Germania se străduieşte să le facă imigranţilor o primire mai călduroasă

Germania se confruntă cu o penurie bine cunoscută de forţă de muncă calificată şi doreşte să impulsioneze imigraţia, dar ţara n-are reputaţia de a face aceasta uşor pentru nou-sosiţi şi, prin urmare, este nevoie de noi iniţiative pentru o schimbare, scrie marţi site-ul dw.de.

O pungă de bun-venit, o aplicaţie de smartphone şi consultanţă personală înainte de sosirea în Germania, acestea sunt noi măsuri ce au drept scop de a face mai uşoară deplasarea din străinătate în Germania. Punga conţine materiale cu caracter informativ, adrese de Internet şi numere de telefon importante. Şi prima etapă în Germania nu va mai fi biroul de imigraţie, ci mai degrabă un centru de primire.

Un consiliu de experţi care s-a întrunit pentru a veni cu idei practice pentru a crea o atmosferă mai primitoare şi-a prezentat ideile, inclusiv postarea online a unui pachet complet de informare. Un alt obiectiv este extinderea serviciilor de asistenţă în străinătate, incluzând instituţiile existente pe plan local, precum Goethe Institute sau camerele de comerţ exterior.

Scopul este ca toate grupurile de nou-sosiţi să beneficieze de evoluţia culturală, potrivit declaraţiilor preşedintelui Oficiului federal pentru migraţii şi refugiaţi, Manfred Schmidt. Dar, ţinând cont de penuria de muncitori calificaţi din ramuri precum industria electronică sau IT, Germania vizează în mod deosebit să devină mai atractivă pentru muncitorii cu înaltă calificare.

Cu toate că procedurile de imigrare în Germania au fost deja relaxate, n-a avut loc ”un boom” de noi sosiri de muncitori calificaţi. Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), de cinci până la zece ori mai mulţi muncitori preferă să se mute mai degrabă în ţări precum Australia, Danemarca sau Canada decât în Germania.

Manfred Schmidt consideră că aceasta se întâmplă în principal pentru că Australia ”a fost un timp o destinaţie pentru imigranţi”. În schimb, expertul în imigraţie consideră că Germania a fost într-o situaţie similară doar în ultimii 10 ani, şi sunt încă multe de făcut.

”În prezent este vorba de a le semnala celor care vor să vină că ei sunt bineveniţi”, a explicat Schmidt, adăugând: ”Şi că noi vrem să răspundem la aceasta în mod imparţial”.

Ideal, lui Schmidt i-ar plăcea să vadă că este adevărat pentru migranţii cu înaltă calificare, dar şi pentru refugiaţi, solicitanţi de azil şi familii de imigranţi.

Dar, când imigranţii sunt întrebaţi dacă se simt bineveniţi în Germania, răspunsurile sunt diferite. Adil Abdelruhmann are o mare experienţă cu birocraţia germană. El a venit din Eritreea şi s-a refugiat în Germania în anii ’80 împreună cu familia sa. În acea vreme, el avea vârsta de nouă ani. A crescut în Germania, unde a obţinut o diplomă la o şcoală de comerţ, şi se consideră german.

Abdelruhmann a sosit cu un paşaport pentru refugiaţi, dar l-a pierdut şi n-a mai primit altul nou. ”Am făcut nişte mici lucruri stupide”, a mărturisit el, şi acum are statutul de ”tolerat”. Aceasta aduce restricţii, de exemplu, el nu poate ieşi din landul Renania de Nord-Westfalia.

Pentru Adil Abdelruhmann, problema nu este excesul de birocraţie, aşa cum se plâng mulţi când vine vorba de serviciile germane.

”Documentul nu este o problemă pentru mine. Se poate rezolva rapid”, a spus el, dar ceea ce-i lipseşte lui este o oarecare perspectivă. O parte a problemei, în opinia lui Abdelruhmann, este că există puţină bunăvoinţă în rândul celor însărcinaţi cu gestionarea cazului său pentru a-l ajuta să-şi găsească un loc de muncă şi pentru a obţine o rezolvare a problemelor de fiecare zi.

Un tânăr din India, care a primit o slujbă bună la Deutsche Post DHL, a relatat că a avut ”o experienţă bună” cu biroul pentru imigraţie. Deşi birocratic, el spune că sistemul este accesibil, odată ce te obişnuieşti cu el. Dar, în opinia sa, este nevoie de competenţe lingvistice mai mari în rândul personalului de la biroul pentru imigraţie: ”Ei ar trebui probabil să aibă oameni în birou care să vorbească engleza, cel puţin pentru nou-sosiţi”.

Dezvoltarea unei baze multilingvistice a muncitorilor este o prioritate, în opinia lui Manfred Schmidt. Mai mult, se preconizează ca birourile care se ocupă de persoanele nou-sosite din străinătate să fie completate cu mai mulţi angajaţi care au ei înşişi origini străine.