După Merkel, Hollande îşi susţine propria viziune despre politica Europeană
Preşedintele Franţei, François Hollande, a fixat luni, în primul său mare discurs de politică externă după sosirea la Palatul Elysée, liniile majore ale acţiunii pe care intenţionează să o desfăşoare pe plan internaţional având ca dublă prioritate Europa şi Siria. Şeful statului inaugura prin intervenţia sa, cea de-a 20-a Conferinţă a ambasadorilor, care reuneşte până miercuri circa 200 de diplomaţi francezi, notează marţi Les Echos.
'Prima provocare este criza' din Europa, a spus François Hollande, reafirmându-şi voinţa de a 'apăra euro': 'euro este ireversibil'. Aceasta trece şi prin menţinerea Greciei în zona euro. Atena trebuie să ia 'măsuri credibile', în timp ce Uniunea Europeană trebuie să susţină creşterea în această ţară. Potrivit preşedintelui Hollande, viitorul zonei euro nu se poate reduce la disciplina bugetară. El a susţinut ideea unei uniuni politice anunţând că Parisul este hotărât să deschidă 'imediat' discuţia cu toţi europenii şi în primul rând cu Germania. Pentru o mai bună coordonare a politicilor macroeconomice, el a relansat ideea unei întăriri a rolului Eurogrupului (miniştrii de finanţe din zona euro) şi al preşedintelui său, precum şi desfăşurarea cu o mai mare frecvenţă a reuniunilor şefilor de stat şi de guvern din zona euro 'şi nu doar de două ori pe an'.
François Hollande ar putea provoca însă o anumită nemulţumire în Germania, potrivit Les Echos. El a reluat sugestia privind 'mutualizarea datoriilor' pentru a resorbi stocurile datoriilor existente, idee faţă de care cancelarul german, Angela Merkel, intenţionează să se opună 'cât timp va trăi', cum a reafirmat, recent, în Bundestag.
Preşedintele Hollande şi-a anunţat, de asemenea, intenţia de a supune noul tratat bugetar european atenţiei Parlamentului francez la începutul lunii octombrie.
În ceea ce priveşte Siria, acuzat în timpul verii de către opoziţie de lipsă de acţiune, François Hollande a arătat cu degetul Rusia şi China, care, recurgând la dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU, slăbesc mandatul Naţiunilor Unite. Potrivit preşedintelui francez, 'nu există nicio soluţie politică' atât timp cât este la putere preşedintele sirian Bashar al-Assad, care 'trebuie să plece', iar 'Franţa îşi va asuma responsabilităţile'. Ca şi celelalte mari puteri, Franţa nu este pregătită să intervină în mod direct în Siria, comentează Les Echos. El a fixat însă o linie roşie: utilizarea de arme chimice de către regimul sirian. El s-a declarat, de asemenea, pregătit să recunoască un guvern provizoriu dacă opoziţia siriană reuşeşte să se unească pentru a forma un astfel de guvern.
Într-o critică voalată la adresa predecesorului său, preşedintele Hollande a estimat că criza din Mali este rezultatul slăbirii statului în această ţară, dar şi al unor 'erori comise în gestionarea sfârşitului crizei libiene'. Totuşi, în ceea ce priveşte liniile majore, precum revenirea Franţei în comandamentul integrat al NATO, decisă de Nicolas Sarkozy, sau Iranul, preşedintele François Hollande pare să dorească menţinerea angajamentelor, comentează Les Echos.
Într-un regim semiprezidenţial, politica externă este un adevărat banc de încercare pentru orice nou sosit la Palatul Élysée, semnalează un editorial publicat marţi de Ouest France.
Aşa cum discursul de politică generală arată sau nu autoritatea unui prim-ministru, Conferinţa ambasadorilor îl obligă pe şeful statului să-şi expună viziunea atât despre lume, cât şi despre locul pe care Franţa trebuie să-l ocupe în lume.
François Hollande a imprimat, luni, un nou curs? Nu tocmai. Sau nu încă, scrie editorialistul, care menţionează ruptura definitivă cu Assad, sprijinirea opoziţiei siriene, invocarea ONU şi exprimarea regretului faţă de vetoul rus şi chinez.
În ceea ce priveşte pericolul nuclear iranian, ameninţarea teroristă din Sahel, caracterul ireversibil al euro sau pragmatismul care trebuie să ghideze politica mediteraneană, preşedintele Hollande a făcut afirmaţii pe care le-ar fi putut rosti şi predecesorul său, mai puţin accentele voluntariste. A reafirmat, fără a folosi termenul, o voinţă de ruptură cu 'Françafrique'.
O anumită continuitate era prin urmare perceptibilă, luni, însă, printre rânduri, se simţeau câteva elemente de noutate, care rămân de confirmat. François Hollande înţelege să continue încălzirea relaţiilor cu Turcia, antamată de trei luni. El nu cultivă prietenia spontană pentru Israel pe care o evoca predecesorul său cu plăcere şi le-a cerut autorităţilor israeliene să revină la masa negocierilor cu palestinienii.
Referitor la criza din zona euro şi viitorul Uniunii Europene, provocare majoră, François Hollande s-a declarat disponibil să deschidă discuţia despre uniunea politică propusă de Angela Merkel, a pledat pentru o mai amplă cooperare întărită şi, prin urmare, pentru o Europă cu două viteze, a zonei euro şi a restului ţărilor, a dorit implicarea Comisiei Europene şi un control parlamentar sporit. Ca şi Mitterrand, asupra Europei şi-ar putea pune amprenta Hollande şi ar putea marca o adevărată ruptură, cu condiţia să-şi convingă propriile trupe, comentează Ouest France.
