Departamentul de Stat al SUA ia în considerare căderea guvernului iranian: suntem martorii primelor etape ale schimbării regimului din Teheran?

Departamentul de Stat al SUA a publicat o declaraţie de condamnare oficială a guvernului iranian după două zile de proteste ce au avut loc în câteva oraşe din Iran, numindu-l “un stat criminal care exportă violenţă, vărsare de sânge şi haos” şi exprimându-şi sprijinul pentru manifestanţii iranieni. Situaţia corespunde unui scenariu familiar care pare să se extindă când cineva protestează din diferite motive într-o ţară considerată a fi inamic al SUA (fie că este vorba de nemulţumiri economice sau apeluri pentru răsturnarea guvernului).

Declaraţia purtătoarei de cuvânt a Departamentului, Heather Nauert, publicată vineri, se apropie şi mai mult de un apel pentru schimbarea regimului din Iran:

“În 14 iunie 2017, secretarul [de stat Rex] Tillerson a declarat în Congres că ‘susţine elemente din interiorul Iranului care ar duce la o tranziţie paşnică a guvernului. Acele elemente sunt acolo, după cum ştim, cu siguranţă’. Secretarul repetă astăzi sprijinul său profund pentru poporul iranian”.

Deşi majoritatea rapoartelor actuale sugerează cu tărie faptul că protestele sunt alimentate în esenţă de nemulţumiri economice, SUA a descris deja evenimentele din această săptămână din interiorul Iranului ca fiind revoluţionare în natura lor şi urmărind o “tranziţie a guvernului”. Vineri seara, secretarul de presă al Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders, a scris pe Twitter următoarea declaraţie:

“Rapoarte privind protestele paşnice ale cetăţenilor iranieni au susţinut că aceştia sunt sătui de corupţia regimului şi de faptul că averea ţării este cheltuită pentru a finanţa terorismul în străinătate. Guvernul iranian ar trebui să respecte drepturile cetăţenilor săi, inclusiv dreptul la libera exprimare. Lumea observă”.

Potrivit website-ului Zero Hedge, în rapoartele iniţiale privind protestele de joi din Iran, comentatori media israelieni dar şi din opoziţia iraniană (şi, bineînţeles, din mass media mainstream americană) au părut în general entuziasmaţi de perspectiva că protestele s-ar putea răspândi în interiorul Iranului şi ar putea culmina cu o rezistenţă la nivelul societăţii şi o posibilă schimbare de guvern. Este de la sine înţeles că Iranul a fost inamicul numărul 1 al SUA şi Israel de la Revoluţia Islamică şi criza ostaticilor de la ambasada americană din perioada 4 noiembrie 1979 – 20 ianuarie 1981.

Într-un interviu în limba engleză ce raporta protestele iniţiale (relativ mici şi limitate) de joi, o reţea de televiziune internaţională israeliană a făcut o legătură rapidă între guvernul iranian şi utilizarea de arme chimice în Siria, susţinerea “celui mai mare măcelar din această regiune, Bashar al-Assad” şi facilitarea uciderii de civili.