Francis Fukuyama: 'Este nevoie de un nou proiect reformist al social-democraţiei şi de reinventarea statului'
Politologul american Francis Fukuyama, profesor la Universitatea Stanford din California, a explicat într-un interviu pentru L'Espresso că revoluţia liberală a sfârşit prin ''a-şi devora propriii copii'' şi a propus căi de ieşire din criza actuală. În opinia sa, este nevoie de un nou proiect reformist, mai credibil, al social-democraţiei şi asistenţei sociale tradiţionale şi de reinventarea statului.
Fukuyama a scris recent că ar trebui să se restabilească echilibrul dintre piaţă şi stat, perturbat de ultimii 25 de ani de dominaţie absolută a neoliberalismului. Lumea globală, deschisă, care face comerţ şi este liberă de conflicte, despre care au vorbit teoreticienii neoliberalismului, a devenit realitate. Dar la fel ca toate revoluţiile şi cea neoliberală a ajuns să-şi devoreze propriii copii.
''În lumea financiară s-a ajuns la cele mai grave abuzuri. Am permis băncilor să crească prea mult şi nu le-am controlat. Capitalul financiar şi-a cumpărat accesul la deciziile politice', explică Fukuyama.
A fost încălcat, oare, principiul capitalismului potrivit căruia pentru fiecare risc există o recompensă sau o pedeapsă? Politologul american a răspuns afirmativ. După declanşarea crizei, perioada 2007-2008, guvernul SUA ar fi trebuit să naţionalizeze băncile majore, să le împartă şi să le vândă, impunând astfel limite în calea expansiunii lor, deoarece numai băncile mai mici pot risca fără a compromite societatea în ansamblu. Acest lucru nu a avut loc deoarece lobby-urile financiare s-au dovedit puternice chiar în cadrul administraţiei democrate a lui Barack Obama, susţine Fukuyama.
Baza materială a crizei este inegalitatea de venituri. În SUA, câştigurile clasei de mijloc s-au oprit la nivelul anilor '70, din cauza pierderii de locuri de muncă în fabrici. Aceasta în timp ce o parte enormă a încasărilor economiei i-a îmbogăţit pe cei mai prosperi. De aceea, guvernele, pentru a reduce decalajul social crescând, au început să finanţeze ipoteci pe case, dar fără a opera şi o redistribuire a veniturilor. În acest fel, le-au permis săracilor să creadă că sunt în stare să-şi cumpere casele pe care, în realitate, nu şi le puteau permite. Ca urmare, bula a explodat. Criza financiară este un efect al decalajului social, consideră Fukuyama.
Nu este neapărat vina economiei de piaţă care poate şi trebuie să fie echitabilă. Piaţa creează câştigători şi perdanţi. Dar acest fapt poate fi echilibrat de principii cum ar fi 'un om un vot', sau de controlul democratic al cetăţenilor. Cum s-a întâmplat în timpul reformelor ''New Deal'' ale lui Franklin Delano Roosevelt.
Politologul american este de părere că omenirea iese din epoca neoliberală. În SUA, dezbaterea privind inegalitatea s-a schimbat. Atunci când candidatul Obama a vorbit în 2008 de redistribuirea veniturilor, McCain l-a atacat spunând că este luptă de clasă, socialism. Oamenii sunt acum conştienţi cât de departe a ajuns inegalitatea şi aceasta este şi meritul mişcării ''Occupy''.
Soluţia este de a reabilita ideea de bun public. Trebuie să se înţeleagă că nu este vorba de un ansamblu de bunuri individuale iar societatea nu constituie suma acestora, ci un concept colectiv.
Forma clasică a organizării economice a fost fabrica Ford de la începutul secolului al XX-lea. O industrie similară armatei: ierarhie, birocraţie, reguli. Sectorul public a îngheţat în acest model rigid, în timp ce organizarea antreprenorială s-a schimbat. Companiile sunt flexibile, bazate pe reţele de relaţii, capabile să ia decizii rapide şi riscante. De aceea statul trebuie să se modernizeze aşa cum au făcut întreprinderile.
Supremaţia ţărilor asiatice se bazează pe faptul că acordă responsabilităţi mai mari propriilor funcţionari. Aceştia sunt mai puţin închistaţi în reguli, au o bază mai bună pentru negociere şi competiţie şi iau decizii mai rapid. În Occident, în schimb, s-au construit prea multe bariere şi s-a acordat drept de veto unor actori ai scenei sociale, care nu sunt suficient de puternici pentru a impune ceva instituţiilor publice, dar sunt suficient de puternici pentru a le bloca. În acest fel există paralizia deciziilor inerente interesului public general. În aceasta constă noua social-democraţie - a conferi statului mai multă capacitate decizională.
Fukuyama a scris că sarcina politicii este de a subjuga economia. Pieţele globale sunt o creaţie a oamenilor, iar oamenii le pot îmblânzi. Există semne că se întâmplă acest lucru? Politologul american a explicat: 'Poate că ne întoarcem la social-democraţie. În SUA, după politica externă catastrofală şi după crahul economic dictate de gândirea de dreapta, oscilăm probabil spre o practică social-liberală. Dar ideile nu se concretizează prin magie. Trebuie să-şi facă loc prin schimbări instituţionale, iar instituţiile trebuie să fie schimbate profund. Aceasta este principala mea preocupare'.
