Emerging Markets: Viktor şi Victor - ce se află într-un nume?

Sunt tineri, populari în ţările lor şi au în comun prenumele - Viktor Orban şi Victor Ponta. Între premierul ungar şi cel român există similitudini şi deosebiri, se arată într-un amplu articol publicat pe website-ul Emerging Markets şi semnat de jurnalistul ungar Kester Eddy. Concluzia este că România este în prezent mai puţin imprevizibilă decât Ungaria.

Gândul că o decizie judiciară la Budapesta ar putea cauza o retorică belicoasă alarmantă între două naţiuni caucaziene aflate la 2.500 km distanţă la est pare foarte neplauzibil - sau aşa era înainte de 31 august, îşi începe analistul ungar analiza, referindu-se la predarea ofiţerului azer, Ramil Sahib Safarov, condamnat la închisoare pe viaţă pentru uciderea unui ofiţer armean la Budapesta, autorităţilor din Azerbaidjan, provocând ultraj şi discursuri de război din partea ţării vecine, Armenia.

În Ungaria, afacerea pare să fi fost o lovitura serioasă pentru Viktor Orban, premierul ungar combativ, care a respins sfatul Ministerelor sale de Externe şi Justiţie pentru a pune în aplicare transferul.

'A fost o greşeală. Nu cred că cineva poate susţine în mod rezonabil această decizie... dar cred că acest lucru prejudiciază destul de clar Fidesz [partidul de dreapta de la guvernare]', a afirmat Gabor Takacs, analist la Nezopont, un think-tank de dreapta. În străinătate, decizia a sunat alarma în SUA, UE şi Rusia, toate dornice să evite o altă conflagraţie fierbinte în Caucaz.

Măsura ar putea fi privită de către Budapesta drept un lucru de mântuială foarte nefericit, relevă analistul. Dar în contextul performanţelor-record ale lui Orban de la preluarea puterii în alegerile din primăvara lui 2010, ridică mai multe îngrijorări privind fiabilitatea sa ca lider al ţării care a fost, în 1989, un campion al reformei în rândul fostelor state comuniste din Europa de Est. Atât de alert a fost ritmul şi numărul ''reformelor'' sale politice şi al politicilor sale economice 'neortodoxe', încât nu trecea o săptămână fără ca Orban să nu apară pe prima pagină a presei internaţionale. Criticii spun că subminează democraţia şi deteriorează atât economia, cât şi încrederea investitorilor.

'Cu o majoritate de două treimi în Parlament, Orban creează o poziţie de putere totală, printr-o combinaţie de restructurare a instituţiilor naţionale independente şi numire de funcţionari loiali la conducerea lor. Exemplele includ watchdog-ul mass-media, procuratura, şeful sistemului judiciar, consiliul naţional bugetar şi consiliul monetar al Băncii centrale', afirmă Szabolcs Kerek-Barczy, managing director al Institutului pentru Libertate şi Reformă, un think-tank conservator din Budapesta.

Plângându-se că a moştenit un dezastru fiscal, Orban a trecut rapid în 2010 la impunerea de 'taxe de urgenţă' punitive aplicate retroactiv majorităţii băncilor cu capital străin şi altor servicii financiare, alături de telecomunicaţii, retail şi sectoare energetice.

După ce a refuzat să se întâlnească cu FMI în toamna anului trecut, pretinzând că duce un 'război împotriva datoriei', Orban a naţionalizat fondurile de pensii private obligatorii. Mai târziu, în 2011, în contextul în care forintul a ajuns la noi minime în raport cu francul elveţian, Orban a obligat băncile să accepte un sistem de rambursare a creditelor ipotecare prin care debitorii puteau răscumpăra integral creditele în valută străină la rate foarte avantajoase, băncile preluând pierderea cursului de schimb. Anul trecut, pierderile băncilor erau de aproape de 1 miliard de euro.

Este adevărat că deficitul bugetar a fost adus în jos aproape de ţinta anuală şi stimulată de exporturile de produse manufacturiere, Ungaria a avut (şi are încă) un cont curent sănătos şi o balanţă bună de plăţi. Dar, în pofida acestui lucru, în noiembrie 2011, în contextul înrăutăţirii crizei euro, încrederea investitorilor în Ungaria s-a atenuat brusc, iar odată cu forintul atingând minime record de 317 în raport cu euro, Orban a operat o întoarcere, spunând că Ungaria va invita FMI pentru un 'nou tip' de aranjament de credit. În pofida numeroaselor declaraţii guvernamentale optimiste de la sfârşitul anului 2011 cu privire la semnarea unui nou acord, puţine au fost realizate efectiv, în afară de două vizite pregătitoare ale echipelor UE-FMI.

Unul dintre punctele de impas este decizia de a aplica noua taxă pe tranzacţiile financiare, tranzacţiilor Băncii centrale - un demers detestat atât de BCE cât şi de FMI -, dar analiştii se aşteaptă ca un acord să fie în cele din urmă obţinut. O altă problemă ar putea fi mult lăudatul plan privind protecţia locurilor de muncă al lui Orban, care urmează să fie lansat anul viitor. Planul reduce impozitele pentru firmele mici şi oferă scutire de impozite pentru cei care angajează lucrători tineri şi vârstnici, dar costă aproximativ 1% din PIB - bani pe care guvernul nu îi are.

'Orban vrea în cele din urmă acordul cu FMI, dar el trebuie văzut ca apărând interesele ungare, de aici toată acea retorică anti-UE-FMI', spune Peter Kreko de la ''Capital Politic'', un think-tank din Budapesta. Orban şi susţinătorii săi cheie (în special Laszlo Kover, preşedintele Parlamentului) s-au angajat în mod repetat într-o retorică anti-UE şi naţionalistă, vânturând temeri de iredentism în ţările vecine care au comunităţi ample de minorităţi maghiare, în special România şi Slovacia.

Noua Constituţie şi legile în sprijin, care fac politica economică de bază - cum ar fi rata invariabilă a impozitului pe venitul personal, au suscitat, de asemenea, îngrijorare. Pretinzând că majoritatea parlamentară de două treimi îi asigură Fidesz mandatul de a opera astfel de schimbări radicale, Ferenc Kumin, purtătorul de cuvânt al guvernului pentru mass-media străine, insistă asupra faptului că Orban şi Fidesz, un 'partid democratic, de centru-dreapta, şi conservator', se încadrează în tradiţia vest-europeană.

Peter Rona, fost bancher şi profesor de drept internaţional la Oxford, respinge acest lucru. 'De la Revoluţia Franceză încoace, este o doctrină fundamentală faptul că un Parlament ales democratic nu poate lega un Parlament succesor de [legi care necesită] o majoritate de două treimi. Este o anatemă - o încălcare a suveranităţii poporului care iese din discuţie', spune el. Rona adaugă că încălcarea unei astfel de pietre de temelie înseamnă că 'Fidesz s-a eliminat singur din spectrul partidelor democratice din Europa'.

Dacă guvernele occidentale au crezut că Orban este singurul lider cu tendinţe autoritare din 'Noua Europa', la începutul verii au trebuit să-şi schimbe părerea, notează jurnalistul ungar. Victor Ponta, liderul de 40 de ani al Partidului Social Democrat - care include încă foşti oficiali ai partidului comunist defunct - a preluat în mai mandatul de premier al României în calitate de copreşedinte al Uniunii Social Liberale (USL), o coaliţie cu Partidul Naţional Liberal (PNL). Susţinându-şi acreditările democratice ca fiind singurul premier care şi-a sărbătorit maturitatea după revoluţia din decembrie 1989, Ponta - la fel ca Orban - a promis o 'schimbare fundamentală' pentru ţara sa, relevă analistul.

Deşi a îmbrăţişat idealuri de stânga - spre deosebire de Fidesz al lui Orban nominal de dreapta - Ponta are în comun cu premierul ungar mai mult decât o educaţie juridică şi prenumele. Uneori, mimând chiar cuvintele lui Orban (ambii, de exemplu, denunţă perioada de după 1989 drept 'cele două decenii pierdute' pentru ţările lor), Ponta a trecut la impunerea voinţei sale României, cu multe demersuri politice care le oglindesc pe cele ale lui Orban, este de părere jurnalistul ungar.

În termen de o săptămână, Ponta a iniţiat un nou sistem electoral de tip ''first-past-the-post'' (sistem în care un candidat poate fi ales cu o majoritate simplă, mai degrabă decât o majoritate absolută, n.red) şi a cerut demisia tuturor prefecţilor de judeţ şi a subprefecţilor, în pofida legislaţiei din 2006, sprijinită de PNL (acum parte din coaliţia lui Ponta), care le-a dat statutul protejat al funcţionarilor publici. Între timp, mai mulţi jurnalişti de la televiziunea de stat au fost suspendaţi în mod inexplicabil.

''Expert Forum'', un think-tank de la Bucureşti, în coaliţie cu alte ONG-uri, a emis imediat un comunicat care a avertizat împotriva 'Fidesz-izării periculoase a României', afirmând că Victor Ponta ar putea merge pe urmele omologului său ungar, Viktor Orban, prin epurarea administraţiei şi mass-media publice de profesionişti independenţi şi voci critice, şi construirea unei super-majorităţi în următorul Parlament.

Ponta a suferit unele eşecuri: legea electorală propusă a fost ulterior respinsă de Curtea Constituţională şi a izbucnit un scandal pe tema plagiatului tezei sale de doctorat - lucru pe care l-a negat.

În iunie şi iulie a început ceea ce criticii au numit un 'blitzkrieg' împotriva democraţiei, inclusiv folosirea de ordonanţe de urgenţă pentru a înlocui preşedinţii ambelor camere ale Parlamentului, plus avocatul poporului. Cel mai spectaculos, l-a suspendat pe preşedintele ales democratic, Traian Basescu, organizând un referendum pentru demiterea acestuia. Premierul a acuzat faptul că preşedintele şi-a depăşit prerogativele, a numit persoane loiale în toate poziţiile importante din organismele de stat, făcând astfel imposibilă guvernarea normală. Ponta a spus că a vrut pur şi simplu să restabilească echilibrul politic.

Băsescu a supravieţuit în contextul în care referendumul nu a reuşit să atragă participarea la vot necesară de 50% plus unu iar guvernul lui Ponta a îngrozit UE prin încercarea de a schimba numărul total al alegătorilor după vot pentru a spori rata de participare. În prezent au loc investigaţii în urma acuzaţiilor că în unele sate participarea la vot a fost de 200% şi că unii români s-au ridicat din morţi pentru a-şi exprima votul.

Mihail Chiru, cercetător în domeniul politicii comparate la Universitatea Central Europeană, spune că într-o anumită măsură, criticile aduse lui Băsescu sunt valabile în contextul în care există unele dovezi că unele agenţii nu sunt independente de controlul preşedintelui. 'Acest lucru a creat o mulţime de resentimente şi sentimentul că Băsescu nu va dori sa împartă niciodată puterea', afirmă Chiru.

Similar lui Orban, dorinţa de putere a lui Ponta a provocat alarma la Bruxelles şi Washington: în iulie, Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European şi-a exprimat 'îngrijorarea profundă' privind poziţia României 'în ceea ce priveşte statul de drept şi independenţa justiţiei' şi i-a cerut premierului să abordeze chestiunile identificate de Comisie ca fiind problematice.

Cu toate acestea, în pofida asemănărilor, scrie Kester Eddy, există diferenţe cruciale între cele doi Vic(k)tori - mai ales în ceea ce priveşte politica economică. În timp ce Orban se joacă la nesfârşit - şi costisitor - de-a şoarecele şi pisica cu FMI, denunţând austeritatea şi susţinând măsurile sale auto-proclamate 'de creştere', Ponta a promis să adere în mare măsură la termenii actualului împrumut stand-by UE-FMI, în contextul în care România a încheiat cu succes o reexaminare în luna august pentru a continua linia de credit de precauţie de 5 miliarde de euro, obţinând aprecieri precaute în acest proces. Într-un comunicat, FMI a apreciat că implementarea politicii rămâne în linii mari pe făgaş, în pofida condiţiilor dificile, că au fost înregistrate progrese în reducerea inflaţiei, precum şi privind deficitele guvernamentale şi externe, dar mai rămân multe de făcut pentru a majora în continuare creşterea încă slabă.

Pentru moment, România are creştere - FMI se aşteaptă la un avans în jur de 1% din PIB în acest an. Ungaria, în pofida retoricii repetate despre succesul politicilor neortodoxe, este în recesiune. Prognozele oficiale prezic o creştere de 0,1% în acest an, însă analiştii independenţi estimează o contracţie de 1%, şi există o îngrijorare tot mai mare că bugetul pe anul viitor cuprinde o gaură de aproape 2% din PIB. România cu siguranţă că nu este scutită de dificultăţi în contextul în care Banca Naţională a fost nevoită să intervină în mod repetat pentru a face ca leul să nu se prăbuşească şi al avertismentului FMI că turbulenţele politice au afectat încrederea. Dar, aşa cum afirmă unii analişti, este în prezent mai puţin imprevizibilă decât Ungaria.

Problemele politice ale celor două ţări au contribuit mult la dificultăţile lor economice, în special în climatul actual de incertitudine. Situaţia lor grea este în mare măsură din vina lor, aşa cum a declarat pentru Emerging Markets, Andreas Treichl, CEO al Austrian Erste Bank, instituţie prezentă în ambele ţări. 'Luaţi în considerare faptul că problemele auto-provocate din Ungaria şi România nu ar fi existat. Nu vad niciun motiv - cu excepţia gestionării situaţiei politice în cele două ţări - pentru care Ungaria şi România să nu poată performa în acelaşi fel ca Republica Cehă şi Slovacia'. Cu o conducere politică adecvată, a adăugat el, 'situaţia economică generală nu ar fi afectat aceste ţări [aşa cum s-a întâmplat], iar ele ar putea arăta de fapt extrem de bine dacă nu ar fi fost din cauza propriilor acţiuni - sau inacţiuni'.