Documentar tulburător despre sclavia şi tortura din China difuzat în Hong Kong

Ar fi fost imposibil chiar foarte recent în China să se producă un documentar despre tortura şi sclavia ce au loc într-un lagăr de muncă condus de stat şi să nu fii aruncat în închisoare pentru aceasta. Totuşi, producătorul independent chinez de filme Du Bin, tocmai a făcut acest lucru şi se află în Hong Kong pentru a lua cuvântul la proiecţii de filme şi dând fără grijă interviuri mass mediei străine.

Unul dintre protagoniştii acestui documentar, Liu Hua, o petiţionară ce a fost torturată groaznic şi a văzut torturi terifiante aplicate altor deţinuţi închişi în Lagărul de Muncă Forţată Masanjia, a vorbit în film despre aceste grozăvii fără a-şi ascunde identitatea. Acum ea se află în Beijing şi încă nu a fost săltată de poliţia secretă a Partidului Comunist Chinez (PCC).

Ambele sunt semne că vremurile se schimbă în China, cel puţin până într-o anumită măsură.

Masanjia, lagărul de muncă ce constituie subiectul documentarului produs de Du Bin şi intitulat “Deasupra Capului Fantomelor: Femeile din Lagărul de Muncă Masanjia”, încă nu a fost închis, totuşi. Ultimul cuvânt oficial asupra subiectului a fost că o echipă specială de investigaţie înfiinţată de regim – mai specific, compusă dintr-un număr de oficiali şi instituţii care au organizat şi monitorizat abuzurile din Masanjia – a descoperit că acuzaţiile privind tortura sunt de fapt “fabricaţii răutăcioase.”

Numele lagărului a ajuns în atenţia publicului la începutul lunii aprilie, când revista chinezească Lentile, cunoscută pentru fotografiile sale, a publicat un raport de câteva pagini despre lagărul Masanjia. Raportul a fost bazat pe interviuri cu supravieţuitori ai torturilor. Înainte ca cenzorii să blocheze discuţiile pe această temă, articolul a primit un răspuns rapid şi furios pe Internet după ce chinezii au aflat despre torturile terifiante ce sunt aplicate în lagăr.

Documentarul lui Du Bin a fost difuzat în Hong Kong – încă nu este posibilă difuzarea unui astfel de film în China continentală – şi probabil nu va câştiga în interiorul Chinei atenţia pe care a primit-o articolul din revista Lentile. Dar, documentarul oferă informaţii şi detalii suplimentare la ceea ce se ştie deja despre lagăr.

Descrierea torturilor aplicate la Masanjia a fost oferită chiar primele minute ale documentarului lui Du Bin: camera filma cu capul în jos, în fundal văzându-se portretul lui Mao în Piaţa Tiananmen, şi în prim plan se afla dna Liu Hua care explica cum gărzile închisorii i-au atacat cele mai sensibile şi intime zone ale corpului ei.

“Noi am ieşit din pântecul mamei noastre, dar în Lagărul de Muncă Forţată Masanjia pentru Femei, noi am fost torturate pentru că am depus petiţii pentru drepturile noastre şi pentru practica de Falun Gong”, a spus ea. “Practicanţii Falun Gong reprezintă o mare porţiune din prizonierii închişi în Masanjia, şi ei sunt folosiţi ca teren de testare pentru majoritatea torturilor administrate de gardienii de acolo.

“Ei ne-au lovit sânii şi zonele genitale cu bastoane electrice, ne-au introdus bastoanele în vagin pentru a ne electrocuta, ne-au umplut vaginul cu praf de ardei roşu, ne-au introdus periuţe de dinţi în vagin şi le roteau în interior. Ne-au deschis gura cu un dilatator vaginal pentru a ne hrăni forţat şi pentru a ne insulta. Nu înţelegem ce s-a întâmplat cu ţara noastră.”

Liu Hua, care nu este o practicantă Falun Gong, a ajuns în Masanjia după ce soţul ei a devenit şef al unui comitet de sat în comuna lor din Shenyang, provincia Liaoning, unde este situat lagărul. El a descoperit corupţia desfăşurată de secretarul de partid de la nivel de sat şi când a încercat sa il raporteze a fost bătut şi exilat. Ulterior, Liu Hua a fost trimisă la Masanjia pentru 4 ani cu acuzaţia de “periclitare a securităţii naţionale şi opoziţie faţă de partid şi socialism.”

Totuşi, s-au pus cu cine nu trebuia. Ea a luat notiţe meticuloase despre ceea ce ea numeşte “tot răul pe care l-au făcut şi abuzurile ce le-am suferit noi, pedepsele corporale, bătăile, atârnarea în poziţii de întindere forţată, Patul Morţii şi Banca Tigrului.”

Monologul ei continuă: “Am scris toate acestea, pas cu pas. Şi femeile scoteau notiţele introducându-le în vaginul lor.”

O mare parte din documentul de aproape 20.000 de cuvinte descrie viaţa zilnică dureroasă a întemniţării într-un lagăr de muncă unde eşti forţat să lucrezi cu presiune ridicată a sângelui şi picioare umflate, iar mâncarea consta “într-un bol mic de varză sau ridichi ce au fost tăiate în bucăţi mici ca pentru pui sau raţe, ca şi cum am fi fost nişte animale.”

Unele elemente surprinzătoare din documentar includ reacţia gărzilor disciplinare când realizează că Liu Hua urma sa fie eliberată. “Liu Hua, nu vorbi despre ceea ce s-a întâmplat în interior. Ar fi prea revoltător”, a spus căpitanul de brigadă, Sun Bin.

Un alt gardian a spus: “Liu Hua să nu vorbeşti de asta. Ar fi prea ruşinos”, şi-a amintit ea. Apoi dna Liu i-a certat: “Voi vorbiţi despre glorie toată ziua. Ce glorie? Gloria vine din faptul că ne aduceţi la piele şi os şi ne beţi sângele. Noi va hrănim pe voi, criminalilor. Ce aveţi de spus?” Ei nu au avut nimic de spus.

Un forum de discuţii pe tema filmului a fost organizat într-o librărie din Hong Kong, şi Du Bin a participat fără să pară a fi îngrijorat de posibilele consecinţe atunci când se va întoarce în China.

NTD Television, un post TV independent din New York, a pus la dispoziţie o oră pentru discutarea documentarului, incluzând interviuri cu Du Bin şi Liu Hua.

Du a auzit pentru prima dată de Masanjia în 2004 când i s-a spus despre o tortură ce implica folosirea periuţelor de dinţi pentru a ataca vaginul femeilor. “Am fost şocat. Am ştiut că trebuie să scriu sau să creez ceva în legătură cu asta.”

“Scopul documentarului este foarte clar: acela de a da o voce victimelor şi pentru că lumea să afle despre ceea ce se întâmplă. Şi pentru a transmite mesajul că lumea noastră nu poate tolera acest tip de abuz şi tortură; [şi un alt scop este acela] de a preveni ca aceste torturi să mai aibă loc din nou.

El a numit torturile descrise ca fiind “inumane.”

“Motivul pentru care fac această muncă este demnitatea umană. Nu suntem animale”, a spus el.

Heng He, un comentator asupra problemelor politice chineze contemporane ce a fost intervievat în timpul emisiunii la NTD, a susţinut că momentul apariţiei documentarului despre Masanjia este “crucial”, deoarece are loc în mijlocul numeroaselor discuţii despre reformarea lagărelor de muncă forţată din China de către noul lider al PCC, Xi Jinping.

“Înregistrarea istoriei este deosebit de importantă”, a spus Heng He. “Trebuie să o înregistrăm astăzi, acum, astfel că făptaşii, criminalii să nu aibă vreun loc în care să se ascundă. În trecut, istoria era înregistrată după ce s-a comis fapta, când evreii au început să adune informaţii despre Holocaust. Dar cred că acum nu trebuie să aşteptăm ca Partidul Comunist să se prăbuşească pentru a obţine aceste informaţii.”