Acordurile petroliere secrete din jurul Strâmtorii Ormuz pun la încercare petrodolarul

Sistemul global de tranzacţionare a petrolului bazat pe dolar se află sub presiune pe fondul războiului din Iran şi al închiderii Strâmtorii Hormuz, în timp ce guvernele principalelor ţări consumatoare se orientează tot mai mult către acorduri opace cu Teheranul şi alţi producători din Golf pentru a-şi asigura aprovizionarea.

De la izbucnirea luptelor, pe 28 februarie, perturbările au afectat aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol provenită din regiunea Golfului Persic, provocând o lovitură majoră economiilor, în special celor din Asia, care depind de importurile din Orientul Mijlociu pentru aproximativ 60% din necesarul lor.

Blocada Strâmtorii Hormuz se află acum în cea de-a treisprezecea săptămână. Apar semne că marii importatori asiatici s-au adaptat noii realităţi prin încheierea unor acorduri directe cu producătorii din Golful Persic — adesea cu acordul Teheranului — pentru a se asigura că livrările vitale de petrol, produse chimice şi îngrăşăminte continuă să treacă prin strâmtoare.

În ultimele zile, în urma unor contacte directe între liderii ţărilor importatoare şi Iran, mai multe petroliere au tranzitat Strâmtoarea Hormuz — unele oprindu-şi transponderele pentru a evita detectarea, relatează The Moscow Times.

Un petrolier sub pavilion panamez, care transporta 2 milioane de barili de petrol din Kuweit şi Emiratele Arabe Unite, a traversat strâmtoarea săptămâna trecută şi s-a îndreptat spre Japonia. Acest lucru pare să fie rezultatul discuţiilor dintre premierul Sanae Takaichi şi preşedintele iranian Masoud Pezeşkian. Teheranul a ajuns, de asemenea, la acorduri cu China, Irak şi Pakistan pentru exportul de petrol şi GNL din Golful Persic.

Structura acestor acorduri bilaterale şi trilaterale este în mare parte opacă. Totuşi, o parte semnificativă a acestor tranzacţii este realizată în afara sistemului tradiţional de tranzacţionare a petrolului, fie în alte monede decât dolarul, fie prin barter.

Indiferent dacă aceste operaţiuni implică taxe directe de tranzit care ajung în trezoreria Iranului — lucru negat de Tokyo — practica deja consacrată întăreşte controlul de facto al Iranului asupra transportului maritim de-a lungul acestei rute-cheie.

Teheranul este dornic să consolideze această influenţă într-un acord cu Washingtonul, însă preşedintele american Donald Trump respinge categoric o asemenea cerere.

Indiferent de rezultatul conflictului armat, structura comerţului global cu petrol s-a schimbat deja, iar această schimbare va dura mult timp.

RISC CONSTANT

Traversarea Strâmtorii Hormuz va fi probabil asociată permanent cu o primă de risc geopolitic. Acest lucru va duce la preţuri mai mari pentru petrolul din Orientul Mijlociu şi va forţa importatorii să îşi regândească securitatea aprovizionării.

În aceste condiţii, ţările cumpărătoare se vor orienta tot mai mult către acorduri mai directe, susţinute de guverne, cu producătorii regionali pentru a-şi securiza aprovizionarea, pentru a crea mecanisme de stabilire a preţurilor care să protejeze cumpărătorii de volatilitate şi pentru a garanta securitatea tranzitului prin Strâmtoarea Hormuz.

Semnele unei astfel de schimbări sunt deja vizibile. Premierul indian Narendra Modi a vizitat vineri Emiratele Arabe Unite pentru a discuta contracte pe termen lung şi reînnoirea rezervelor strategice. Momentul vizitei subliniază urgenţa problemei pentru New Delhi şi poate semnala o schimbare mai amplă către diplomaţia energetică bilaterală în Asia.

„În circumstanţele actuale, există toate motivele să ne aşteptăm ca China, India, Coreea de Sud, Japonia şi alte ţări dependente de importuri să extindă reţeaua de relaţii bilaterale pe care o au deja cu statele din Golf – inclusiv cu regimul postbelic din Iran – precum şi cu alţi exportatori de petrol şi gaze din întreaga lume”, a transmis firmă de consultanţă Dragoman într-o notă publicată vineri.

PETRODOLARUL, SUB AMENINŢARE

Schimbarea modelelor de tranzacţionare accelerează erodarea treptată a dominaţiei dolarului în comerţul global cu petrol.

Vizita lui Modi la Abu Dhabi urmează unui acord din 2023 dintre India şi Emiratele Arabe Unite privind trecerea comerţului bilateral la rupii şi dirhami în locul dolarului. Economiile emergente urmăresc, în general, o strategie de diversificare a plăţilor.

Sistemul modern de tranzacţionare a petrolului s-a format în anii 1970 şi 1980 şi a fost conceput pentru a evita o astfel de fragmentare. Crearea pieţelor de contracte futures pentru petrol la New York şi Londra a adus transparenţă şi lichiditate unui sistem dominat anterior de producători care dictau preţurile.

Consecinţa-cheie a fost consacrarea dolarului ca principală monedă a acestui sistem.

Dominaţia petrodolarului a oferit Washingtonului o influentă fără precedent asupra finanţelor globale, permiţându-i să impună sancţiuni care exclud efectiv ţări, companii şi persoane din sistemul comercial internaţional.

În ultimele decenii, SUA şi-au extins semnificativ sancţiunile, vizând Iranul, Venezuela, Rusia şi China şi transformându-le într-un instrument pentru atingerea obiectivelor geopolitice şi economice. Aceste măsuri au facilitat dezvoltarea unei vaste reţele comerciale petroliere care ocoleşte dolarul şi transportul maritim occidental.

Riscul de a intra sub incidenţa sancţiunilor americane a determinat marile economii în curs de dezvoltare să caute mecanisme alternative de tranzacţionare. Până acum, astfel de eforturi au avut un impact limitat: chiar şi în prezent, se estimează că doar 10%-20% din comerţul global cu petrol se desfăşoară în alte monede decât dolarul.

Totuşi, şocul provocat de războiul din Iran şi închiderea parţială a uneia dintre cele mai importante artere energetice ale lumii, care i-a forţat pe cumpărători să îşi regândească strategiile de securitate energetică, ar putea accelera acest proces.

Având în vedere că Asia reprezintă mai mult de o treime din consumul global de petrol şi peste jumătate din importurile globale, orice schimbare către relaţii comerciale bilaterale, conduse de state, în regiune va împinge piaţa către un sistem global de tranzacţionare energetică mai fragmentat.

În acelaşi timp, perturbările aprovizionării din Orientul Mijlociu au întărit poziţia Statelor Unite ca principal producător mondial de petrol şi gaze, iar Washingtonul îşi va menţine probabil poziţia dominantă în economia globală pentru deceniile următoare. Totuşi, nu se aşteaptă ca vreo monedă unică să înlocuiască dolarul.

Cu toate acestea, consecinţele războiului din Iran ar putea fragmenta stabilirea preţurilor petrolului, reduce transparenţa pieţei şi slăbi influenţa Washingtonului asupra arhitecturii financiare care a susţinut timp de decenii comerţul global cu petrol.

Mesajul original în limba engleză este disponibil la codul:

(Ron Busso este editorialist Reuters şi scrie articole de opinie; tradus de Aya Lmahamad)