DOCUMENTAR - Phenianul dispune de un arsenal important de rachete, dar testele au fost neconcludente

Coreea de Nord, care a procedat miercuri la un tir cu rachetă pentru a plasa un satelit, încearcă de mai multe decenii să îşi îmbunătăţească tehnologia în materie de rachete, considerând că acesta este dreptul său "inalienabil", dar testele sale s-au dovedit neconcludente în trecut.

În ceea ce priveşte testul de miercuri, acesta a fost declarat un succes, dar rămâne de văzut dacă anunţul nord-coreean se va confirma.

Regimul comunist a început să lucreze la sfârşitul anilor '70 la o versiunea a rachetei sovietice SCUD-B, cu o rază de acţiune de 300 de kilometri, testată pentru prima dată în 1984.

Între 1987 şi 1992 armata a dezvoltat o variantă a SCUD-C (cu rază de acţiune de 500 de kilometri) şi a pus la punct rachetele Rodong-1 (cu rază de 1.300 de kilometri), Taepodong-1 (2.500 de kilometri), Musudan-1 (3.000 de kilometri) şi Taepodong-2 (între 6.000 şi 9.000 de kilometri).

SCUD-B, SCUD-C şi Rodong-1 au fost testate cu succes. O rachetă cu rază lungă de acţiune, Taepodong-1, testată pentru prima dată în august 1998, a survolat o parte din Japonia, înainte de a scufunda în Pacific, ceea ce a generat un val de condamnări pe scena internaţională.

În septembrie 1999, Coreea de Nord a decretat un moratoriu asupra testelor de rachete cu rază lungă de acţiune, în schimbul unei îmbunătăţiri a relaţiilor cu Statele Unite. Acordul a fost prelungit în 2002 şi apoi suspendat în 2005, din cauza politicii Washingtonului, calificată drept ostilă de Phenian.

În 5 iulie 2006, regimul de la Phenian a lansat şapte rachete, dintre care una de tip Taepodong-2, dar toate testele au eşuat. Astfel, Taepodong-2 de exemplu, care teoretic poate să atingă Alaska, a explodat în zbor după numai 40 de secunde.

În aceste condiţii, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în 15 iulie 2006, în unanimitate, o rezoluţie însoţită de sancţiuni prin care a condamnat Coreea de Nord pentru tirurile sale.

Coreea de Nord, a făcut primul său test nuclear în octombrie 2006, urmat de noi sancţiuni.

Alte tiruri de rachete, de data aceasta cu rază scurtă de acţiune, au avut loc în 2007 şi 2008, în cadrul unor exerciţii militare interpretate adesea de experţi drept tentative de a intensifica presiunea asupra comunităţii internaţionale.

În 5 aprilie 2009, Phenianul a lansat o altă rachetă de tip Taedong-2, care a survolat Japonia şi s-a prăbuşit în Pacific. Regimul comunist a spus că a fost vorba de o tentativă de plasare a unui satelit pe orbită. Însă SUA, Japonia şi Coreea de Sud au insistat că a fost vorba de un test balistic sub acoperire. Astfel că, opt zile mai târziu, Consiliul de Securitate al ONU a decis să înăsprească sancţiunile vizând ţara asiatică.

În replică, Phenianul s-a retras de la negocierile în şase privind programul său nuclear. Mai mult, în 25 mai a făcut un al doilea test nuclear subteran, mai puternic decât primul.

Pe 12 iunie 2009, Consiliul de Securitate a adoptat Rezoluţia 1874, care a impus sancţiuni suplimentare. Iar pe 4 iulie, Coreea de Nord a testat şapte rachete balistice, lansate de pe coasta de est a ţării.

În februarie 2011, imagini din satelit au arătat că regimul comunist a finalizat un turn de lansare la o nouă bază de pe coasta de est, Tongchang-ri, din cadrul centrului spaţia Sohae. Pe 15 mai al aceluiaşi an, diplomaţi au acuzat Phenianul şi Teheranul să împărtăşesc informaţii privind tehnologiile balistice.

În 13 aprilie 2012, Coreea de Nord a lansat o rachetă de la baza Tongchang-ri. Dar aceasta s-a dezintegrat la câteva minute de la decolare.

Potrivit experţilor, ţara dispune de circa 800 de rachete mobile, dintre care 600 de rachete tip SCUD reprezintă un pericol imediat pentru Coreea de sud.

Coreea de Nord ar fi vândut în ultimul deceniu sute de rachete balistice Iranului, Siriei şi Pakistanului, potrivit unui studiu al Congresului american din 2007. În decembrie 2002, 15 rachete SCUD nord-coreene au fost descoperite pe o navă cu destinaţia Yemen.

Însă numeroşi experţi sunt de părere că Nordul nu dispune încă de tehnologie suficient de avansată pentru a instala ogive nucleare pe rachete.