Fosilele de "maimute" nu sunt neaparat stramosi ai oamenilor, spun antropologii

S-a pretins ca mai multe descoperiri proeminente de fosile facute in ultimii 10 ani ar apartine stramosilor oamenilor moderni. Intr-un nou raport publicat in revista Nature, doi biologi antropologi americani pun sub semnul intrebarii aceste afirmatii, sustinand ca de fapt fosilele sunt mai probabil maimute mari.

"Nu ma interpretati gresit, toate sunt descoperiri importante", afirma co-autorul Bernard Wood intr-un comunicat de presa. "Dar a presupune pur si simplu ca tot ceea ce este descoperit pentru acea perioada de timp este un stramos al omului este un lucru naiv." Wood este profesor al originilor umane la Universitatea George Washington si director al Centrului pentru Studii Avansate al Paleobiologiei Humanoide din cadrul aceleiasi universitati.

Raportul lor analizeaza trei fosile: Orrorin de 6 milioane de ani, descoperit in Kenya; Sahelanthropus, un craniu partial descoperit in Ciad si datat 7 milioane de ani; si Ardipithecus, pe scurt "Ardi", descoperit in Etiopia si crezut a fi trait acum 4 milioane de ani. Cu toate ca Ardi este foarte diferit de cum se asteptau paleontologii sa arate un stramos al omului, s-a pretins totusi ca este unul dintre acestia.

Statutul acestor fosile "a fost presupus si nu demonstrat adecvat", afirma co-autorul Terry Harrison, profesor la Departamentul de Antropologie din cadrul Universitatii din New York si director al Centrului de Studii asupra Originilor Umane din cadrul aceleasi universitati.

"Exista un numar de interpretari alternative care sunt posibile. Noi credem ca este la fel de probabil sau chiar mai probabil sa fie fosile de maimute."

In raportul lor, Wood si Harrison argumenteaza ca presupunerea ca toate fosilele sunt stramosi ai creaturilor vii de astazi este naiva. Ei puncteaza un numar de limitari in metoda folosita de paleontologi pentru a analiza relatia dintre specii - in particular chestiunea "omologiei", sau trasaturile fizice care sunt prezente la specii fara legatura. Un exemplu clasic sunt aripile pasarilor si ale liliecilor.

Omologia este o problema deoarece oamenii de stiinta urmeaza ipoteza ca, cu cat animalele au mai multe asemanari intre ele, cu atat sunt mai inrudite. In evidenta fosilelor, unde deseori sunt pastrate numai parti de animale, aceste asemanari aparente pot conduce la concluzii gresite.

"Cu doar un sfert de secol in urma, comunitatea paleoantropologica a invatat, sau ar fi trebuit sa invete, o lectie categorica despre cum omologia poate conduce la concluzii gresite", au scris Wood si Harrison in raportul lor.

Ei puncteaza exemplul Ramapithecus, despre care s-a presupus in anii '60 si '70 ca a fost un stramos uman, bazandu-se pe asemanarile formei craiunului, mandibulei si dintilor, dar mai tarziu s-a interpretat ca fiind o maimuta asemanatoare urangutanului.

Ei au punctat si cazul Oreopithecus bambolii, o fosila de maimuta din Italia care are multe asemanari fizice cu stramosii oamenilor, incluzand dintii, mandibula, craniul, soldul si picioarele, ce au fost folosite pentru a se concluziona ca ar fi un stramos al oamenilor. Dar, aceste caracteristici sunt mult mai usor explicat ca omologii, au declarat Wood si Harrison.

Multe din aceste trasaturi fizice sunt descoperite si la Ardi, au aratat cercetatorii.

"Oreopithecus demonstreaza pericolul inerent prezentat de presupunerea directa ca asemanarile sunt o indicatie sigura a relatiei."

Fara sa faca afirmatii specifice, Wood si Harrison concluzioneaza prin a cere paleoantropologilor "sa recunoasca lipsurile potentiale din datele lor atunci cand vine vorba de generarea de ipoteze despre relatii."

"Indemnam cercetatorii, profesorii si studentii sa considere interpretarile publicate ca fiind unele dintre interpretarile posibile ale dovezilor existente."