"Drill Baby, Drill/Blestemul gazelor de şist" la Muzeul Ţăranului din Bucureşti

Bucureştenii care se întreabă de ce ies oare oamenii în stradă pentru a manifesta împotriva exploatării gazelor de şist, de ce sătenii din Pungeşti au făcut greva foamei pentru ca Chevronul să plece din comuna lor, de ce Alexandru Popescu a răbdat şi el de foame 22 de zile pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la problema exploatării gazelor de şist, sunt invitaţi duminică, 26 ianuarie, la film. Începând cu orele 15, în Studioul Horia Bernea al Muzeul Ţăranului Român se va difuza filmul "Drill Baby Drill"/Blestemul gazelor de şist, regizat de polonezul Lech Kowalski.

Documentarul prezintă lupta ţăranilor polonezi împotriva fracturării hidraulice şi cuprinde şi o incursiune în zone din SUA unde exploatarea gazelor de şist a avut efecte de natură să-i pună pe gânduri chiar şi pe cei mai indiferenţi.

Kowalski şi-a filmat o parte din documentar în Zurawlow, o localitate cu doar 50 de familii din estul Poloniei, lângă graniţa cu Ucraina, de unde, la fel ca la Pungeşti, Chevronul şi-a propus să extragă gaze de şist. După ce şi-au dat seama că autorităţile i-au minţit în privinţa efectelor pe care explotarile le vor avea asupra pământurilor şi vieţilor lor, localnicii au început să se mobilizeze şi să se revolte şi au făcut, la fel ca pugeştenii, apel la politicieni şi la instituţiile guvernului. Demersurile lor au rămas fără vreun rezultat.

Între timp, compania Chevron a adus buldozerele şi a început să construiască baza exploatării. Fermierii polonezi sunt însă hotărâţi să lupte până la capăt pentru satul lor aflat într-o regiune agricolă şi ecologică cunoscută şi sub numele de „plămânii Poloniei”.

Lech Kowalski a petrecut zile în şir printre fermierii polonezi, filmând frământările şi protestele lor, luând interviuri şi prezentând realitatea într-un registru sobru şi bine documentat. Cum povestea polonezilor surprinde doar preambulul exploatării gazelor de şist, pentru a arăta şi ce anume însemnă de fapt o exploatare funcţională şi ce efecte devastatoare are fracturarea hidraulică în timp, asupra mediului şi oamenilor, regizorul a filmat şi în Pennsylvania, unde gazele de şist se explorează de aproximativ 10 ani, fiind extrase din mai bine de 10.000. de puţuri.

Şi cum imaginile spun uneori mai multe decât o poate face hârtia, Kowalski prezintă povestea, îl cităm, "într-un mod vizual, visceral", "injectând" în filmul său ilustraţii care să arate ce înseamnă exploatarea gazelor de şist. Imaginile sunt completate cu relatări ale celor afectaţi de exploatări: oameni care s-au îmbolnăvit, oameni care au rămas fără apă sau a căror apă a devenit de nebăut.

Menţionăm că regizorul nu se caracterizează pe el însuşi ca activist ci îşi doreşte să fie un jurnalist care prezintă un adevăr sensibil şi dureros într-o societate care îşi doreşte să fie amuzată şi fuge instinctiv de ceea ce iese din sfera divertismentului lejer. Filmul este sobru, echilibrat, prezentând realitatea într-un registru ce face apel la raţiune, nu la emoţional.

Regizorul polonez şi-a prezentat iniţial filmul în octombrie, în România, la festivalul Astra Sibiu. De acolo, Kowalski a ajuns direct la Pungeşti, la scurtă vreme după ce jandarmii au spulberat în forţă lanţul uman al sătenilor ce se aşezaseră în drum în calea utilajelor Chevron. Filmările făcute de Kowalski în Tabăra de Rezistenţă de la Pungeşti nu au fost încă difuzate.