Fenomenul Călin Georgescu. Vasile Bănescu: "Diavolul nu ne iese în faţă ca să ne sperie, ci ca să ne seducă"
Deşi preoţii ar trebui să nu se implice în campania electorală, acest lucru s-a întâmplat din plin în ultima perioadă, în special înainte de alegerile prezidenţiale. Politicieni precum George Simion şi Diana Şoşoacă au fost susţinuţi de membri ai clerului, iar Călin Georgescu, politician care şi-a construit discursul pe teme precum Dumnezeu, credinţă, familia, a beneficiat şi el de sprijin, inclusiv din partea unor înalţi ierarhi.
Mai mult, mesajele lui au fost promovate pe grupuri de WhatsApp de către unii preoţi, ceea ce a făcut să pară că are girul Bisericii pentru candidatura sa.
Multă lume se aştepta ca BOR să intervină şi să se delimiteze clar de discursul lui Călin Georgescu. Se aştepta ca BOR să îi mustre pe preoţii care s-au poziţionat manifest de partea candidatului lăudat de Kremlin, girându-l practic. Acest lucru nu s-a întâmplat. BOR s-a rezumat la a da un comunicat în care informează că nu recomandă susţinerea vreunui partid politic sau vreunei ideologii politice, ci îndeamnă pe toţi cetăţenii să facă alegeri după criterii care vizează realizarea binelui ţării şi promovarea valorilor creştine în societate.
Cum de unii preoţi s-au lăsat "seduşi" de Călin Georgescu? Cum de BOR nu s-a poziţionat mai tranşant? La aceste întrebări a răspuns pentru Epoch Times Vasile Bănescu într-un amplu interviu acordat publicaţiei.
Va invităm să urmăriţi fragmentul relevant din interviu
Reporter: Scriau cei de la MediaQuality că domnul Călin Georgescu şi-a început campania pentru prezidenţiale încă de acum un an la Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia, condusă de Înalt Preasfinţia Sa Irineu. Mai mult, pe grupuri de WhatsApp păstorite de preoţi, circulă mesaje pro Călin Georgescu. Sunt preoţi care îl promovează. Eu personal am trecut pe lângă biserică şi auzeam oameni ieşiţi din biserică, vorbind despre Călin Georgescu. N-am de unde să ştiu dacă le-a spus preotul sau nu ceva despre el, dar ieşeau din biserică vorbind laudativ despre Călin Georgescu.
Bănescu: În loc să vorbească despre Iisus Hristos ieşind din biserică, iată, vorbeau despre un politician.
Reporter: De ce unii preoţi care ştiu exact ce este creştinismul, care au discernământul şi educaţia să recunoască un discurs creştin de un discurs de tip New Age, de shaorma de toate, cu panteism, cu tot ce vrem şi ce nu vrem, s-au aliniat în spatele lui Călin Georgescu, îl susţine şi îl validează în faţa enoriaşilor?
Bănescu: Iertaţi-mă, aceste persoane sunt exemple contrare de discernământ. Discernământul e o virtute importantă, esenţială în creştinism. El se alimentează şi creşte exclusiv cu mesajul lui Hristos din Evanghelie. Ori, dacă citeşti Evanghelia, vei depista imediat că Hristos invită la ce? La cunoaştere. La cunoaşterea adevărului, la mărturisirea adevărului. Marea confuzie pe care o fac aceşti oameni, asociind adevărul evanghelic cu o persoană care, repet, nu vorbeşte din Evanghelie, nu abordează realitatea în termeni creştini curaţi, este un paradox care indică lipsa de discernământ a acestor persoane.
Este, de asemenea, important să spunem că, într-adevăr, unii oameni din zona clericală a bisericii noastre s-au lăsat "seduşi" fără să stea prea mult pe gânduri şi asta nu e în ordine pentru un creştin. Un creştin trebuie să aleagă prin discernământ între bine şi răul camuflat în bine, pentru că aşa procedează răul în lumea noastră.
Diavolul nu ne iese în faţă ca să ne sperie, ci ca să ne seducă. Despre asta e vorba şi, când spun asta, nu asociez nicio persoană cu diavolul în sine, dar, necontestând buna intenţie a nimănui, deşi, evident, că nu toţi stau bine la capitolul bună intenţie, cred că, repet, ignoranţa culturală, în primul rând, îi face pe unii oameni, chiar din biserică, să se orienteze greşit, să nu ţină cont de învelişul, de ambalajul acesta superficial al unui bine care nu este fondat pe nimic din creştinism şi, din păcate, cum aţi dat şi dumneavoastră exemplu, au fost chiar şi ierarhi care au ieşit în întâmpinarea acestui tip de mesaj.
Cazul de la Alba Iulia este clar, este documentat. Acolo a avut loc o lansare de carte a unui personaj politic; altcineva, tot din zona politică a populismului agresiv, a primit o mare distincţie tot anul trecut într-o altă arhiepiscopie şi aşa mai departe. Aceste pusee politice regăsite în zona clericală dezonorează biserica.
Reporter: Ce ar trebui să facă BOR, domnule Bănescu? Sunt pe grupul de presă şi al Bisericii Ortodoxe, al Patriarhiei Române, şi foarte mulţi dintre colegii mei aşteaptă o poziţie de la Patriarhie. Şi nu numai colegii mei, ci românii în general. Se aştepta multă lume la o poziţie clară şi tranşantă din partea Patriarhiei.
Bănescu: Neutralitatea, într-un context în care este limpede că mesajul populist îmbrăcat cu o haină pseudocreştină, nici măcar creştină, induce în eroare oamenii, mi se pare că nu poate fi declarată faţă de un rău străveziu, un rău care e limpede conturat în faţa ta.
Biserica Ortodoxă Română a emis, evident, un comunicat care reia nişte hotărâri sinodale foarte importante, în care se pledează generic pentru abţinerea clericilor de la implicarea în zona politică. Asta este cu adevărat important. Problema e că foarte mulţi clerici şi, iată, chiar şi ierarhi au încălcat aceste hotărâri sinodale şi eu n-am putut să nu observ acest lucru.
Reporter: Şi ce se întâmplă cu ei? Ne-am uitat cu toţii la preoţii aceia în vârstă, sărmanii de ei, care cântau în aeroport cu voce sugrumată de emoţii alături de Diana Şoşoacă, care au mers la Parlamentul European să exorcizeze acolo şi au crescut vizibilitatea doamnei Şoşoacă. Despre asta este vorba, nu despre slujba în sine. Şi credincioşii se uită şi trag o concluzie, poate corectă, poate greşită: Domnule, dacă Biserica nu spune nimic de poveştile astea, nu ia poziţie publică şi nu vine să spună că discursul lui Călin Georgescu nu este de sorginte creştină şi nu vine să spună că preotul Cutărică, care l-a promovat pe Călin Georgescu, a primit nu ştiu ce sancţiune din partea noastră, înseamnă că, cumva, îl girează pe Călin Georgescu. Este foarte uşor să trăgi o concluzie de genul acesta dacă Biserica nu intervine.
De ce nu am văzut o poziţie mai tranşantă a BOR, în viziunea dumneavoastră?
Bănescu: Îmi cereţi ceva foarte greu, pentru că, evident, v-aş putea răspunde foarte abrupt şi frontal, iar asta ar crea nemulţumiri şi mai mari în legătură cu poziţionările mele, nu doar de azi, ci dintotdeauna. Am ales mereu, cum v-am spus, având criteriul Sfintei Evanghelii, mesajul lui Hristos şi al Sfinţilor Părinţi din primele secole, pe care se fondează teologia ortodoxă, şi propria mea conştiinţă. Acestea au fost criteriile mele: Evanghelia şi propria conştiinţă. Să spun adevărul, să spun ce este creştin şi ce nu este creştin, ce este ortodoxie şi ce este ortodoxism – marele duşman al ortodoxiei, care a îmbrăcat haina politicului, iată, şi în zilele noastre.
Evident că reacţia Bisericii, într-o societate creştină cum este a noastră, este întotdeauna aşteptată. Personal, am încercat să dau voce publică unei instituţii din care fac parte şi pe care o respect profund şi pe care am apărat-o indicând ce anume o subminează. Există un tip de autosubminare a oricărei instituţii atunci când aceasta nu ia atitudine faţă de cei care o subminează din interior: monahii despre care aţi vorbit, anumiţi clerici.
Observaţi că eu nu generalizez. Nu e vorba de Biserică în întregime. Dumneavoastră vă referiţi, desigur, la nişte comunicate oficiale care ar fi putut atrage atenţia în legătură cu o extrem de periculoasă schimbare de direcţie.
Eu cred că mesajul Bisericii, aşa cum ştiu eu, este în realitate unul pro-european. Biserica Ortodoxă Română a fost permanent favorabilă orientării europene, adică a validat poziţia statului român în aceşti ani ’90 şi apoi în anii 2000, mai ales. Aşadar, e un paradox, pentru că, într-adevăr, Biserica Ortodoxă Română, la nivel oficial, s-a pronunţat întotdeauna favorabil orientării pro-europene a statului român.
Cum e şi firesc. O mică paranteză: în istoria României, nu doar recentă, ci şi înainte de 1918, gândiţi-vă la voievozii noştri. Niciunul nu s-a orientat cu propria lui ţară, încă neunită atunci, spre o zonă, alta decât occidentală.
Întotdeauna Occidentul a fost pentru noi un reper civilizaţional. De ce l-am lepăda acum? Ar fi un tip de sinucidere geopolitică evidentă. De ce nu a apărut un mesaj foarte ferm în această privinţă? Aş spune că nu încă.
Reporter: Am avut un preot care a ţinut o slujbă la comemorarea lui Zelea Codreanu.
Bănescu: Da, e un preot pensionar. Am aflat şi eu de el. Fireşte, e un necunoscut în spaţiul public. Un preot care nu ştiu ce mod de gândire are. Dar sigur, participând acolo, înseamnă că ori nu ştia de nişte interdicţii pe care Biserica însăşi şi le-a oferit în anumite comunicate legate de asocierea cu orice mişcare extremistă din trecut sau din prezent. Legionarismul, în mod cert, a fost o mişcare extremistă, care a deviat în zona crimei şi cea mai pestilenţială zonă politică în anii ’30 - începutul anilor ’40. A te asocia cu acest trecut nu e normal. Din câte ştiu, Arhiepiscopia Bucureştilor face o anchetă.
E greu însă de spus ce sancţiuni va primi acest preot bătrân.
Reporter: O întrebare puţin retorică înainte de final: pot fi folosite numele lui Dumnezeu şi credinţa – ceea ce au foarte mulţi oameni mai bun în ei, mai sfânt – în scop politic?
Bănescu: E ceva sacrileg în asta şi se numeşte, în termeni teologici, luare în deşert a numelui lui Dumnezeu. Este una dintre poruncile Decalogului: să nu iei în deşert numele Domnului Dumnezeului tău.
A-l folosi în scop electoral sau a vorbi despre Dumnezeu ca politician mai mult decât despre programe concrete menite să amelioreze starea cetăţenilor pe care îi rogi să te voteze este o eroare gravă, care duce în derizoriu inclusiv mesajul Bisericii.
Biserica e o instituţie care pur şi simplu emană sau ar trebui să emane din ce în ce mai consistent un mesaj de limpezire un mesaj de orientare a privirii omului contemporan dincolo de politic dincolo de sordid dincolo de tot ce presupune omenesc, prea omenesc cum spunea un mare filozof german. Aşadar implicarea unor reprezentanţi ai bisericii în prea-omenescul politicii a făcut întotdeauna mai mult rău decât bine avem o experienţă în istoria recentă a României.
Iar astăzi eu cred că trebuie să ne manifestăm credinţa în primul rând prin faptele noastre. Există fapte ale credinţei cum sunt numite în Noul Testament adică fapte care derivă din credinţa ta neafişată, neclamată şi care fapte sunt rodul acestui tip de formare lăuntrică pe care îl ai. Un creştin real e un creştin realist nu e un creştin care să fie "sedus" de tot felul de utopii populiste şi, din acest punct de vedere, sper, sper ca cea mai mare parte dintre noi să deschidem ochii pentru că aşa e onorabil, să fim oameni treji.
Cristos ne spune "nu dormiţi, nu mai dormiţi". E un îndemn la luciditate un îndemn la realism. Biserica trebuie să promoveze un mesaj realist nu rupt de realitatea în care trăieşte ea însăşi.
Mă refer uneori la un tip de mesaje pline de îndemnuri duhovniceşti. Acestea sunt foarte importante pentru omul credincios dar când sunt aduse în prim plan în situaţii cruciale pentru ţară ele încetează să fie eficiente pentru că în momente cruciale ca cel prin care trecem acum avem nevoie de limpezire, de concreteţe şi de traducere a mesajului creştin mereu favorabil adevărului, nu minciunii, nu vagului, nu expresiilor esoterice care nu fac decât să adune multă ceaţă în faţa celor care le primesc.
Interviul integral cu Vasile Bănescu poate fi urmărit aici.
