Germanii se cramponează de vechea monedă, marca

În contextul în care criza datoriei face ravagii în Europa, mulţi germani nutresc nostalgia după marca abandonată, făcând chiar cumpărături cu ea din nou, iar unii retaileri se implică în acest proces, scrie marţi Wall Street Journal.

Deşi monedele defuncte au dispărut 'die gute alte D-Mark' ( 'buna şi bătrâna D-Mark', asa cum este încă numită ea cu afecţiune, este departe de a fi moartă. Germanii au schimbat oficial moneda pentru bancnote şi monede euro la 1 ianuarie 2002, iar marca a încetat imediat să fie mijloc legal de plată. Dar 13,2 miliarde de mărci, în valoare de 6,75 miliarde de euro (8,3 miliarde dolari), au rămas ascunse în saltele, cărţi vechi de rugăciune, buzunare de haine sau alte locuri, potrivit Bundesbank, fiind mai profitabile decât toate monedele celorlalţi 16 membri ai zonei euro la un loc.

Spre deosebire de vecini ca Italia şi Franta, care şi-au lăsat lirele şi francii să expire oficial în cursul anului trecut, Germania nu a stabilit niciodată un termen limită pentru schimbul vechilor bani pe euro. Astfel, dacă decid să accepte marca, retalieri şi alte întreprinderi o pot schimba încă la sucursale ale Băncii centrale germane.

Deutsche Mark, introdusă în zonele vestice ocupate ale Germaniei în 1948, înainte de a exista un steag al Germaniei de Vest, un imn national sau chiar Constituţia, nu a fost niciodată o simplă monedă. A devenit un simbol al miracolului economic postbelic al ţării, ridicată din ruinele celui de-al doilea război mondial şi unul dintre puţinele în care germanii îşi pot exprima confortabil mândria naţională.

'Steagurile nu au fost acceptabile - Hitler a avut steaguri', a declarat Wolfgang Ischinger, fost ministru adjunct de externe, în prezent preşedintele Conferinţei de Securitate de la München. Dar, 'D-mark a fost o poveste de succes germană. Să renunţi la ea este greu', a subliniat el.

În contextul în care D-mark se schimbă la cursul de aproximativ 1,96 pentru un euro, unii retaileri fac o afacere bună dacă o acceptă.

C & A, un lanţ internaţional de magazine de îmbrăcăminte a cărui cea mai mare piaţă este Germania, a început să accepte mărci din nou, în 2003, şi încă obţine până la 150.000 de mărci în vânzările lunare din cele aproape 500 de outlet-uri germane. Aproximativ 90% din cabinele telefonice ale Deutsche Telekom operate cu monezi acceptă fostele monezi germane.

Vechea monedă insuflă o nouă viaţă unor buzunare mai neobişnuite ale economiei germane. Martin Butzbach, proprietarul Vitatherm, care vinde cabine cu infraroşu instalate la domiciliu, a afirmat că nu a crezut niciodată că poate exista o piaţă a deutsche mark pentru produsele sale de 2.500 de euro.

În comparaţie cu euro, care evită în mod deliberat imagini considerate prea naţionale, marca are imprimate portrete elaborate de scriitori, artişti şi oameni de ştiinţă germani, de la compozitoarea Clara Schumann pe bancnota de 100 de mărci la Fraţii Grimm, pe bancnota de 1.000 de mărci.

Pentru unii germani euro 'este mai mult ca o tocană mare cu toate legumele, iar unele dintre ele nu sunt atât de gustoase''. Alţii invocă un motiv mult mai banal pentru continuarea mărcii. Mulţi germani renumiţi ca economi au ascuns atât de mult cash încât pur şi simplu au uitat unde l-au pus. Unii clienţi au ajuns cu mărci găsite în maşini de spălat rufe, în coperţi de albume şi în poşete vechi şi chiar în cutii de pantofi descoperite într-un dulap al unei biserici parohiale.

Relansarea monedei ''pensionate'' are însă şi partea sa de probleme. Clienţii D-mark ajung adesea cu un sac de monezi, multe dintre ele de 1, 2 şi 5 pfennig, care trebuie sortate rapid şi calculate la cursul oficial de 1.95583 mărci pentru 1 euro.