G7 ia în vizor agresivitatea Beijingului în Marea Chinei

În timpul recentei sale vizite oficiale în Vietnam, preşedintele american Barack Obama a avertizat că “naţiunile mai mari nu ar trebui să hărţuiască naţiunile mai mici” şi a făcut apel la o soluţie paşnică pentru conflictele teritoriale din regiunea Asia-Pacific. Astfel, Obama a ajutat la crearea cadrului potrivit pentru discutarea uneia dintre problemele centrale aflate pe agenda summitului G7.

Ţara gazdă, Japonia, a declarat deja în luna aprilie că se aşteaptă ca la summit să fie elaborată o declaraţie privind securitatea navigării pe mare. Zarva privind acest subiect este justificată, în condiţiile în care este vorba şi de echilibrul strategic al unei Asii în schimbare rapidă.

Ascensiunea Chinei a zguduit ordinea regională stabilită de ţările victorioase în cel de-al Doilea Război Mondial şi consolidată în timpul Războiului Rece. Masiva comasare militară chineză a îngrijorat în special vecinii Beijingului. Bugetul de apărare al celei de-a doua economii mondiale a crescut cu peste 10% anual în ultimii 10 ani + aceasta fiind doar cifra oficială.

Apoi SUA a intrat în joc, după ce fostul secretar de stat Hillary Clinton a anunţat că ţara sa îşi îndreaptă atenţia către Asia. Noua politică a prevăzut o implicare diplomatică, economică şi militară mai puternică a SUA în Asia-Pacific, în special în cazul aliaţilor săi Japonia şi Filipine. Planul urmăreşte, printre altele, să asigure partenerii regionali ai Americii de suportul american.

O mare parte a tensiunilor planează în jurul mai multor teritorii insulare disputate. Japonia şi China, de exemplu, revendică la Insulele Senkaku (sau Diaoyutai, în chineză), care conţin rezerve de gaz natural şi deţin o importanţă strategică. Ambele ţări sunt de asemenea implicate în dispute cu Coreea de Sud în privinţa altor insule.

În Marea Chinei de Sud, Vietnamul, Filipine, Malaezia şi Indonezia sunt la cuţite cu China în privinţa Arhipelagului Spratly, unde se află de asemenea numeroase resurse de peşte, petrol şi gaze, în special. În plus, arhipelagul deţine o poziţie strategică în mijlocul uneia dintre cele mai importante rute din lume pentru transportul maritim de mărfuri.

SUA nu s-a implicat direct în acest conflicte, nu a lansat nicio pretenţie teritorială pentru niciuna dintre insulele disputate, dar şi-a manifestat influenţa prin aliaţii săi. Washingtonul acuză Beijingul de ameninţarea libertăţii de navigaţie şi de faptul că riscă izbucnirea unor violenţe în regiune prin militarizarea sa.