Euro mizează pe Sarkozy
Liderul unei mari puteri vine într-o altă ţară, de asemeni importantă, cu puţin timp înainte ca în aceasta din urmă să aibă loc alegeri, pentru a-şi exprima sprijinul pentru preşedintele în exerciţiu, în timpul căruia cele două state au conlucrat fructuos. Potrivit cotidianului rus Gazeta, acesta este un 'remake al filmului Rusia-Ucraina, 2004', doar că astăzi locul de acţiune este Paris, iar 'personajele' sunt Nicolas Sarkozy în rolul lui Viktor Ianukovici şi Angela Merkel în rolul lui Vladimir Putin. Probabil, şi povestea se va derula în acelaşi mod: vor fi două tururi de scrutin.
Alegerile prezidenţiale din Franţa se vor desfăşura la 22 aprilie, iar un al doilea tur - la 6 mai. Activitatea Angelei Merkel are legătură nu doar cu simpatia personală pentru 'Sarko': astăzi, în joc este viitorul euro, care, după cum sunt convinşi toţi analiştii, depinde de soarta 'pactului bugetar' - acord interstatal care prevede norme fiscale drastice şi care a fost iniţiat de Paris şi Berlin.
Socialistul Francois Hollande, principalul contracandidat al lui Sarkozy, a declarat deja că, în cazul în care va ajunge la preşedinţia Franţei, va cere revizuirea 'pactului': Hollande este de părere că politica economică trebuie în primul rând să stimuleze creşterea, nu să asigure tăierea cheltuielilor. Pentru elita europeană, care la sugestia Germaniei împărtăşeşte o viziune contrară ('sfântă este disciplina bugetară'), apariţia unui asemenea lider în Franţa va însemna o 'mare durere de cap'. Cu salvarea euro va trebui să se înceapă practic de la zero.
Pentru a preîntâmpina acest lucru, liderii marilor puteri europene - Germania, Italia, Marea Britanie şi Spania, unde la conducere se află guverne de dreapta - au convenit asupra unor acţiuni coordonate: să nu-l primească în vizite pe Hollande şi să nu contribuie în niciun fel la creşterea popularităţii sale. Un pas neobişnuit şi riscant, mai ales că este vorba despre lupta pentru preşedinţia uneia dintre cele mai importante ţări din punct de vedere politic a Uniunii Europene (UE). Dacă Hollande va câştiga, partenerii din cadrul UE vor trebui să depună toate eforturile pentru a depăşi ostilitatea firească a acestuia.
Potrivit ultimului sondaj de opinie, Sarkozy l-ar devansa pe Hollande în primul tur cu 28,5% contra 27%. Este adevărat că în probabilul tur doi Sarkozy continuă să piardă în sondaje, însă dinamica este una pozitivă. Succesul din acest ultim sondaj este consecinţa puternicei infuzii de populism naţionalist-social în campania actualului preşedinte francez. În discursul său din această săptămână, Nicolas Sarkozy a lansat critici la adresa imigranţilor ilegali, promiţând că Franţa va ieşi din Schengen dacă UE nu va lua în decurs de un an măsuri eficiente, şi la adresa musulmanilor care nu doresc să se conformeze normelor şi regulilor societăţii franceze libere. De asemenea, Sarkozy a promis că va adopta un act protecţionist special, asemeni campaniei 'Buy american' (cumpără produse americane) din SUA.
Cum a făcut de multe ori înainte, Sarkozy încearcă să-şi extindă electoratul prin potenţialii alegători ai 'Frontului Naţional' şi ai liderului acestuia, Marine Le Pen. Până în această săptămână rămânea speranţa că fiica renumitului populist francez nu va reuşi să adune cele 500 de semnături necesare din partea aleşilor, însă în ultima clipa ea a reuşit să se califice pentru cursă. Pentru Sarkozy aceasta este o veste proastă: el va pierde în mod clar o parte din voturile pe care miza în primul tur.
Cum s-a putut întâmpla că Sarkozy, care a învins în mod convingător în 2007 în faţa contracandidatului socialist, este nevoit acum să lupte din greu pentru recunoaştere? În anii care au trecut de atunci, Nicolas Sarkozy se poate lăuda cu un război stopat (cel din Caucaz), cu unul câştigat (cel din Libia), cu o depăşire nu tocmai dureroasă a crizei din 2008-2009, cu majorara influenţei franceze în Europa, cu o reformă a sistemului de pensii care, în pofida protestelor iniţiale, a intrat totuşi în vigoare - destul de mult pentru cei cinci ani de preşedinţie într-o perioadă destul de tulbure pe plan global.
Pe cealaltă parte a balanţei se află lipsa altor reforme structurale menite să stimuleze piaţa forţei de muncă, nivelul ridicat al şomajului, lupta disperată şi din ce în ce mai puţin apreciată de societate pentru salvarea euro, care, după cum consideră mulţi francezi, este impusă de Berlin. Stilul hiperactiv al lui Sarkozy, care a conferit trăsături uşor caricaturale veşnicei aspiraţii a Franţei la un statut de lider, viaţa sa personală tumultoasă şi anturajul său oligarhic i-au obosit pe mulţi francezi. Iar intenţia sa de a accesa în orice moment pârghia populistă, mai ales în domeniul imigraţiei, stârneşte astăzi un ecou mult mai mic ca înainte.
În descrierea 'peripeţiilor electorale' din alte ţări, analiştii ruşi obişnuiesc să analizeze modul în care un deznodământ sau altul, mai ales schimbarea puterii, se va răsfrânge asupra relaţiilor cu Rusia. În cazul Franţei, cotidianul Gazeta trage concluzia: nicicum. Sarkozy este o persoană atipică, ce se deosebeşte destul de tare de mult mai tradiţionalul Hollande, însă orice preşedinte francez va fi interesat în menţinerea şi întărirea relaţiilor cu Rusia. De aceea, conchide Gazeta, partea rusă se poate relaxa şi urmări pur şi simplu un show distractiv, primind satisfacţie de pe urma tumultului de pasiuni de pe altă scenă politică.
