Fără control: Zeci de mii de vânători italieni vânează specii protejate din Africa, Balcani şi până în România

Unii oameni garantează: este posibil să omori trei urşi în trei zile. Totul depinde "doar de bugetul de care dispuneţi". Sunt unii care, între timp, propun uciderea câtorva lupi. Iar cei din România pun la dispoziţia turiştilor "patru milioane de cartuşe". Patru milioane, e o glumă? "Nu, nu, avem şi 600 de puşti", susţine o anchetă realizată de ziarul italian Il Fatto Quotidiano.

Există zeci de agenţii în Italia - oficiale şi ceva mai puţin oficiale - care se ocupă cu turismul de vânătoare în străinătate. Vânătorii autohtoni, de cele mai multe ori, sunt ocupaţi cu rezervările de la sfârşitul lunii iulie până în decembrie. Adică atât timp cât sezonul de vânătoare în Italia este încă închis, dar şi în perioada în care este în plină desfăşurare (duminică, 1 septembrie, a fost predeschiderea, apoi din 15 deschiderea efectivă). Dar sezonul nu se opreşte niciodată, pentru că, de exemplu, există posibilitatea, în nordul Europei, de a vâna primăvara şi, dacă vreţi cu adevărat să mergeţi în stil mare, puteţi opta pentru destinaţii mai exotice: din Nepal până în Africa de Sud, trecând prin Argentina şi Zambia.

Ce vânaţi? Totul. Cele mai ieftine pachete - care oferă în general trei, patru, cinci nopţi - sunt cele care implică păsări. Apoi sunt cornutele. Şi aici situaţia se schimbă, pentru că pentru a aduce acasă un cerb trofeu cheltui câteva mii de euro. Apoi sunt speciile protejate în Uniunea Europeană, precum ursul, sau cele mai de neimaginat: elanul, ursul asiatic, taurul himalayan şi, bineînţeles, aşa-numitele Big Five (leul, leopardul, rinocerul, elefantul şi bivolul african).

Este dificil de cuantificat câţi italieni practică turismul de vânătoare peste graniţă. Dacă se analizează oferta variată a agenţiilor şi a celor care se vând pe reţelele sociale ca organizatori de călătorii, aceştia nu sunt puţini.

WWF a încercat să facă o estimare acum câţiva ani: 50.000 de vânători. Cifra de afaceri? Milioane, dacă luăm în considerare călătoria, eventualele trofee, puşca şi echipamentul, actele şi, bineînţeles, şederea peste noapte în ţara străină. Ce îl determină pe un vânător italian să plece în străinătate? Aici este mai uşor de răspuns. Şi sunt multe aspecte.

În primul rând, este posibil să ucizi specii care sunt protejate în Italia (şi în UE). Nu numai carnivorele mari, ci şi păsările, cum ar fi cocoşul de munte şi francolinul. În al doilea rând, de foarte multe ori nu există limite în afara Italiei. Şi asta este ceea ce asigură persoanele contactate de ilFattoQuotidiano.it: "Vino aici şi împuşcă cât vrei".

Al treilea aspect, legat de al doilea punct: în general există puţine controale şi este posibil să se utilizeze instrumente interzise în Italia, cum ar fi apelurile acustice. Ultimul aspect, parţial deja anticipat: se poate vâna în perioadele în care activitatea de vânătoare este oprită în Italia.

Primul apel telefonic este către un vânător italian de 60 de ani stabilit în România. El este cel care dezvăluie că are 600 de puşti şi patru milioane de cartuşe. Destul de mult, dacă ţinem cont de faptul că în Italia poţi deţine 1.500 de cartuşe per puşcă (pentru vânătoare) şi poţi trece graniţa cu o mie. De asemenea, el organizează transportul pentru "distracţii nocturne". Aici se împuşcă mai ales vulturi, ciocârlii şi prepeliţe. Practic, fără limite: "În zilele slabe, trec de 3.000, în zilele normale, 10.000. Un vis. Atât timp cât nu împuşti specii interzise. Te bagă înăuntru şi aruncă cheia", spune vânătorul.

Păsări care, trebuie precizat, se află sub presiunea vânătorilor locali, dar şi a celor din afară. Un exemplu în acest sens este Albania, care, în 2014, a lansat interzicerea timp de doi ani de a vâna din cauza măcelăririi iepurilor, vulpilor şi potârnichilor. "O măsură drastică, dar necesară", a numit-o ministrul mediului de la acea vreme, Lefter Koka. Instituţiile şi vânătorii locali, printre altele, au dat vina pe vânătorii italieni.

Legislaţia italiană interzice vânătoarea de urşi, râşi şi lupi şi, în consecinţă, interzice împăierea şi trofeele. Numai că este suficient să conduci vreo zece ore (sau să iei un avion) şi iată că problema e ca şi rezolvată: omori ursul, îl laşi acolo două-trei săptămâni pentru tratamente şi după o lună poţi să-i etalezi capul (sau blana) în camera de zi. Un privilegiu de care se bucură toţi vânătorii europeni: Italia importă doar 2% din trofeele din întreaga Uniune Europeană (în frunte se află Germania, Spania şi Danemarca). Iar în perioada 2014-2018, traficul a crescut cu 39,29% faţă de perioada 2010-2014 (date: Humane Society Internaţional).

În Bulgaria, lângă Veliko Târnovo, există două unităţi de cazare de lux în stil renascentist cu piscină, jacuzzi şi centru de wellness. Cazarea pentru şase nopţi pentru un vânător costă aproximativ 1.700 EUR. Costurile călătoriei, armei, muniţiei şi trofeului sunt excluse. Ce puteţi ucide? Cerbi, căprioare, mufloni, mistreţi şi lupi. Cele mai scumpe trofee sunt căprioarele: ele variază între 1.500 şi 12.000 de euro. O mie, 2.000 sau 3.000 de euro pentru căprioară şi cerb. O mie de euro pentru lupi.