Etiopia caută apă la adâncimi mai mari

Sezonul secetos din regiunea somaleză a Etiopiei este acum la apogeu, iar din cauza ploilor rare, o nouă situaţie de urgenţă privind alimentele şi apa se întrevede la orizont. Aducându-şi aminte de foametea din 2011, guvernul etiopian, oamenii şi organizaţiile umanitare caută apă oriunde pot găsi. Vor fi aceste eforturi suficiente pentru a lupta contra creşterii nesiguranţei din cauza schimbărilor climatice?

GOGTI, Etiopia - Un om se află într-o deschizătură lată de 4 metri, în mijlocul albiei nisipoase a unui râu. El aruncă o sticlă de 5 litri cu apă tulbure prietenului său de la suprafaţă printr-un gest asemănător cu cel a unui jucător de baschet.

Cu toate acestea, situaţia descrisă nu reprezintă un joc ci o parte din căutarea zilnică de apă din Cornul Africii (o peninsulă din Marea Arabiei).

Ochiuri de apă mai mici sau mai mari, asemănătoare cu acesta, sunt o privelişte obişnuită în regiunea somaleză din estul Etiopiei. Regiunea a fost clasificată din nou că se confruntă cu o "lipsă acută de alimente" în luna ianuarie, iar în cele mai recente rapoarte se arată că zona de risc s-a extins şi mai mult.

Vasta regiune, jumătate din mărimea Franţei, se află între Somalia şi Djibouti la nord, Somalia la est şi Kenya la sud. Aceasta găzduieşte peste 4 milioane de persoane, din care 84 la sută trăiesc o viaţă rurală bazată pe agricultura de subzistenţă.

Dacă în aprilie nu va ploua din nou, există posibilitatea declarării unei noi situaţii de urgenţă.

Acum doi ani, foametea şi căutarea ulterioară de alimente a provocat strămutări masive. Împreună cu instabilitatea şi nesiguranţa din Somalia vecină, acest lucru a cauzat creşterea numărului de IDP (persoane strămutate în interiorul ţării) şi de tabere de refugiaţi din Etiopia, multe dintre ele existând şi astăzi. Din cele 51 de districte care au declarat o situaţie de urgenţă în 2011, 44 au fost în regiunea somaleză.

Bărbatul care aşteaptă la suprafaţa deschizăturii prinde recipientul preţios fără a vărsa o picătură. El îl goleşte într-un bazin mai mare, iar caprele însetate se înghesuie pentru a bea lichidul tulbure. Bărbaţii şi femeile aşteaptă cu răbdare la margine - numai când animalele au terminat, vor colecta apă pentru propriile lor nevoi zilnice.

Un al treilea bărbat sapă o gaură de aproximativ 7,5 metri sub suprafaţa bazinului, picioarele sale aflându-se în apă de 2,5 cm.

Cei trei bărbaţi repetă ciclul de extracţie a apei de mai multe ori, până când gaura nu mai conţine apă, apoi aşteaptă ca apa să pătrundă încet prin nisip şi gaura să se umple din nou.

O familie are nevoie de cel puţin 40 de litri de apă pe zi pentru nevoile sale de bază şi toată lumea spune: "E mai rău ca înainte" sau "Soarele a devenit atât de crud." În ultimii 30 de ani, 8 perioade de foamete au fost raportate în Etiopia din cauza ploilor insuficiente, patru din acestea având loc în ultimul deceniu.

Acest teren semi-arid poartă urmele multor wadis (albii uscate, care se umplu numai în sezonul ploios) sezoniere, acestea brăzdându-l în timpul ploilor de vară, dar apa se scurge rapid în subteran.

În micul sat Darwanaji, în districtul Awbarre din apropierea graniţei cu Somalia, puţul local de suprafaţă oferă apă doar patru ore pe zi. Un comitet local controlează accesul şi distribuţia apei.

Şeful local Abib Abdi Moumim, un bărbat înalt şi carismatic, este îngrijorat: "Ploile au fost din ce în ce mai puţine în ultimii trei ani. Avem nevoie de un puţ nou şi mai adânc pentru ca acesta va seca înainte de ploile de vara viitoare. "

La câţiva metri mai încolo, o localnică ce poartă voal stă în faţa casei ei. Alături de ea sunt cele trei containere pe care le foloseşte pentru aducerea apei. Aceste containere galbene de 20 litri pot fi observate peste tot în regiunea somaleză – ele reprezentând simboluri ale căutării pentru o resursă extrem de necesară.

Dar căutarea devine din ce în ce mai grea an după an.

"Schimbările climatice înseamnă că temperatura creşte şi că ploile nu mai sunt regulate" confirmă Alebachew Adem, un cercetător etiopian în domeniul geografiei de la Universitatea din Addis Abeba, care s-a alăturat recent CARE Internaţional drept un consilier pe schimbări climatice.

"Din moment ce păşunatul natural este folosit în creşterea animalelor, populaţia este total afectată de schimbările naturii", susţine Adem. Cercetările sale arată că numărul de animale per gospodărie reprezintă acum 25 la sută din ceea ce a fost în anii 1980, ca urmare a efectului schimbărilor climatice.

Nu contează atât de mult cât de mult plouă, ci în ce perioadă şi cât este de previzibilă aceasta, a afirmat el.

"Ploile abundente din iunie au tendinţa să înceapă mai târziu decât înainte, iar dacă înainte durau până în septembrie, acum se termină la sfârşitul lunii august, cauzând pierderea culturilor", spune Adem. Ploile mici din luna aprilie aproape au dispărut în ultimii ani.

Potrivit informaţiilor Agenţiei Naţionale Etiopiene de Meteorologie - informaţii confirmate de un studiu din 2008 al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - se estimează că temperaturile vor creşte cu 2 grade Celsius până în 2050, afectând şi mai mult rezervele de apă, vegetaţia şi animalele. Este de aşteptat ca ploile să fie mai scurte şi mai dure, cauzând eroziunea solului.

Colaborare dificilă

Organizaţiile nonguvernamentale sunt controlate strict în Etiopia, multe dintre ele fiind obligate să părăsească ţara în ultimii ani, dacă nu au fost conforme cu prevederile guvernamentale. Cu toate acestea, guvernul a venit cu unele iniţiative, atât în mod independent, cât şi în colaborare cu astfel de organizaţii.

În căutarea apei, guvernul, organizaţiile umanitare şi comunităţile nu sunt de multe ori de acord cu privire la cea mai bună abordare a managementului durabil al apei.

Unele organizaţii preferă puţuri de mare adâncime, de circa 150-180 de metri, pentru a ajunge la straturile acvifere freatice.

Lorenzo Vecchi, coordonator local în regiunea somaleză pentru organizaţia italiană VIS, susţine că puţurile adânci sunt mai bune decât cele de suprafaţă: "Fântânile de suprafaţă sunt inutile pe termen lung din cauza schimbărilor climatice; ele sunt de 15 ori mai ieftine, dar seacă şi trebuie wăpate din nou. O fântână adâncă, când se forează în locul potrivit, poate dura chiar şi 40 sau 50 de ani. "

Costul unui proiect pentru o fântână adâncă poate ajunge la 230.000 de dolari.

Oxfam optează pentru sisteme de captare a apei şi reabilitarea fântânilor de adâncime mică, care nu au fost bine întreţinute sau s-au prăbuşit.

Filippo Ortolani, coordonatorul de urgenţă pentru Europa Centrală şi Africa de Est de la Oxfam Spania, spune că apa de la mare adâncime poate avea prea mult fluor sau sare în ea.

"Riscul de a cheltui 110.000 de dolari pentru o fântână [adâncă] şi a nu găsi apă bună este prea mare", susţine Ortolani. "Noi am păţit acest lucru în 2009 lângă Dolo Ado (în sudul regiunii somaleze, în apropiere de graniţa cu Kenya). Este mult mai sigur să se opteze pentru sisteme mari de captare a ploii."

Cu toate acestea, sistemele de captare se confruntă cu unele probleme în ceea ce priveşte igiena.

Încercând să ofere o îndrumare unitară, UNICEF a publicat unele linii directoare în folosul organizaţiilor locale, dar diviziunile rămân prezente.

Consultarea comunităţilor

Indiferent de abordare, Adem a afirmat că "mijloacele de trai trebuie îmbunătăţite prin găsirea unei soluţii potrivite pentru [membrii comunităţii]."

În unele cazuri, fântânile au fost construite fără acordul comunităţilor. Locul de amplasare a sondelor a afectat rutele tradiţionale sau a atras prea multe animale într-un singur loc. Rezultatul a fost păşunatul excesiv şi conflicte între clanuri.

"Guvernul şi ONG-urile [organizaţiile nonguvernamentale] susţin că implică comunităţile locale în luarea de decizii, dar acest lucru se întâmplă doar pe hârtie", a declarat Adem. "De exemplu, ei construiesc structuri de apă în zone situate departe de rutele tradiţionale ale păstorilor. Deci oamenii nu sunt convinşi că acest program este pentru ei."

Ca o dovadă izbitoare a modului în care impactul social trebuie luat în considerare, femeile locale au distrus odată conductele de la un nou puţ din apropierea satului lor. A aduce apă din zone situate la depărtare de casă avea un rol relaţional important, pentru că femeile puteau fi împreună şi departe de controlul bărbaţilor. Acele conducte au perturbat acest lucru.

O altă sursă de conflict sunt concesiile guvernului etiopian pentru companiile străine, care cumpăra suprafeţe întinse de teren fertil, potrivit unui raport al grupului de experţi în domeniul politicilor Institutului Oakland.

"Indienii şi chinezii produc în cea mai mare parte biocombustibil [pe pământ etiopian], în timp ce companiile din Orientul Mijlociu produc orez pentru export, mai degrabă decât pentru piaţa locală. Ţara noastră este exploatată în beneficiul altora", a afirmat Adem.

Împrejmuirea unor suprafeţe mari de teren comunal restrânge deplasarea liberă a animalelor erbivore şi accesul bovinelor la resursele primare de apă. Instabilitatea alimentară şi strămutarea sunt rezultatele acestui fapt.

Până în prezent, 10 la sută din terenul din regiune a fost achiziţionat de companii străine. În mod evident, investitorii preferă zonele care au unele surse de apă.

Din cauza intereselor contrastante şi schimbărilor de politici, cei mai săraci oameni necesită măsuri imediate şi de durată pentru a evita o stare iminentă de urgenţă.