Epidemia plagiatului la politicieni: de la Vladimir Putin la Pal Schmitt

Numeroşi politicieni din Europa, SUA şi Australia au fost acuzaţi, în ultimii ani, de plagierea unor teze de doctorat sau a unor discursuri; unii au fost nevoiţi să-şi dea demisia, alţii au rămas doar cu onoarea pătată.

Cazul lui Pal Schmitt este ultimul dintr-o serie de oameni politici care au trişat pentru a-şi obţine titlul de doctor.

Aflat în centrul unui scandal de plagiat, Pal Schmitt a demisionat luni din funcţia de preşedinte al Ungariei.

Joi, Universitatea Semmelweiss i-a retras preşedintelui ungar doctoratul în sport. Anterior, o comisie a instituţiei a afirmat că, de la pagina 34 la paginea 50, teza sa este foarte similară cu o lucrare publicată de un sociolog sportiv german, Klaus Heinemann, iar alte 180 de pagini sunt aproape identice cu o lucrare a unui expert bulgar, Nikolai Gheorghiev.

Anul trecut, scena politică germană a fost zguduită de o serie de acuzaţii de plagiat aduse unor politicieni. Cel mai răsunător caz a fost cel al ministrului apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg.

Văzut ca un posibil succesor al cancelarului Angela Merkel, Karl zu Guttenberg, membru al Uniunii Creştin-Sociale din Bavaria, şi-a dat demisia, în martie 2011, după ce Universitatea din Bayreuth i-a retras titlul de doctor obţinut în 2006.

Totul a pornit de la un profesor de drept de la Universitatea din Bremen care a descoperit, cu ajutorul internetului, că pagini întregi din teza de doctorat a superstarului politicii germane erau copiate, fără a cita sursa, din articole de presă sau de pe site-ul ambasadei SUA la Berlin.

Experţii au ajuns la concluzia că mai mult de jumătate din cele 475 de pagini ale tezei sale de doctorat erau plagiate. Astfel, că aristocratul de 40 de ani, anterior cu o imagine impecabilă, a devenit ţina ironiilor fiind numit ”Baronul Copy-Paste”, ”Zu Copyberg” sau ”Zu Googleberg”.

După cazul său, în Germania s-a lansat o adevărată vânătoare de plagiate. Mai mulţi bloggeri au creat VroniPlag, un site care şi-a propus să verifice cu ajutorul internetului cât mai multe lucrări de doctorat ale politicienilor, dar şi ale altor personalităţi din Germania, ţară unde a obţine un titlu de doctor reprezintă o onoare. Bloggerilor li s-au alăturat studenţi, profesori, oameni de ştiinţă sau informaticieni. Iar rezultatele nu au întârziat să apară.

În luna mai, Silvana Koch-Mehrin, 42 de ani, unul dintre liderii FDP - liberalii ministrului de externe Guido Westerwelle - şi-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European şi din toate funcţiile de conducere deţinute în cadrul FDP, după ce prestigioasa Universitate din Heidelberg i-a retras titlul de doctor pentru plagiat. ”Vânătorii” au descoperit în lucrarea ei 120 de pasage plagiate.

În iulie acelaşi an, Jorgo Chatzimarkakis, tot parlamentar liberal, s-a văzut şi el deposedat de titlul de doctor al Universităţii din Bonn. Politicianul de origine greacă şi-a susţinut însă nevinovăţia şi a rămas membru al Bundestagului.

Institutul Brookings din Washington l-a acuzat, în 2006, pe Vladimir Putin că a plagiat pagini întregi dintr-o lucrare mai veche a profesorilor americani William King şi David Cleland, tradusă în rusă la începutul anilor '90. A fost însă scos basma curată de Institutul Minier din Sankt Petersburg, care a susţinut că dizertaţia pe probleme economice a lui Vladimir Putin este cât se poate de corectă.

Dacă în Europa sunt la modă plagiatele în ceea ce priveşte tezele de doctorat, în SUA, Canada sau Australia sunt copiate discursuri ale altor politicieni sau ale unor actori.

Dacă în Europa sunt la modă plagiatele în ceea ce priveşte tezele de doctorat, în SUA, Canada sau Australia sunt copiate discursuri ale altor politicieni sau ale unor actori.

Astfel, presa australiană a descoperit recent că Anthony Albanese, liderul Camerei Reprezentanţilor de la Canberra, a folosit un pasaj dintr-un discurs al lui Michael Douglas, din pelicula ”Dragostea unui preşedinte american”, din 1995. Rugat să comenteze, Albanese a declarat că există ”probleme mult mai serioase” în Australia.

În 2011, democraţii din Massachusetts l-au acuzat pe senatorul republican Scott Brown că a plagiat, pe pagina sa web, pasage dintr-un discurs al fostului senator de Carolina de Nord, Elizabeth Dole. Purtătorul său de cuvânt, John Donnelly, a recunoscut plagiatul, dar a venit şi cu explicaţia: pagina lui Brown a fost făcută după modelul paginii lui Dole şi, din greşeală, au fost copiate pasaje de pe site-ul fostei senatoare din Carolina de Nord.

Actualul vicepreşedinte american, Joe Biden, a fost nevoit să se retragă în 1987 din cursa pentru nominalizare a democraţilor pentru alegerile prezidenţiale, după ce a fost acuzat că a plagiat o lucrare de drept în primul an de facultate. Biden a declarat atunci că a fost o greşeală fără intenţie, întrucât nu a înţeles cum trebuia să încadreze citatele din alte lucrări.

Ulterior, Biden a fost acuzat că a copiat în discursurile sale citate din mai mulţi politicieni, inclusiv Robert F. Kennedy sau liderul laburist britanic Neil Kinnock.

Şi preşedintele Barack Obama a fost ţinta acuzaţiilor de plagiat, venite chiar din partea actualului şef al diplomaţiei americane, Hillary Clinton.

În februarie 2008, în timpul campaniei democrate pentru nominalizarea candidatului la preşedinţie, Hillary Clinton a susţinut că Obama a plagiat un discurs ţinut de guvernatorul de Massachusetts Deval Patrick în 2006.

Barack Obama şi-a cerut scuze şi a spus că a lucrat la discurs împreună cu Deval Patrick şi că ar fi trebuit să-i atribuie acestuia meritele pentru scrierea discursului său adresat alegătorilor din Wisconsin.

Tot în 2008, premierul canadian Stephen Harper a fost acuzat că a plagiat un discurs ţinut cu două zile mai devreme de omologul său australian John Howard. Harper a dat vina pe Owen Lippert, omul responsabil cu scrierea discursurilor sale. Lipper a demisionat şi a susţinut că premierul nu a ştiut că el a copiat discursul premierului australian.