mult mai mult.
În competiţia feminină, România a cucerit două medalii, un aur la bârnă prin Ana Porgras şi un argint la sol prin Diana Chelaru. Obiectivul fixat de federaţie, o medalie şi două locuri 4-6 pentru întreaga delegaţie, a fost depăşit, dar lotul feminin are potenţial mult mai mare, opinează Ana Grigoraş, care face parte din staff-ul coordonat de Octavian Bellu şi Mariana Bitang.
"Competiţia a avut un nivel foarte ridicat, aşa cum ne aşteptam. Cum de altfel au fost Mondialele şi de acum un an şi de acum doi ani. Noi am avut problemele pe care lumea le cunoaşte, vorbesc aici de problemele de sănătate, dar nu ca o scuză. Ele au existat. Ne-am pregătit totuşi cât am putut de bine pentru acest campionat mondial, am avut sportive la care nu am putut introduce tot programul, pentru că nu am avut timpul necesar, vorbesc aici de dificultate. Consider însă că în finala concursului pe echipe s-au prezentat foarte bine, nu avem ce să le reproşăm. Au avut ca punct foarte important să nu rateze şi nu au ratat. S-au străduit, au concurat frumos, au luat două medalii, dar cred că putem mult mai mult. Ne ducem acasă să ne apucăm de muncă. Este foarte mult de lucru, ca să revenim acolo unde lumea ne ştie şi unde ne doreşte. Avem mult de lucru", a declarat Grigoraş.
Gimnastele române mai au cam un an şi jumătate de pregătire, pentru a atinge cel mai înalt nivel la Londra 2012, timp suficient să se pună la punct mai ales la nota de plecare, la dificultatea exerciţiilor. "Timp ar fi, dar problema noastră rămâne puţinătatea sportivelor. Nu uitaţi că ne batem cu nişte ţări enorme, ca întindere şi ca populaţie, vorbesc de Rusia, SUA, China. Ce marjă de selecţie au, ce selecţie fac pentru echipa naţională care merge la Mondiale şi cam cum suntem noi. Dar aşa mici şi puţini cum suntem, rămânem ambiţioşi. Avem timp, dar există o singură mare problemă. Sperăm să ţină cu noi soarta, să nu mai avem probleme de sănătate. Nu vorbesc de accidentări, gimnastele cad, se lovesc, asta se întâmplă, dar mai rar. Problema sunt acele traumatisme de efort, pentru că la nivelul acesta elementele foarte grele trebuie repetate foarte mult. Altfel nu ai siguranţa necesară în concurs. Toate aceste lucruri duc la traumatisme în timp, fetele noastre se confruntă cu dureri, din acest motiv, nu din cauză că a căzut sau aşa mai departe. Ne străduim, de când Bellu şi Bitang s-au întors, de 3 luni, şi pot să spun că s-a văzut şi s-a simţit extraordinar mâna acestor oameni din toate punctele de vedere. Şi ca idei şi ca idei de recuperare, maniera de care s-au implicat la echipă. Voinţa nu este de ajuns, nu este suficientă recuperarea pe care o facem pentru că încă nu avem mijloacele necesare. Chiar dacă ştim ce fac alţii, la noi e mai greu", a adăugat fosta gimnastă.
Sandra Izbaşa a ajutat echipa, dar în finala de la sol a ratat şi a părăsit sala în lacrimi. Anca Grigoraş nu crede însă că medaliata cu aur de la Beijing va renunţa. "Sandra Izbaşa sper că va continua. Nu am auzit-o că vrea să renunţe. Îmi pare rău ce i s-a întâmplat în finala de la sol. A lucrat bine zilele astea şi la încălzire a lucrat foarte bine. Dar trebuie să vedem, pentru că este o gimnastă foarte înaltă, are dificultăţi foarte mari la sol, acele legări acrobatice, care unei gimnaste mai mici îi încap, dar ea trebuie să aibă foarte mare grijă. Dacă a făcut un pas mai mare, 10 cm în plus, deja e afară. La emoţiile de concurs, faptul că nu a mai concurat de un an, că a avut povestea cu piciorul, stresul a fost dublu. Nu e o scuză, putea să facă şi foarte bine, cred că nici ea nu se scuză. A pierdut medalia de aur sau cea de argint şi ştie treaba asta. Dar, aşa e concursul, trebuie să ştim să pierdem, trebuie să ştim să câştigăm. Ne vom pregăti mai bine data viitoare", a afirmat Grigoraş.
De la anul, lotul feminin va conta şi pe aportul unor junioare care vor face pasul către seniorat, dar echipa de la Rotterdam rămâne scheletul echipei pentru JO 2012: "Avem un grup de junioare care fac vârsta senioratului, dar nu toate vor fi de talia unei Ana Porgras, de exemplu. Sunt unele gimnaste mai bune, altele mai modeste la momentul de faţă, dar asta e menirea noastră, să le antrenăm şi să le aducem la nivelul celorlalte. Deocamdată nu pleacă nimeni din echipă, toate au avut rolul lor aici şi l-au îndeplinit corect şi bine. Cele care vin, mi-aş dori să fie un plus şi să nu ştim pe cine să alegem. Ăsta ar fi idealul nostru".
Anca Grigoraş s-a aflat în brigada de arbitraj a finalei de la sol şi susţine că, dacă avea mai multă siguranţă, Diana Chelaru putea obţine chiar aurul. "Diana Chelaru şi-a dorit extraordinar, pe lângă rezultatul de la echipă, finala de la sol. Nu o medalie, nu a cutezat să se gândească la ea. Mă bucur din suflet pentru ea. E un copil care munceşte foarte mult, care vrea foarte mult. Putea lua şi aur, cu mai multă atenţie la execuţie. A fost o diferenţă mare la execuţie între locul I şi II, de aproape 3 zecimi. Dacă două aterizări erau un pic mai precise, putea. Dar de fiecare dată ne jucăm cu dacă şi cu parcă".
