Scoţienii din vechime şi mumiile de tip "Frankenstein"?

În 2001, o echipă de arheologi a descoperit patru schelete într-un sit arheologic de pe insula Uist din cadrul Hebridelor Exterioare din Scoţia. Iniţial, aceasta părea să fie descoperirea unor rămăşiţe tipice Epocii Bronzului, însă, cercetătorii au realizat la scurt timp că ceea ce găsiseră era total ieşit din comun.

Scheletele, unul bărbătesc şi celălalt femeiesc, erau îngropate în poziţie fetală. Analizele iniţiale au dezvăluit faptul că bărbatul murise în jurul anului 1600 î.Hr., iar femeia, în jurul anului 1300 î.Hr. Totuşi, oamenii de ştiinţă au rămas uimiţi observând unele dintre caracteristicile rămăşiţelor - de pildă, faptul că scheletele erau foarte încovoiate.

După analize mai aprofundate, savanţii au aflat că, deşi bărbatul murise pe la 1600 î.Hr., nu fusese îngropat decât cu şase secole mai târziu, în jurul anului 1.000 î.Hr. În mod similar, nici femeia nu fusese îngropată decât cu 300 de ani în urma morţii sale. Acesta era un lucru extrem de neobişnuit, din moment ce orice schelet rămas neîngropat un timp atât de îndelungat ar fi putrezit.

Studiind mai amănunţit, echipa de cercetare a descoperit că trupurile trecuseră la un moment dat printr-un proces de conservare, care a menţinut permanent coeziunea scheletelor. Prin utilizarea tehnicilor moderne de medicină legală, s-a observat că la suprafaţa oaselor, pe o grosime de 2 mm, acestea fuseseră demineralizate, ceea ce vine în sprijinul teoriei că acestea au fost conservate prin submersiune într-o mlaştină de turbă, între 6 şi 18 luni.

Descoperirea este unică pentru ca acesta este singurul loc din Marea Britanie unde au fost găsite mumii preistorice.

Dovezile sugerează faptul că trupurile au fost conservate în mod intenţionat şi ulterior extrase din mlaştină şi plasate într-un locaş cu posibilă semnificaţie religioasă. Profesorul Mike Parker Pearson de la Universitatea Sheffield consideră că mumiile au jucat un rol important în societatea respectivă şi, ca parte integrantă a ritualurilor de venerare a strămoşilor, au fost poate folosite în comunicarea cu spiritele, efectuată în scopul de a ajuta comunitatea să ia hotărâri.

Mai bizar

Povestea nu s-a sfârşit aici, deoarece, cu zece ani mai târziu, a avut loc o altă descoperire incredibilă. Examinările ADN-ului acestor rămăşiţe a condus la constatarea tulburătoare a faptului că cele două schelete erau, în realitate, alcătuite din părţi provenite de la şase indivizi diferiţi! În scheletul bărbătesc, toracele, craniul şi cervixul, precum şi mandibula proveneau de la patru bărbaţi, iar scheletul femeiesc conţinea un craniu de bărbat, cavitatea toracică a unei femei şi braţul unei terţe persoane, cu sexul nedeterminat. Datarea cu carbon a dezvăluit faptul că, în cazul mumiei “femeieşti”, craniul era între 50 şi 200 de ani mai vechi decât toracele. Se pare că mumiile au fost alcătuite din părţi ale corpurilor unor membri ai aceloraşi familii şi, apoi, asamblate ca un mozaic pentru a le face să pară a aparţine unei singure persoane.

Arheologii nu au niciun indiciu despre motivul pentru care rămăşiţele au fost mumificate şi, apoi, asamblate laolaltă. Totuşi, Parker Pearson consideră că amestecarea rămăşiţelor a fost efectuată pentru a combina genealogiile familiilor în scopul creării unui “strămoş simbolic”, care poseda literalmente trăsăturile mai multor neamuri. “Aceste componente pot aparţine rudelor, neamurile au fost puse laolaltă, amestecându-se părţi din corpurile diferitor oameni, un act care pare a fi deliberat” a afirmat profesorul.

Totuşi, Terry Brown, profesor de arheologie biomedicală de la Universitatea din Manchester, este mai cinic şi crede că oamenii din Epoca Bronzului care trăiau în insula Uist de Sud erau, pur si simplu, practici: “Poate craniul căzuse, iar ei au luat, drept urmare, un altul care să-l înlocuiască pe primul”.

Articol republicat prin permisiunea “Ancient Origins”. Puteţi citi articolul original pe: http://www.ancient-origins.net/unexplained-phenomena/why-did-ancient-scots-prepare-frankenstein-mummies-00971.