Democraţia argentiniană scârţâie, la 30 de ani de la sfârşitul dictaturii militare
Au trecut 30 de ani de la victoria în alegerile din 1983 a preşedintelui Raul Alfonsin. Dictatura militară, învinsă în războiul insulelor Malvine (1982) împotriva Marii Britanii, a fost înfrântă şi la urne. Totuşi alegerile s-au desfăşurat într-un climat de neîncredere, fără certitudinea alungării definitive a reprezentanţilor regimului militar care se făcuseră vinovaţi de dispariţia a mii de persoane. În şapte ani de teroare (1976-83), comandanţii au ordonat ştergerea de pe faţa pământului a mii de argentinieni. Încă se discută despre cifra exactă: 15.000, 30.000... Misterul continuă, notează vineri într-un articol ziarul ABC.
Argentina zilelor noastre sărbătoreşte întoarcerea la democraţie cu personaje diferite. Reprezentanţi ai Uniunii Civice Radicale au profitat de rezultatul favorabil al recentelor alegeri legislative pentru a-i aduce un omagiu "părintelui democraţiei", cum i se spune lui Alfonsin. Printre ei s-a aflat şi fostul vicepreşedinte Julio Cobos.
Aliat efemer al soţilor Kirchner, în primul mandat al Cristinei Fernandez, Cobos este unul din marii câştigători ai legislativelor şi se prefigurează drept candidat la alegerile prezidenţiale din 2015. UCR, fost mare partid de guvernământ care a alternat mult timp la putere cu peronismul, începe să-şi revină după daunele suferite când, în urmă cu 12 ani, ultimul său reprezentant, preşedintele Fernando de la Rua, a părăsit cu elicopterul Casa Rosada.
Peroniştii aflaţi la putere, alias 'kirchneriştii', au sărbătorit 30 de ani de la sfârşitul dictaturii încercând să disimuleze eşecul suferit la urne, unde au pierdut principalele districte, dar şi-au păstrat controlul în Parlament. Au sărbătorit mai zgomotos decizia Curţii Supreme, care i-au dat dreptate împotriva ziarului Clarin, declarând constituţională legea privind mass-media care împinge grupul multimedia în pragul dizolvării. Guvernul şi acoliţii săi identifică ziarul cu dictatura.
A doua zi după decizia Curţii, un grup numeros s-a concentrat în Piaţa Congresului pentru a scanda acest mesaj. Clarin a publicat zilnic dezvăluiri despre scandalurile de corupţie în care sunt implicaţi funcţionari ai puterii.
Gesturi ostile împotriva ziarului Clarin au avut loc şi în Congres unde deputatul 'kirchnerist' Carlos Raimundi a fluturat un număr al ziarului Clarín din epoca dictaturii, acuzându-l că a făcut apologia guvernului de atunci. Vicepreşedintele Amado Boudou şi preşedinte în exerciţiu în perioada de convalescenţă a Cristinei Fernandez a spus că decizia Curţii aduce 'mai multă democraţie', în timp ce ministrul învăţământului, Alberto Sileoni, a salutat sentinţa, considerând-o 'semnificativă', acum, când 'se sărbătoresc 30 de ani de democraţie'.
"Istoria va recunoaşte ce am făcut", spunea preşedintele Alfonsín, care nu a trăit îndeajuns pentru a vedea Argentina de azi. A murit la 31 martie 2009, iar funeraliile sale au fost cel mai mare omagiu pe care l-a primit vreodată. Democraţia l-a pus la grea încercare pe Raul Alfonsin când i-a adus pe banca acuzaţilor pe membrii Juntei militare. A suferit mai multe tentative de puci şi a dictat controversata 'lege a iertării' - anulată de guvernul lui Nestor Kirchner - care îi scutea de responsabilitate penală pe ofiţerii de rang inferior ai dictaturii.
Alfonsin a făcut în Argentina un lucru fără precedent: pentru prima dată în lume, o ţară i-a judecat pe ai săi. 'Pe nazişti i-au judecat americanii la Nuremberg. Însă aici argentinienii i-au judecat pe argentinieni', a spus Julio César Strassera, procuror în procesul împotriva comandanţilor Juntei Militare. Sloganul preferat al lui Raul Alfonsin era: o democraţie se creşte, se îngrijeşte şi se educă. Azi, după 30 de ani, provocarea continuă.
