Faceţi cunoştinţă cu Konstantin Malofeyev - oligarhul care îl împinge pe Putin să distrugă Ucraina

Konstantin Malofeyev este pe val. Este a doua zi după victoria lui Donald Trump în alegerile din 2024, iar cei 900.000 de urmăritori ai oligarhului rus de pe Telegram se aşteaptă la o postare antrenantă. La urma urmei, Malofeyev este unul dintre cei mai pricepuţi magnaţi media ai dreptei ruse, îndrumat de un fost producător de la Fox News cu privire la felul în care se poate coagula şi captiva un public conservator în Rusia, scrie Pavel Starobyn via Business Insider.

Malofeyev îşi ilustrează postarea postelectorală cu o imagine provocatoare a lui Trump ridicând un pumn încleştat. Trump „este duşmanul nostru”, declară el. „El vrea o Americă măreaţă”. Chiar şi aşa, sugerează el, Trump ar putea fi capabil să se întâlnească cu Vladimir Putin şi să cadă de acord asupra unui obiectiv comun: cum să împartă lumea între cele două mari superputeri. El încheie cu un motto trumpian: „HAI SĂ FACEM RUSIA MĂREAŢĂ DIN NOU”.

S-ar putea să sune ca o fanfaronadă standard în social media, dar Malofeyev nu poate fi considerat un fanfaron. El combină inteligenţa mediatică a lui Steve Bannon cu abilitatea lui Elon Musk de a-şi finanţa propriile cruciade, dar merge mai departe decât oricare dintre aceştia: Facţiunea politică naţionalistă, infuzată de religie, pe care ajută să o conducă, include elemente ale armatei şi ale serviciilor de securitate ale ţării.

Pe platforma sa multimedia, Tsargrad, care revendică peste 3 milioane de adepţi, Malofeyev bate tobele naţionalismului rus cu o fervoare care rivalizează cu postura de om puternic a lui Trump însuşi. El este, de asemenea, un sponsor mândru al rebeliunii militare violente: În 2014, a contribuit la organizarea - şi poate chiar la instigarea - rebeliunii separatiste ruse din regiunea Donbas din Ucraina, care a servit drept precursor al invaziei pe scară largă a lui Putin.

Atunci când Malofeyev vorbeşte, toată lumea, de la cei din interiorul Kremlinului până la factorii de decizie politică de la Washington, îl ascultă, declaraţiile sale fiind considerate un semnal al direcţiei pe care Putin ar putea să o ia. El are, de asemenea, o bază de fani printre conservatorii americani care aplaudă crizele sale împotriva „prostiei” şi care consideră Washingtonul şi NATO drept vinovaţii pentru războiul din Ucraina.

„Are suficienţi bani pentru ca ideile sale să fie ascultate”, spune E. Wayne Merry, expert în Rusia şi fost ofiţer în serviciul extern care a lucrat în cadrul Ambasadei SUA la Moscova. Prin urmare, merită să înţelegem ce are în minte Malofeyev pentru a „face Rusia măreaţă din nou” - un obiectiv care, în mintea sa, ar putea fi atins doar printr-un război nuclear la scară largă. „Suntem capabili şi trebuie să lansăm un atac de represalii cu adevărat puternic, într-un mod care va forţa Occidentul să reducă sprijinul pentru Ucraina”, a scris Malofeyev într-un articol publicat anul trecut pe Tsargrad.

Crede el cu adevărat că războiul din Ucraina poate fi câştigat cu arme nucleare? „Da, încă mai cred că este posibil”, îmi spune Malofeyev într-un material de 7.000 de cuvinte pe care îl trimite ca răspuns la întrebările pe care i le-am adresat. „Ne jucăm de prea mult timp cu un rival slab precum Ucraina, chiar şi cu tot ajutorul pe care îl primeşte de la NATO”. În opinia sa, Rusia trebuie să reconstruiască imperiul după modelul ţarist din secolul al XIX-lea.

„Văd poziţia mea actuală în Rusia ca pe o persoană profund angajată în renaşterea sa imperială”, scrie Malofeyev. „Cred că Rusia va redeveni un imperiu şi ne îndreptăm spre acest scop în mod ireversibil şi decisiv”, adaugă el. „Voi ajuta ca acest lucru să se întâmple cu toată puterea mea”.

La fel ca Putin, Malofeyev doreşte să readucă Rusia la vremurile dinaintea revoluţiei sovietice - reînviind valorile tradiţionale şi instituţii precum Biserica Ortodoxă şi reasamblând o „Mare Rusie” care să includă etnicii ruşi care trăiesc în locuri precum Ucraina. Fiind atât ca un copil, cât şi ca un arhitect exuberant al acestei misiuni măreţe, zelul său pentru aceasta îl depăşeşte probabil pe cel al lui Putin.

Malofeyev s-a născut în 1974 într-o suburbie a Moscovei, unde tatăl său era şeful unui laborator sovietic de astrofizică. Atunci când avea 11 sau 12 ani, îmi spune el, unul dintre colegii tatălui său, un fizician teoretician, i-a dat o Biblie, pe care a citit-o din scoarţă în scoarţă. O boală gravă din copilărie i-a deschis „unele orizonturi interioare”, iar străbunica sa i-a cultivat o sensibilitate religioasă. Dar „Stăpânul inelelor” a fost cel care i-a stimulat convertirea. „Am fost unul dintre băieţii care au ajuns la credinţa în Iisus Hristos prin universul basmelor lui Tolkien”, îmi spune Malofeyev. „Poate părea ciudat, dar este adevărat!”

În vara anului 1991, când Uniunea Sovietică era pe punctul de a se prăbuşi, Malofeyev s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova pentru a studia dreptul. După spusele sale, opiniile sale politice se cristalizaseră deja. El dorea ca Rusia să se întoarcă în trecut, în epoca pre-sovietică, când Rusia imperială era condusă de un ţar cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Ruse.

Ca student, el a scris lucrări în care preamărea Rusia prerevoluţionară, ghidat de „visul său unic” - de a „reînvia monarhia în Rusia şi Imperiul Rus în sine”. Poporul rus era cel mai fericit atunci, credea el. Numele său de botez, îmi spune el, a fost dat în onoarea ultimului soţ al străbunicii sale, ofiţer în armata ţaristă albă.

Această viziune nostalgică se îmbină cu o antipatie neclintită faţă de democraţia occidentală - în special faţă de cea americană - ca formă goală a ceea ce el numeşte în mod derizoriu „show business”. În 1993, pe când era student la drept, a privit cu repulsie cum tancurile ruseşti, la ordinul preşedintelui Boris Elţîn, trăgeau asupra rebelilor naţionalişti opozanţi din parlamentul rus. „Acţiunile lui Elţîn erau coordonate direct de ambasada americană”, mi-a spus Malofeyev (de fapt, ambasada americană a considerat bombardamentele drept un dezastru pentru Elţîn şi pentru cauza democraţiei ruse).

După absolvire, Malofeyev a pornit la drum pe terenul fără bariere al finanţelor din Moscova. La fel ca mulţi dintre noii oligarhi ai ţării, el a prosperat printr-o combinaţie de viclenie şi alianţe strategice cu personaje legate de Kremlin. În 2005, şi-a lansat propriul fond de investiţii, Marshall Capital Partners, a cărui cea mai mare participaţie a fost în Rostelecom, furnizorul de telecomunicaţii controlat de statul rus. Rusia nu era încă un paria în cercurile politice şi de afaceri occidentale, iar datorită englezei sale fluente, Malofeyev a dezvoltat legături personale cu jucători atât pe Wall Street, cât şi în districtul financiar londonez. La apogeu, fondul său de investiţii ar fi acumulat active de 1,5 miliarde USD.

Dar Malofeyev, spre deosebire de alţi oligarhi, nu s-a ferit să îşi promoveze opiniile politice. Atunci când Kremlinul promova o lege pentru suprimarea „propagandei homosexuale”, Malofeyev le-a spus conservatorilor culturali din Occident că „Rusia creştină” ar putea ajuta la eliberarea propriilor lor ţări de ceea ce el numea „noul totalitarism liberal anticreştin al corectitudinii politice, ideologiei de gen, cenzurii mass-media şi dogmei neo-marxiste”. Pentru a-şi extinde influenţa politică, acesta l-a angajat pe Jack Hanick, un fost producător Fox News, pentru a-l ajuta să creeze o platformă media rusă după modelul Fox News.

Când Rupert Murdoch a fondat Fox News, Malofeyev a fost informat de Hanick că „studiile au arătat că 80% din populaţia americană era conservatoare, dar în acelaşi timp 80% din jurnalişti erau liberali”. Malofeyev a văzut imediat paralelele. „Când am auzit asta„, îmi spune el, „am crezut că am putea face un lucru similar în Rusia, deoarece în timpul 'colonizării' occidentale a mass-mediei noastre din anii '90, şi mass-media rusească a devenit foarte liberală şi pro-occidentală.”

Sub îndrumarea lui Hanick, Malofeyev era pe cale să devină un revoluţionar al culturii în toată regula. Apoi, un eveniment transformator - unul care a avut loc pe un câmp de luptă real - l-a propulsat într-un rol şi mai radical: organizator al rebeliunii armate.

În februarie 2014, revoluţia Maidan din Ucraina l-a răsturnat pe preşedintele pro-rus al ţării, Viktor Ianukovici. De asemenea, a ameninţat să aducă Ucraina în Uniunea Europeană - o mişcare care ar reprezenta un eşec politic şi economic atât pentru Putin, cât şi pentru Malofeyev. Alexandar Mihailovic, autor al cărţii „Illiberal Vanguard: Populist Elitism in the United States and Russia”, îmi spune că «finanţele personale» ale lui Malofeyev aveau de suferit, deoarece «investiţiile sale considerabile în afaceri de import şi export» din regiunea Donbas erau brusc în mare pericol.

La două luni după revoltă, o miliţie de comandouri pro-ruse s-a angajat într-un schimb de focuri în Donbas împotriva forţelor loiale Kievului. Grupul era condus de Igor Ghirkin, fost agent al serviciilor de securitate ruse, pe care Malofeyev îl angajase ca şef al securităţii la Marshall Capital. Într-o convorbire telefonică interceptată de serviciile secrete ucrainene, Malofeyev putea fi auzit lăudându-l pe Ghirkin. El era deosebit de încântat că ciocnirea a avut loc în Duminica Floriilor, sărbătoarea creştină care marchează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim.

Malofeyev: Deci ai ucis exact oamenii potriviţi.

Ghirkin: Excelent! Mulţumesc.

Malofeyev: De asemenea, vreau să spun că aţi marcat foarte bine sărbătoarea.

Malofeyev a fost unul dintre principalii susţinători financiari ai separatiştilor pro-ruşi în timp ce aceştia manevrau pentru a stabili controlul politic asupra Donbasului. Alexander Borodai, prim-ministrul autoproclamatei Republici Populare Doneţk, l-a consultat pe Malofeyev la Marshall. În timp ce luptele continuau, Malofeyev a respins întrebările privind motivele pentru care un creştin declarat ar susţine o insurecţie armată şi sângeroasă. „Confundaţi creştinismul cu budismul”, a declarat el unei publicaţii ruseşti la acea vreme. „Creştinismul cunoaşte un număr mare de războinici sfinţi”, inclusiv sfinţi care «au tăiat oameni cu suliţa şi cu sabia». Igor Girkin, a spus el, „s-a împărtăşit în timpul războiului, a interzis înjurăturile în unităţile sale şi a spus că războiul este o cauză sfântă”.

Până în prezent, analiştii ruşi dezbat dacă Malofeyev, în fomentarea rebeliunii, a acţionat pe cont propriu sau la instrucţiunile Kremlinului. Este o întrebare care se referă la cine este el: Cât de dispus este Malofeyev să acţioneze în numele intereselor sale, şi în opinia sa ale Rusiei, fără permisiunea expresă a lui Putin?

„Sunt 80% sigur că a fost iniţiativa sa” în Donbas, îmi spune Ivan Grek, directorul programului Rusia de la Universitatea George Washington.

SUA şi alte guverne occidentale l-au sancţionat pe Malofeyev ca fiind „strâns legat” de rebeliunea separatistă din Ucraina. Dar, în ciuda loviturii financiare pe care a suferit-o, Malofeyev a mers mai departe cu proiectul său media. În 2015, Tsargrad s-a lansat cu un slogan de tip Fox: „Nu ne este teamă să spunem adevărul”. Dar Vasily Gatov, un analist media rus, a observat că cea mai apropiată paralelă americană a Tsargrad nu este Fox News, ci Breitbart, care oferă un amestec similar de ştiri şi opinii „hiperpartizane”.

În calitate de redactor-şef, Malofeyev l-a adus pe Aleksandr Dughin, ale cărui scrieri naţionaliste s-au bucurat de succes în rândul elitei politice a Moscovei, inclusiv al strategilor militari. Cartea lui Dughin din 1997, ”Fundamentele Geopoliticii”, făcea apel la restaurarea unui imperiu eurasiatic ortodox condus de Moscova, în cadrul căruia Ucraina ar fi fost lipsită de suveranitate şi ar fi devenit „un sector pur administrativ al statului rus centralizat”. Ruşii, predica Dughin, erau un „popor imperial”. Scopul declarat al Ţargradului - numele dat de slavi vechii capitale bizantine Constantinopol - a fost „reconstruirea imperiului”.

„Aleksandr Dughin este un om mare, ar trebui să spun că este cu adevărat genial”, îmi spune Malofeyev. Dughin ocupă acum funcţia de redactor-şef al Katehon, un think tank înfiinţat de Malofeyev. Numele organizaţiei provine de la un termen biblic pe care Malofeyev îl traduce prin „forţa care împiedică lumea să fie mistuită de răul care vine”.

Opiniile lui Dughin, finanţate de Malofeyev, l-au transformat într-un favorit al dreptei americane. Când Tucker Carlson a vizitat Moscova anul trecut pentru un interviu exclusiv cu Putin, el s-a întâlnit şi cu Dugin, pe care l-a lăudat ca fiind „un scriitor care scrie despre idei mari.”

În opinia lui Dughin, Putin a fost dispreţuit în Occident din cauza apărării sale a „valorilor tradiţionale”. Fiind de acord, Carlson a deplâns ceea ce el a numit antipatia „foarte serioasă” îndreptată împotriva lui Putin. Când Carlson a postat un videoclip al interviului pe X, acesta a adunat mai mult de 8 milioane de vizualizări.

Pe măsură ce Tsargradul şi-a extins raza de acţiune şi influenţa, Malofeyev a depăşit chiar şi ambiţiile Kremlinului de a construi un imperiu. În 2022, când Putin a lansat în sfârşit invazia pe scară largă împotriva Ucrainei, un titlu de pe Tsargrad exulta: „Previziunile se adeveresc: Ucraina nu mai există”. Acum, odată cu revenirea lui Trump la putere, Malofeyev vede o oportunitate de a pune capăt războiului şi de a restabili influenţa Rusiei în Europa.

„Există o singură conversaţie care poate avea loc pentru a rezolva toate acestea”, mi-a spus el. „Un summit între preşedintele Putin şi preşedintele Trump, unde aceşti doi lideri mondiali ar rezolva întregul set de probleme, redesenând securitatea globală într-un nou cadru multipolar. Ucraina este doar o mică parte a acestui tablou mai mare.”

Nu a fost nevoie de mult timp pentru ca dorinţa lui Malofeyev să înceapă să se materializeze: Cei doi lideri au avut o convorbire telefonică pe 12 februarie, în timpul căreia Putin a făcut aluzie la dorinţa sa de a pune capăt a ceea ce el consideră a fi agenda expansionistă a NATO la frontierele Europei. O săptămână mai târziu, Trump l-a numit „dictator” pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi a declarat că intenţionează să se întâlnească cu Putin pentru a negocia încetarea războiului.

Malofeyev are un respect reticent faţă de Trump şi Putin, pe care îi numeşte „transparenţi în loialitatea lor faţă de post-liberalism, valorile tradiţionale şi ideologia anti-trezire”.

Între timp, mesajul pe care Tsargrad îl transmite ruşilor este că nu totul este bine în ţara pe care Putin o conduce de atât timp. Platforma publică adesea genul de disidenţă pe care Kremlinul, în mod normal, încearcă să o reducă la tăcere. „Societatea s-a săturat de impredictibilitate şi incertitudine”, a declarat într-un videoclip recent Iuri Pronko, un jurnalist veteran din Moscova şi unul dintre comentatorii principali ai Tsargrad. „Viaţa în Rusia a devenit foarte scumpă, atât la propriu, cât şi la figurat. Preţurile au crescut vertiginos, iar dacă salariile cuiva cresc, acestea sunt imediat devalorizate de inflaţie şi devalorizare”.

Îi sugerez lui Pronko că prezentarea sa sumbră nu sună ca ceea ce Kremlinul vrea să audă. „Sunt un jurnalist, nu un propagandist”, îmi spune el. „S-ar putea să vi se pară ciudat, dar în media lui Malofeyev am mai multă libertate decât am avut anterior în alte media.”

La Moscova, platforma este larg percepută ca fiind la dreapta lui Putin. „O mulţime de oameni apropiaţi de Tsargrad se opun radical lui Putin”, spune un insider. „Pentru aceşti oameni, Putin nu este suficient de radical”.

Având în vedere tonul critic al lui Tsargrad, de ce Kremlinul - care a luat măsuri din ce în ce mai drastice împotriva contestatarilor - îl tolerează pe Malofeyev?

Poate că lui Putin îi convine să le reamintească ruşilor că nu el este cel mai militant personaj din Moscova. Malofeyev serveşte drept o demonstraţie utilă a faptului că „Putin nu este cea mai proastă alegere”, spune Dmitri Gudkov, fost membru al parlamentului rus care trăieşte acum în exil. Este posibil ca Putin să aprecieze cu adevărat sprijinul fervent al lui Malofeyev pentru războiul Rusiei în Ucraina, inclusiv medaliile pentru vitejie pe care oligarhul le înmânează luptătorilor ruşi. Şi nu strică faptul că Malofeyev este căsătorit cu Maria Lviva-Belova, care este comisarul lui Putin pentru drepturile copilului. Atât Lviva-Belova, cât şi Putin au fost inculpaţi de Haga pentru „crima de război de deportare ilegală” a copiilor din Ucraina în Rusia.

Malofeyev şi soţia sa, în orice caz, împărtăşesc cu Putin distincţia de a fi persoane extrem de urâte la Kiev. Iulia Klimenko, membră a parlamentului ucrainean, descrie cu sarcasm perechea Malofeyev într-un text: „O familie frumoasă”. „Diavol ideologic + vrăjitoare condamnată. Singura casă pentru ei este iadul”.

Opiniile lui Malofeyev cu privire la America transpar clar şi răspicat în răspunsul său de 20 de pagini la întrebările mele. „Este dovedit faptul că ceea ce obişnuiaţi să numiţi „Părinţii fondatori”, toţi au fost membri ai unei organizaţii masonice secrete, deloc transparente sau alese în mod democratic”, scrie el. „Totul a fost un mare spectacol condus de proprietarii bogaţi de sclavi”. De asemenea, el se revoltă împotriva „Deep State” care a condus administraţia Biden cu „ideologia lor pervertită (globalism, wokeism, cultura cancel, încurajarea migraţiei în masă, probleme de gen) şi obiceiurile lor păcătoase (pedofilie, trafic de copii şi aşa mai departe)”. Cu toate acestea, spune el, viitorul poate oferi speranţă: „Aş dori să fiu de acord cu Elon Musk, care a spus recent că trebuie să stabilim o democraţie directă pe Marte.” Părerea sa despre revenirea lui Trump la putere conţine un anumit respect reticent. Trump şi Musk, spune el, sunt „transparenţi în loialitatea lor faţă de post-liberalism, valorile tradiţionale şi ideologia anti-woke”.

Având în vedere retorica sa culturală, Malofeyev serveşte drept un canal util pentru conservatorii americani, prezentând guvernul lui Putin drept un bastion vital al valorilor tradiţionale. Jackson Hinkle, un extremist MAGA al cărui podcast a fost interzis de Twitch pentru propagarea dezinformării cu privire la războiul din Ucraina, l-a intervievat pe Malofeyev în podcastul său după alegerea lui Trump, prezentându-l drept un „patriot rus” care a fost „defăimat de guvernul SUA”. Hinkle i-a asigurat pe ascultători că Malofeyev - şi prin extensie, Putin - merită admiraţia lor. „Nu îl consider un ticălos”, a spus el.

Ar fi uşor să respingem promovarea valorilor familiei de către Malofeyev ca fiind o manevră cinică de a câştiga sprijinul conservatorilor occidentali. Dar toţi cei cu care am vorbit despre el - la Moscova, Washington şi în Europa - îl consideră pe Malofeyev sincer în convingerile sale. Criticii îl văd ca pe o rotiţă cheie în triumviratul retrograd din punct de vedere cultural al lui Trump, Putin şi Viktor Orbán, prim-ministrul Ungariei. „Axa urii s-a întors”, îmi spune Remy Bonny, un activist stabilit în Belgia care militează pentru drepturile LBTQ+. În acest bloc transatlantic, spune Bonny, Malofeyev poate fi văzut ca un campion timpuriu şi influent al apariţiei Rusiei lui Putin ca „deschizător de drumuri” pentru o campanie globală împotriva valorilor progresiste.

La rândul său, Malofeyev are o explicaţie simplă pentru libertatea de a critica politicile lui Putin. „Sunt un om bogat independent”, i-a spus el podcasterului Hinkle anul trecut. „Nu am nimic de la stat. Mass-media mea îmi aparţine, în mod privat. Afacerile mele sunt complet private”.

Cât de mult valorează Malofeyev nu este clar; la Moscova se spune că a acumulat o nouă avere în criptografie. El îmi spune că nu va dezvălui nicio informaţie privind afacerile sale, deoarece acest lucru ar facilita procurorilor americani - „această bandă de hoţi” - „furtul bunurilor mele”. Guvernul american a confiscat aproximativ 5 milioane USD care provin de la o investiţie a lui Malofeyev într-o bancă din Texas, iar Departamentul de Justiţie a autorizat transferul fondurilor în Ucraina pentru a sprijini veteranii de război.

Cu toate acestea, oricât de deschis ar fi Malofeyev, uneori acesta nu se dă bătut. În urmă cu un an, un tribunal din Moscova l-a condamnat la închisoare pe Igor Ghirkin - omul pe care Malofeyev l-a angajat şi l-a lăudat cândva ca pe un războinic sfânt în rebeliunea din Donbas. Infracţiunea lui Ghirkin a fost să îl numească pe Putin „un vagabond laş”. Se pare că Malofeyev nu a făcut nimic pentru a-şi ajuta fostul angajat să scape de această soartă. Ghirkin a declarat că a avut o neînţelegere cu Malofeyev cu privire la „modul în care ar trebui să acţioneze un patriot rus onest”. În opinia lui Ghirkin, aspiraţia oligarhului de a îmbrăca guvernul rus într-o „uniformă patriotică-monarhistă” era „sortită eşecului”.

Un indiciu privind abordarea lui Malofeyev faţă de Putin a apărut în noiembrie, când acesta s-a adresat la un miting de Ziua Unităţii Naţionale, o sărbătoare rusească. În comentariile pe care le-a postat pe canalul său Telegram, el a mulţumit guvernatorului local şi episcopului pentru participarea la sărbătoare - dar, în mod revelator, nu l-a menţionat deloc pe preşedintele Rusiei. La 50 de ani, Malofeyev nu se confruntă atât de mult cu Putin, în vârstă de 72 de ani, cât priveşte dincolo de el. Când l-am rugat să descrie viziunea sa despre o Rusie post-Putin, Malofeyev a spus că ar trebui modificată constituţia rusă pentru a-i permite lui Putin să conducă pe viaţă şi să numească un succesor, la fel ca într-o monarhie.

Acest pas s-ar potrivi cu ideea lui Malofeyev despre un viitor al Rusiei construit pe o idee glorificată a trecutului. De asemenea, i-ar putea permite să devină un actor influent în era post-Putin. Îl întreb pe Merry, fostul ofiţer al serviciului de externe, cine este probabil să îi succeadă lui Putin. Următorul conducător al Rusiei, spune el, va fi aproape sigur un „naţionalist serios”, răspunde el - şi va proveni probabil din tabăra celor „frustraţi de incapacitatea lui Putin de a obţine rezultate” în Ucraina. Cu alte cuvinte, din tabăra în care Malofeyev este un lider.

Pe măsură ce am analizat răspunsurile lui Malofeyev la întrebările mele, mi s-a părut că, uneori, el riscă furia Kremlinului. Dar dorinţa sa de a respinge politica de război a lui Putin, pe care o consideră moale şi lentă în ceea ce priveşte Ucraina, reflectă, de asemenea, frustrarea pe care mulţi ruşi o simt din cauza unei lupte sângeroase care durează de mai bine de un deceniu. La conferinţa sa de presă de sfârşit de an din decembrie, Putin a fost întrebat ce ar face diferit dacă ar avea ocazia să se întoarcă la începutul invaziei totale din Ucraina. „M-aş fi gândit că decizia ar fi trebuit să fie luată mai devreme”, a răspuns el. Putin, de fapt, a gravitat în jurul poziţiei deţinute de Malofayev. Misiunea sa de o viaţă, aceea de a reconstrui imperiul, fiind pe drumul cel bun, oligarhul se dovedeşte a fi un precursor extraordinar al direcţiei unei Rusii turbulente.