Europa nu reuşeşte să cadă de acord asupra bugetului şi a situaţiei din Grecia

Congresul are nevoie de mult timp pentru a ajunge la anumite acorduri, mai ales acum când stânca fiscală îi vine în minte. Cu toate acestea, în comparaţie cu Uniunea Europeană, care nu a reuşit săptămâna trecută să cadă de acord asupra Greciei şi bugetului, Congresul funcţionează cu viteza fulgerului.

Marc Faber, legendarul investitor elveţian, a declarat în luna mai:"Nu am o părere foarte bună despre guvernul Statelor Unite, dar birocraţii de la Bruxelles fac guvernul SUA să pară o organizaţie compusă din genii".

Congresul încă trebuie să găsească un acord pentru a preveni aşa-numita stâncă fiscală, o serie de măsuri automate de reducere a cheltuielilor şi de creştere a taxelor, care ar putea reintroduce economia în recesiune.

În contrast, cuvintele lui Faber par a fi foarte exacte când vedem ce s-a întâmplat săptămâna trecută. UE nu a reuşit mai întâi să ajungă la un acord privind Grecia, iar apoi nu a reuşit să ratifice un buget pentru următorii ani - ambele în termen de o singură săptămână.

Datoriile elene sunt nesustenabile, ţările nu sunt de acord asupra soluţiei

Întâi, a fost rândul miniştrilor europeni de finanţe. Ei s-au reunit pe 20 noiembrie şi trebuiau să aprobe plata unei tranşe de ajutor în valoare de 40 miliarde de dolari pentru Grecia, pe 21 noiembrie.

Anterior, guvernul grec a fost de acord să se conformeze cu cele mai multe dintre cererile pe care instituţiile creditoare, de asemenea cunoscute sub numele de Troica, le-au impus. Acum era rândul creditorilor să plătească următoarea tranşă din banii de salvare, care ar opri ţara din a intra din nou în incapacitate de plată, în luna decembrie.

Invocând probleme "tehnice", grupul miniştrilor europeni de finanţe, conduşi de Jean-Claude Juncker de la Luxemburg, au fost de acord să se reîntâlnească pe 26 noiembrie.

Cu toate acestea, în miezul problemei se află faptul că datoria Greciei este nesustenabilă şi va trebui tăiată din nou. Acest lucru nu este o noutate pentru piaţă şi se pare că birocraţii UE abia îşi dau seama de asta. Un document intern văzut de Reuters subliniază că Grecia nu va putea singură să atingă ţinta oficială a datoriei faţă de PIB, de 120 la sută.

Pentru ca Grecia să atingă acest obiectiv, instituţiile creditoare ar trebui să ierte o parte din datoria pe care Grecia o are faţă de naţiunile europene individuale, Banca Centrală Europeană sau faţă de Fondul Monetar Internaţional. În restructurarea precedentă a datoriei, numai creditorii privaţi au trebuit să accepte pierderi ale datoriei elene.

Negociatorii s-au luptat pentru a găsi o soluţie nedureroasă şi nu s-au putut pune de acord cu cine va plăti în final datoriile. Propunerile, cum ar fi reducerea ratei dobânzii la împrumuturile bilaterale sau răscumpărarea datoriei Greciei la preţuri scăzute, nu vor fi în cele din urmă suficiente pentru a scăpa de datorie.

Discuţiile bugetare UE 2014-2020 au eşuat

După ce miniştrii de finanţe nu s-au putut pune de acord cu privire la Grecia la mijlocul săptămânii trecute, vineri a fost rândul şefilor de state să dezamăgească.

"Nu este nevoie să se dramatizeze: aceste negocieri bugetare sunt atât de complexe încât necesită, în general, două întâlniri", a fost interpretarea preşedintele UE, Herman Van Rompuy, privind discuţiile eşuate. Complexitatea este, probabil, motivul pentru care UE ţine aceste discuţii doar o dată la şapte ani şi provine din faptul că bugetele trebuie aprobate în unanimitate de toate cele 27 state membre.

Bugetul pentru următorii şapte ani, pe care UE îl numeşte Cadru Financiar Multianual, ar trebui să includă cheltuielile de 1.30 trilioane de dolari, sau 186 miliarde de dolari pe an. În total, 104 miliarde de dolari ar fi trebuit economisite în comparaţie cu bugetul precedent.

Dimensiunea totală a bugetului sau reducerile de cheltuieli propuse nu au fost, probabil, problema. De obicei, distribuţia fondurilor împiedică ţările să se pună de acord. La fiecare discuţie bugetară, excepţiile de decenii, acordate fiecărei ţări în parte, trebuie renegociate.

Margaret Thatcher a negociat o reducere a contribuţiei Marii Britanii la bugetul UE, în 1984. Franţa este în continuare cel mai mare beneficiar net al subvenţiilor agricole şi nu vrea să renunţe la asta. Danemarca ar dori în acest an să obţină o reducere proprie. Germania, cel mai mare contribuabil net, doreşte să reducă mărimea contribuţiei sale nete.

Discuţiile vor continua în 2013 şi vor fi finalizate cu ajutorul târguielilor aprige şi înţelegerilor ascunse.

Pieţele si săptămâna ce urmează

Pieţele nu au fost deranjate de lipsa de rezultate pe plan politic şi s-au bazat pe date economice mai bune decât se aşteptau. Indicii managerilor de achiziţii au depăşit aşteptările în industria prelucrătoare, iar sondajul IFO privind sentimentele germane a depăşit şi el aşteptările.

Moneda euro a crescut cu 1,8 la sută, închizându-se la 1.2972 dolari, indicele blue-chip EURO STOXX a crescut cu 5,3 la sută până la 2557. Băncile şi Grecia au depăşit performanţele anterioare, crescând cu 6.3, respectiv 6.9 la sută.

26 noiembrie este data cheie când miniştrii europeni de finanţe trebuie să ajungă la o concluzie privind următoarea tranşă pentru Grecia. Nivelul şomajului din Germania, Italia şi zona euro reprezintă un indicator cheie ce trebuie observat cu atenţie în această săptămână.