"Despre Georgescu şi Securitatea lui Ceauşescu" - Au Serviciile dosarul lui CG? Şi dacă au, care ar putea fi motivul pentru care l-ar ascunde?
Fostul şef al departamentului de investigaţii din cadrul CNSAS Răzvan Popa atrage atenţia că există o serie de explicaţii pentru care Serviciile nu au transmis CNSAS-ului nicio informaţie despre Călin Georgescu din care să reiasă că acesta a lucrat cu fosta Securitate ceauşistă.
În condiţiile în care disidentul anticomunist Gabriel Andreescu a acuzat, într-un articol publicat pe Contributors, că SRI şi SIE nu au transmis la CNSAS dosarul lui Călin Georgescu, obligatoriu în cazul candidaţilor la alegerile prezidenţiale, Răzvan Popa precizează că este posibil ca:
1. Pe de o parte un astfel de dosar să nu existe, şi enumeră o serie de posibile explicaţii: omul n-a prezentat interes suficient pentru Securitate, a fost membru PCR, incompentenţa securiştilor
2. Pe de altă parte, există şi scenariul ca acest dosar să existe la servicii dar să nu fi fost predat către CNSAS. Un astfel de lucru se întâmplă când dosarul e considerat de "siguranţă naţională", cu alte cuvinte respectivul a lucrat sau lucrează pentru servicii.
Popa mai punctează asupra faptul că este important să fie stabilită adevărata biografie a lui Georgescu - acuzat că a minţit masiv în CV - astfel încât investigatorii CNSAS să poată să-l deconspire - în cazul în care acest a fost securist sau colaborator - şi fără ajutorul serviciilor.
Redăm postarea lui Răzvan Popa.
"Despre Călin Georgescu şi Securitatea lui Ceauşescu
Scriu aceste rânduri după ce am citit articolul lui Gabriel Andreescu de pe Contributors, ale cărui inexactităţi şi presupuneri m-au surprins. N-am înţeles de unde convingerea că Iliescu şi Maliţa ar avea dosare de la Securitate, lipsa oricărei referiri la arhiva PCR şi, mai ales, n-am înţeles de unde următoarea afirmaţie: 'Serviciile de informaţii au obligaţia să declare public că au căutat şi nu au găsit nimic despre în arhiva lor'. Dar nu despre asta voi scrie în continuare, ci despre CG. Va fi o postare lungă, dar altcumva nu merge. Deci... răbdare.
I. Adeverinţa CNSAS.
Eliberată lui CG, înainte de turul I, din care rezultă că n-a fost de nici unele în raport cu Securitatea. Ce înseamnă asta, mai exact?
1. Că SRI, SIE şi AMNR au răspuns solicitării CNSAS cu 'necunoscut', după ce au consultat instrumentele de evidenţă a arhivei fostei Securităţi pe care le deţin. În spatele răspunsului 'necunoscut' e însă o nuanţă: fie chiar nu figurează, fie figurează, dar documentele ţin de securitatea naţională. Dacă aşa stau lucrurile ('securitate naţională') şi serviciile respectă legea, membrii Colegiului CNSAS, posesori de certificate ORNISS, ar trebui să ştie. Să fie de acord că dosarul ţine de securitatea naţională şi să ţină pentru ei ceea ce au aflat, în ciuda adeverinţei de 'necunoscut' pe care o votează. Dar sunt destul de sigur că cei de 'dincolo' de fapt nu ar comunica aşa ceva celor 13 de 'dincoace'. Ori, dacă ar comunica, ar face-o foarte-foarte restrâns şi informaţia nu ar ajunge la toţi cei 13. Educated guess, of course. Educated for 25 years.
2. Că echipa de Investigatori în Arhivele Securităţii (cea pe care politicul, masoneria, asociaţiile de rezervişti, extratereştrii şi nu numai s-ar bucura s-o vadă dispărută...) nu a găsit nimic despre CG în infima parte de arhivă pe care CNSAS a indexat-o suplimentar indexării deja făcută de Securitate. Să nu vă închipuiţi că Securitatea şi-a notat orice filă la care apare oricine sau că CNSAS a reuşit să schimbe mare lucru din asta, cu o mână de copii puşi acum 25 de ani peste un munte de dosare şi cărora li s-au pus sistematic piedici în aflarea adevărului!
II.Dosarul de la Securitate al lui CG.
G. Andreescu – cel care m-a motivat în această scriere – porneşte de la următorul postulat: dosarul există, la timpul prezent. Nu pune nicio secundă la îndoială crearea şi păstrarea dosarului şi explică lipsa acestuia de la CNSAS printr-o presupusă încadrare, de către SRI sau SIE, în categoria informaţiilor clasificate. Existenţa dosarului lui CG este, aşadar, pentru G. Andreescu, o certitudine.
După 25 de ani în #ArhiveleSecurităţii, pot spune cu certitudine că singurele certitudini în domeniu sunt cele atestate documentar. Da, presupunerile funcţionează, ne ajută să deconspirăm Securitatea, securiştii şi turnătorii, dar presupunerile nu sunt reguli.
Dacă Ionescu, cu caracteristicile a, b şi c, a fost într-o relaţie de tip x cu regimul comunist şi are, la timpul prezent, un dosar de tip y de la Securitate, este hazardat a spune că Popescu, cu aceleaşi caracteristici, a fost într-o relaţie de acelaşi tip cu regimul comunist şi are, la timpul prezent, un dosar (de acelaşi tip) de la Securitate. Asta şi pentru că întreprinderea comunistă 'Securitatea' a fost departe, foarte departe, de mecanismul extrem de precis pe care mulţi dintre voi şi-l închipuie.
A fost populată - mă scuzaţi dragi conaţionali - cu... români. Subîncrengătura viitori 'pensionari speciali', actuali georgişti, în bună parte. Subliniez asta doar pentru identificarea paternului de inteligenţă individuală şi socială care şi-a lăsat amprenta asupra moştenirii lor profesionale (#ArhiveleSecurităţii aşa cum le avem în prezent).
Desigur, postularea existenţei dosarului lui CG poate să facă parte din categoria 'educated guess'. Doar că presupunerea se bazează pe certitudinea ieşirii lui CG din ţară după absolvirea facultăţii. Stupida şi romanţata biografie pe care acest personaj (auto)inventat (CG) a pus-o în circulaţie e plină de plăsmuiri care deja au fost demontate, dar alegem să credem necondiţionat că 'după absolvirea facultăţii în 1986, a dobândit experienţă suplimentară prin misiuni în Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii'. Deşi ni se pare totuşi bizar şi deşi informaţia nu se regăseşte şi în CV-ul oficial de la Universitatea din Piteşti. Cel mai la îndemână răspuns la întrebarea 'a ieşit CG din ţară înainte de '90?' este la Direcţia Generală de Paşapoarte a MAI. Trebuie doar ca cineva, care are acest drept, să-l ceară.
Presupunând că 'misiunile în Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii' ale unui pârlit de inginer stagiar de îmbunătăţiri funciare de la Făgăraş au fost o realitate, posibilităţile, în ceea ce îl priveşte pe CG, sunt multiple:
1. Nu a avut nici cea mai mică treabă cu Securitatea şi nici Securitatea cu el [şi aici fac o paranteză şi vă spun că nici măcar presupusa ieşire din ţară nu ar fi fost nici eveniment planetar, nici musai mâna Securităţii; persoane apropiate mie au fost profesori cooperanţi într-o ţară arabă şi au vizitat toată Europa Occidentală, iar în #ArhiveleSecurităţii nu am găsit un cuvinţel despre ei; Gheorghe Ursu şi, ca el destui alţii, a călătorit în Europa înainte de a-i fi descoperit jurnalul care i-a adus sfârşitul; şi exemplele pot continua, fără ca asta să înlăture caracterul ilegitim şi criminal al regimului comunist!);
2. A fost în vizorul Securităţii, într-una din multiplele calităţi posibile (pe o scară de la dizident la turnător ordinar), fără ca materialele rezultatele să se fi concretizat într-un dosar pe numele lui – poate pentru că nu prezentau interes pe termen lung, poate pentru că era doar un personaj insignifiant din anturajul cuiva, poate pentru că a fost membru de partid (că doar nu suntem obligaţi să credem biografia de care vorbeam mai sus, conform căreia - yeah, right! - a refuzat intrarea în PCR);
3. A avut dosar la Securitate, continuat după ’90 de SIE, SRI sau DGIA în lumina propriilor competenţe, ceea ce îl duce automat în zona securităţii naţionale. Şi vă dau un exemplu absolut imaginar care ar legitima o astfel de situaţie: la sfârşitul anilor ’80, personajul ar fi identificat de UM 0110 (contraspionaj state comuniste) în relaţie cu un 'actor statal' din blocul comunist, fiind luat în contact pentru dezinfomare şi/ sau acţiuni de contraspionaj.
Desigur, dacă CG ar fi acţionat / ar fi fost determinat să acţioneze în interesul statului român sub îndrumarea SIE, SRI sau DGIA, all good şi e în regulă că bucata de dosar pre ’90 să nu se afle la CNSAS. Dar de vreme ce CG este un vector cu activitate antistatală îndelungată şi susţinută, cei care presupunem că îl au în preocupare fac, imho, o treabă jalnică.
Repet, e un exemplu imaginar, dar l-am folosit pentru a explica de ce, 35 de ani mai târziu, prezumtivul dosar de Securitate al lui CG ar avea sens să se mai afle la serviciile de informaţii democratice doar dacă individul ar acţiona în interesul statului român. Altfel, CG ar trebui să fi fost de mult neutralizat. Nu în sens fizic, evident. Prezum, desigur, cum altfel, şi că serviciile de informaţii democratice acţionează în interesul statului român. Şi că există un real control asupra lor, că doar – vorba Cristelei - 'Noi conducem mintea, nu mintea ne conduce pe noi'.
Ce ar putea face presa în privinţa lui CG? Să se dea jos din pat, să dezactiveze comanda 'paste' şi să facă anchete şi investigaţii. Să meargă pe firul vieţii personajului: liceu, facultate, armată, locuri de muncă, să identifice şi să discute cu oameni care l-au cunoscut, colegi, vecini, prieteni, studenţi etc., să consulte şi alte arhive decât ale CNSAS, să verifice dacă teza de doctorat există şi, în ansamblu, să creioneze o biografie autentică a acestui individ monoatomic.
Ce am putea face la CNSAS dacă am cunoaşte biografia reală şi cât mai completă a personajului? Am şti unde să căutăm. Şi am putea găsi, dacă a existat ceva. Ca doar nu credeţi că pe 'Petrov' l-am găsit scormonind ca găina în vârful grămezii de dosare? Nu, l-am găsit după ce am descoperit, în surse publice, lista absolvenţilor Institutului de Marină", scrie Răzvan Popa.
