Fantoma comunismului bântuie încă Europa şi SUA. Blandiana: "Ceea ce e mai înspăimântător e că spală creierele efectiv"
Ana Blandiana a opinat, în podcastul "Rezilienţa prin cultură", realizat de Cristian Pătrăşconiu, că pericolul ideologiilor totalitare nu a dispărut odată cu căderea comunismului. În discuţie, scriitoarea a subliniat cum forme contemporane, precum neomarxismul şi progresismul, păstrează mecanisme de influenţă şi control asupra societăţii, iar înţelegerea trecutului comunist rămâne esenţială pentru a putea identifica şi contracara astfel de ameninţări.
Jurnalist: Cum ar fi arătat lumea noastră dacă această carte – "Cartea neagră a comunismului" – n-ar fi existat? V-aţi gândit?
Ana Blandiana: Am o întrebare complementară. Mereu îi întreb pe francezi şi pe italieni pentru că ei sunt două ţări în care Partidul Comunist era foarte puternic. Şi într-un loc şi în altul, cum apare acum mereu extrema dreaptă, aşa era Partidul Comunist atunci, şi care nu mai au nici una, nici alta partid comunist – italieni deloc, francezii au un fel de... reprezentări regionale. "Şi asta cum se explică?" – îi întreb eu. Şi răspunsul meu este că a dispărut odată cu Uniunea Sovietică, deci singura explicaţie este că a dispărut principala sursă de finanţare a acestor partide, care însă făcuseră o treabă extraordinară pentru că efectiv aveau o bază de masă. Oricum, e foarte straniu că au dispărut.
Jurnalist: Dar eu nu sunt aşa de optimist că au dispărut cu adevărat, cât că s-au convertit în alte formule. Melenchon e un comunist ordinar, de pildă, şi are 20%. Şi în Italia sunt formaţiuni politice care sunt formule hibrid, nu mai sunt formule…
Ana Blandiana: Ca formaţiuni politice n-au succes, dar ca atmosferă generală, mai ales la nivelul intelectualităţii, cum să spun, această atmosferă generală se canalizează pe bază de corectitudine politică şi aşa mai departe. Adică nu mai e marxism, e neomarxism sau progresism, adică e la fel de periculos.
Jurnalist: Aşadar, fantoma comunismului ne bântuie încă şi prin Europa şi prin universităţile americane?
Ana Blandiana: Universităţile sunt dominate de extrema stângă fără nicio îndoială şi în acest sens eu ştiu cât de periculos poate să fie pentru Europa noul preşedinte al Americii, dar e sigur că pentru America în acest sens va fi un câştig pentru redresare. Adică m-a impresionat în discursul lui Trump felul în care a spus că o să ne întoarcem la valori… Nu ştiu care va fi reacţia, pentru că după cât de vocal e la ora asta progresismul, te-ai aştepta să urmeze război civil, ceea ce nu se va întâmpla, evident.
Eu dimpotrivă sunt convinsă că succesul lui Trump şi prima oară şi a doua oară s-a bazat pe reacţia oamenilor simpli care erau înspăimântaţi de felul în care trebuie să aibă grijă ce spun că nu-i corect, ca să nu mai vorbesc de schimbarea sexului şi alte nebunii care cred că chiar sunt înspăimântătoare, adică părinţi care nu mai au curajul să-şi ducă copiii la şcoală că îi învaţă cum să schimbe sexul sau… Deci s-a bazat pe reacţia bunului simţ. Aşa că o să vedem.
Jurnalist: Fantoma comunismului aşadar ne bântuie încă, dar va muri vreodată această fantomă? Pare să aibă, cum se cheamă podcastul de aici, o rezilienţă extraordinară, rezilienţă prin cultură.
Ana Blandiana: Eu am vorbit de mai multe ori şi prin şcoli, fiind invitată şi fiind întrebată şi de memorial, şi mi se pare logic să încep prin a le spune de ce cred eu că trebuie să ne mai intereseze comunismul. Adică mă duc în şcoli – ei sunt toţi născuţi după ’89 – şi îi întreb pe aceşti tineri "de ce credeţi că trebuie să mai vorbim despre asta" şi le spun părerea mea. Părerea mea este că numai naivii sau manipulaţii îşi închipuie că comunismul s-a terminat odată cu căderea zidului Berlinului.
Adică există în Extremul Orient marile ţări comuniste pe faţă, există reziduurile din toate fostele ţări comuniste care sunt puternice şi vedem şi noi ce păţim şi cât de încet reuşim să înaintăm din cauza asta şi există acest curent puternic al progresismului care a înlocuit marxismul care se baza pe analiza economică şi spunea că comunismul va învinge, proletariatul va învinge ca să trăiască mai bine, dar între timp evident că se vede că se trăieşte mai bine în ţările capitaliste şi libere democratice decât fusese în Uniunea Sovietică.
Drept pentru care totul s-a mutat pe cultură, pe ceea ce este mai înspăimântător pentru că spală creierele efectiv, adică şi abia acum se vede cât de tare seamănă cu comunismul acest progresism, adică aceeaşi rescriere a istoriei, acelaşi fel de a hotărî ce e bine şi ce e rău şi de a înlocui adevărurile cu minciuni. (...) Comunismul (exploatează) dorinţă omenească de bine, adică de egalitate şi care este o iluzie, pentru că oamenii sunt egali prin legi, dar nu prin natură. Prin natură suntem fiecare unic, iar invidia şi tot ce naşte inegalitatea dintre oameni va face ca în permanenţă să existe unii care vor vrea să schimbe ceea ce există.
Saltul pe care în America, în Statele Unite, l-a făcut progresismul în timpul pandemiei, după părerea mea – ştiţi, cu mişcările cu dărâmarea de statui – s-a bazat pe… au apărut în presă discuţii despre faptul că în timpul pandemiei săracii au devenit mai săraci şi bogaţii mai bogaţi, ceea ce era adevărat. Nu mă pricep şi nu ştiu cum s-a explicat şi de ce. Dar asta a declanşat deodată din nou…
Jurnalist: Resentimentul, de fapt, pentru că "-ismul" acesta lucrează cu omul resentimentului, ca să evocăm o altă carte.
Ana Blandiana: Sper că istoria oamenilor pe pământ va continua, şi este clar că trebuie să înţelegem ce a fost comunismul atunci când a ajuns la putere politic, când a deţinut puterea de stat.
Jurnalist: Minim 100 de milioane de oameni omorâţi ca nişte animale, ăsta a fost comunismul. Să dau un citat: "Când nu mai rămâne nimic dintr-un trecut străvechi, după moartea fiinţelor, după distrugerea lucrurilor, doar mirosul şi aroma, mai fragile, dar mai vii, mai imateriale, mai persistente, mai fidele, rămân mult timp ca nişte suflete să amintească, să aştepte, să spere, pe ruina rămăşiţelor, să ducă, fără să se înconvoie, pe picătura lor aproape impalpabilă imensul edificiu al memoriei" – Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, este unul dintre citatele favorite ale lui Stephane Courtois.
Cartea neagră a comunismului este şi un fel de accelerator de memorie?
Ana Blandiana: În orice caz, e ca un omagiu adus memoriei umane: dacă nu uiţi, poţi să înţelegi şi poţi să mergi mai departe. Dacă uiţi, nu mai ai şansa.
Jurnalist: Dar memoria este o făptură fragilă, e ca şi libertatea, o făptură fragilă.
Ana Blandiana: Pentru ca să rămână în viaţă trebuie să lupţi pentru ea în fiecare clipă. Noi la Sighet asta facem.
Jurnalist: Aici sunt sute de pagini bune. A menţionat cele peste 100 de milioane de victime. Este înfiorător şi este în acelaşi timp totuşi întemeietor ce avem aici: acest adevăr care ne cocoşează, care ne umple de lacrimi.
Ana Blandiana: Întotdeauna am avut sentimentul şi am crezut că sentimentul că ai înţeles e ceva optimist, indiferent dacă ceea ce ai înţeles este catastrofal, dar stăpâneşti răul prin faptul că îl înţelegi şi te învinge prin faptul că nu îl înţelegi. De aici, cât de deprimantă este confuzia. De aici, faptul că tot ce ţine de manipularea noastră, ca să vorbim de ultimele săptămâni din istoria noastră, este o formă de a crea o confuzie în care să nu mai fim în stare să înţelegem ce e bine şi ce e rău, cine e bun şi cine e rău, ce e adevărat şi ce nu este. Este înspăimântător.
Jurnalist: E o investiţie într-un capital al ignoranţei.
Ana Blandiana: A înţelege este o statuie închinată optimismului înţelegerii, faptului că a înţelege înseamnă a stăpâni răul.
