Franţa: Impozitarea celor bogaţi rămâne doar o promisiune

Cea mai răsunătoare promisiune electorală a lui Francois Hollande, care i-a adus victoria în alegerile prezidenţiale din Franţa din 2012 - introducerea unui impozit de 75% pentru cei cu venituri de peste un milion de euro - nu va fi onorată. Acest lucru rezultă din ultimele recomandări date de Consiliul de Stat guvernului francez. Dacă toamna trecută 'legea confiscării' era sprijinită de 60% dintre francezi, în prezent în favoarea ei se pronunţă puţin mai mult de jumătate, în timp ce restul consideră că presiunile la adresa celor bogaţi vor duce doar la fuga de capital şi la creşterea şomajului, relatează luni cotidianul rus Kommersant.

Tocmai cu promisiunea de a percepe un impozit fără precedent, de 75%, de la fiecare cetăţean francez care primeşte un salariu de peste 1 milion de euro Francois Hollande a ajuns la putere. Această cifră din programul său electoral a fost introdusă de guvernul francez în noul Cod Fiscal. Cu toate acestea, caracterul evident improvizat al acestei măsuri a ieşit în scurtă vreme la iveală. Impozitul a fost blocat în decembrie de Consiliul Constituţional, unde cei de stânga, majoritari în guvern şi parlament, nu deţin majoritatea.

Membrii Consiliului Constituţional le-au explicat socialiştilor că ideea de a percepe impozite pe persoană nu este în acord cu principiul impozitării pe familie (în Franţa, impozitul pe familie este plătit de soţi împreună). Însă, dacă noul impozit ar fi perceput pe familie, atunci numărul de persoane ameninţate să rămână fără trei pătrimi din venituri s-ar reduce brusc (pentru aceasta ar fi nevoie de un câştig nu de peste un milion, cum prevedea Hollande, ci de peste două). Efectul de pe urma acestei măsuri, şi aşa oricum deloc strălucitor (potrivit economiştilor, maxim 210 milioane pe an) ar fi unul insesizabil. Legea ar deveni una inutilă din punct de vedere economic şi extrem de dăunătoare pentru imaginea ţării în domeniul afacerilor. Mulţi bogătaşi francezi au dat de înţeles că sunt gata să-şi schimbe cetăţenia cu una mai avantajoasă şi să plătească impozitele în noua patrie.

Guvernului Hollande i se reproşează tot mai mult că măsurile revoluţionare promise de el nu vor mai fi puse în aplicare, însă aceste pretenţii sunt mai degrabă personale. Atitudinea francezilor faţă de impozitarea propriu-zisă, primită altădată cu atâta bucurie, s-a schimbat. Încă în toamnă legea de confiscare era sprijinită de 60% din populaţie, iar acum - deja de numai 53%, restul considerând că presiunile la adresa celor bogaţi vor duce doar la fuga de capital şi la creşterea şomajului.

Oricât de ciudat ar părea, aceste schimbări din opinia publică au fost dictate în mare parte de povestea cu plecarea din Franţa a lui Gerard Depardieu. Dacă încercările - deocamdată fără succes - ale preşedintelui Louis Vuitton Moet Hennessy (LVMH) de a obţine cetăţenia belgiană ar putea fi puse pe seama esenţei sale capitaliste, atunci Depardieu, cu talentul său actoricesc şi fizionomia sa veselă poate trece foarte bine drept 'vocea poporului'. Prin această voce el a lansat o provocare ideii socialiştilor de a-i 'jumuli' pe cei bogaţi în favoarea celor săraci.