Extinderea ambiţiilor militare ameninţă regiunea asiatică

Pe măsura încordării economiei Chinei, acţiunile sale agresive tind să se intensifice în special în Marea Chinei de Sud şi Est, spune expertul în problemele chineze Gordon Chang.

Conform lui Chang, noi puteam vedea sfârşitul unei creşteri lungi de trei decenii a Chinei: economia încetineşte rapid; conducerea ţării este divizată; şi transferul de putere, înaintea celui de-al 18-lea Congres al Partidului Comunist Chinez (PCC), nu a fost deloc liniştită. Cetăţenii chinezi, de asemenea, îşi manifestă deschis nemulţumirea faţă de sistem, ieşind pe străzi pentru a protesta.

Deşi nu este o Primăvară Arabă, spune Chang, armata ia măsuri deja pentru a umple golul de putere, aplicând mai multă influenţă asupra politicii externe şi încordându-şi muşchii în regiune.

“Au existat indicii în ultimele zile cu privire la faptul că armata obţine mult control după cel de-al 18-lea Congres al PCC”, a declarat Chang într-un interviu prin telefon.

Chang, avocat şi autor al cărţii din 2001 Apropiata Prăbuşire a Chinei, a locuit şi lucrat în China şi Hong Kong timp de aproape 2 decenii. El spune că explozia economică a Chinei se datorează unei combinaţii de sincronizare, noroc şi înşelarea sistemului internaţional.

Politicile fostului lider comunist Deng Xiaoping pentru “reformă şi deschidere”, au coincis cu sfârşirea Războiului Rece şi o reducere a barierelor politice în comerţul internaţional. Cu o forţă de muncă mare, mobilă şi dornică, China a reuşi rapid să satisfacă cerinţele pentru un loc pe piaţa internaţională deschisă.

Când China s-a alăturat Organizaţiei Mondiale a Comerţului ((OMC), Chang s-a aşteptat ca China să fie forţată să joace după reguli, creşterea să fie controlată şi conducerea să suporte greul nemulţumirilor populare.

Comunitatea internaţională, totuşi, a fost în mare parte iertătoare la adresa regimului comunist chinez, posibil în speranţa continuării reformei. Lumea dezvoltată a ignorat încălcările legii în cadrul comerţului şi proprietăţii intelectuale, a tolerat manipularea valutei şi a refuzat să confrunte China în privinţa protejării pieţei interne.

Acel “punct dulce” este terminat acum pentru China, spune Chang. “China nu se mai reformează şi mediul extern benign a devenit neprimitor pe măsura erodării economiei globale.”

“Economia Chinei s-ar putea afla deja în recesiune”, a declarat el.

Cele mai mari probleme ale Chinei, totuşi, nu sunt economice ci politice.

Predarea de putere ce are loc o dată la un deceniu, de această dată de la Hu Jintao către noul lider Xi Jinping, este în mod normal atât de regizată şi controlată încât este plictisitoare. Dar predarea puterii din luna noiembrie a acestui an a fost tensionată de zvonurile unei lovituri de stat, lupte între facţiuni, crime, trădare şi chiar dispariţia liderului prezumtiv.

Haosul este în mare parte un rezultat al luptei dintre membrii facţiunii lui Jiang Zemin (facţiunea din Shanghai), care îi include pe fostul membru PCC Bo Xilai şi şeful marginalizat al securităţii Zhou Yongkang, şi facţiunea lui Hu Jintao, Liga Tineretului Comunist.

Ambele facţiuni au folosit armata pentru a-şi satisface nevoile, împuternicind Armata de Eliberare a Poporului (PLA) pe plan politic şi în ochii publicului.

“Vor fi numiţi mai mulţi ofiţeri militari în comitetele oficiale şi ei vor exercita o influenţă tot mai puternică asupra lui Xi Jinping”, a declarat Chang.

Cheltuielile militare au depăşit strategia şi noul statut a oferit membrilor forţelor armate o încredere care nu prevesteşte nimic bun pentru regiune. Tinerii ofiţeri au devenit dornici şi agitaţi pentru acţiune.

“Ei au devenit mai periculoşi, aroganţi şi chiar belicoşi”, a declarat el, “ei doresc o luptă.”

Chang consideră că influenţa armatei se află în spatele poziţiilor agresive ale politicii externe în Est şi mările Chinei. Prin revendicarea unei mari părţi din teritoriul maritim disputat, China a reuşit să pornească lupte şi să se îndepărteze de mulţi dintre vecinii săi.

În particular, China a agitat relaţiile cu Japonia, intensificând naţionalismul violent atât în ţară cât şi străinătate prin revendicarea micilor Insule Senkaku, care acum sunt cunoscute în China sub numele de Diaoyu.

Ministerul japonez al Apărării a raportat că două distrugătoare chineze patrulează în zona din jurul insulelor.

“Dacă ei chiar vor trimite nave mari acolo atunci va fi o mare problemă”, a declarat Chang.

O abordare mai agresivă în politica externă începe să se manifeste şi în alte domenii, conducerea chineză decretând un război economic împotriva Filipinelor şi Japoniei prin restricţii comerciale după disputele maritime.