Dezbatere globală: Salvarea elefanţilor africani

Experţii în viaţa sălbatică şi protectorii ei spun că elefanţii africani se află sub un atac fara precedent. Grupuri organizate au transformat diferite părţi ale vieţii sălbatice în zone de război în timp ce umblă după preţiosul fildeş al elefantului. Această tendinţă a ridicat întrebări cu privire la faptul dacă eforturile internaţionale depuse pentru a-i proteja ajută sau înrăutăţesc problema.

Elefanţii africani se stropesc cu apă în interiorul Rezervaţiei Dzanga Sangha în Republica Centrală Africană.

Andrea Turkalo, savant la Societatea Mondială pentru Conservarea mediului, călătoreşte prin parc, cu maşina şi pe jos, făcându-şi drum prin junglă cu o macetă.

Aproximativ 50 de elefanţi se plimbă prin rezervaţie. Aceste fiinţe maiestuoase şi emblematice par să fie în siguranţă în rezervaţie dar Turkalo spune că ameninţarea nu a fost niciodată atât de mare. “Sunt veşti proaste peste tot. Ei sunt vânaţi peste tot. şi cred că oamenii trebuie să realizeze acest lucru. Întreaga situaţie s-a schimbat”, a declarat el.

Dar de ce s-a intensificat atât de mult vânarea elefanţilor pentru fildeş în anii recenţi? Bunurile de lux au fost mereu preţuite în ţările asiatice, unde a crescut de asemenea şi apetitul pentru ele.

Acesta va fi un element central de discuţie în timpul unei întâlniri din martie 2013 a Convenţiei asupra Comerţului Internaţional cu Specii Periclitate ale Faunei şi Florei Sălbatice (CITES).

CITES a fost formată cu peste 30 de ani în urmă pentru a se asigura că comerţul internaţional nu ameninţă supravieţuirea animalelor şi plantelor sălbatice.

Naţiunile semnează voluntar convenţia. Secretarul general al CITES John Scanlon spune că părţile au obligaţii legale şi dacă nu respectă convenţia ei înfruntă o posibilă suspendare din comerţul cu aproximativ 35.000 de specii.

Stocurile din Africa de Sud, Zimbabwe, Namibia şi Botswana au fost vândute Japoniei şi Chinei.

176 de părţi au semnat convenţia. Dar unele ţări din Africa subsahariană învinuiesc CITES – cel puţin parţial – pentru creşterea braconajului împotriva elefanţilor şi a comerţului ilegal cu fildeş.

CITES a interzis comerţul cu fildeşul proaspăt obţinut în 1989 dar de atunci a permis de două ori ţărilor africane să comercializeze legal fildeşul de la elefanţii care au murit din cauze naturale.

Dezbatere

Criticii au susţinut aşa numitele vânzări “din când în când” au trimis un mesaj greşit că este legal să comercializezi din nou fildeş şi a uşurat “spălarea” fildeşului ilegal cu fildeş legal. Opozanţii vânzărilor – precum guvernul kenyan – spun că aceste vânzări au alimentat cererea şi au atras atenţia grupurilor organizate care urmăresc să câştige bani din acest comerţ.

Autorităţile spun că noile grupuri sofisticate sunt echipate cu arme de război şi sunt tot mai neobrăzaţi în timp ce vânează animale pentru fildeş şi coarne de rinoceri – care acum valorează mai mult decât aurul pe piaţa neagră asiatică.

“Dacă nu se face nimic la viitoarea întâlnire CITES pentru a se rezolva problemele legate de aplicarea legii şi de cererea [de fildeş], multe ţări din Africa îşi vor pierde întreaga populaţie de elefanţi”, spune Patrick Omondi, şeful programului kenyan pentru protejarea şi administrarea vieţii sălbatice din Kenya.

Kenya a propus ca CITES să plaseze un moratoriu asupra comerţului legal de fildeş până în 2017 cel puţin.

Vânzări legale

Tanzania, totuşi, a cerut CITES să îi permită să vândă 100 de tone de fildeş legal, susţinând că guvernul are nevoie de bani pentru a lupta împotriva braconierilor bine finanţaţi şi puternic înarmaţi.

“Experimentăm unele dintre cele mai definitorii momente ale eforturilor noastre de protejare a vieţii sălbatice datorită braconajului intensificat”, spune Lazaro Nyalandu, viceministrul tanzanian pentru resurse naturale şi turism.

Nyalandu spune că indiferent dacă vânzările legale precedente au cauzat sau nu o intensificare a braconajului, ţara sa trebuie să îşi echipeze mai bine paznicii.

Secretarul general al CITES, Scanlon, spune că vânzările legale de fildeş au făcut parte dintr-un “experiment” pentru a se vedea dacă un stoc proaspăt de fildeş ar ajuta la reducerea costurilor şi cererii. El a declarat că statisticile asupra vânzărilor nu au fost concludente.

În sălbăticie, apărători ai mediului precum Turkalo consideră că lucrurile nu se rezumă doar la protejarea vieţii sălbatice.

“Este comerţ şi este vorba de bani şi în acest fel funcţionează lumea. Şi cred că mulţi dintre noi sunt foarte naivi gândind că noi putem decide toate aceste lucruri la întâlniri naţionale, internaţionale”, spune el.

CITES, în prezent, ia în considerare propunerile făcute de ţările aflate de ambele părţi ale problemei vânzării de fildeş şi va emite recomandările sale în ianuarie 2013.