Decanul Facultăţii de Litere: Dacă vă doriţi o ţară în care să puteţi trăi, nimic nu se obţine fără rezistenţă. Iar rezistenţa se numeşte Piaţa Victoriei!

După apelul Universităţii Bucureşti pentru menţinerea statului de drept, apărut pe siteul Universităţii, Scrisoarea deschisă a lui Emil Ionescu, vine să reafirme importanţa unei atitudini nematurizate încă în Romania, dar care îi ajută să trăiască o viaţă de care să nu le fie ruşine: spiritul civic bazat pe valori morale.

Iată Scrisoarea profesorului bucureştean adresată tinerilor:

„Sînt un om în vîrstă. Am văzut cum în 1981 dictatura militaro-comunistă a generalului polonez Jaruzelski a strivit sub şenile protestul sindicatului Solidaritatea. Dar Solidaritatea a renăscut miraculos de sub cizma lui Jaruzelski şi în cele din urmă a învins, spre naşterea unei Polonii democratice.

Am auzit la Radio Europa Liberă în 1989 cum armata lui Ceauşescu îi călca sub şenile şi îi mitralia pe fraţii noştri de la Timişoara. Timişoara părea doborîtă şi nimic nu mai părea să o poată salva. Dar exemplul Timişoarei şi spiritul ei a învins şi România a devenit liberă.

Vă scriu aceste lucruri vouă, celor atât de tineri, ca să înţelegeţi că în două rînduri mi-a fost dat să văd două miracole ale istoriei. Au fost victorii ale celor fără de putere asupra puterii absolute. Pentru o viaţă de om, e deja mult. Dar tocmai pentru că am avut acest privilegiu, vă scriu acum vouă, celor cărora vi se poate întîmpla să credeţi că totul vi se cuvine pur şi simplu.

Azi, cînd îi văd la televizor pe guvernanţii noştri, am o puternică senzaţie de deja vu. Promisiunile de salarii mărite le-au făcut şi actualii guvernanţi, şi Nicolae Ceauşescu. Sînt prea în vîrstă ca să mă mai pot înşela. Oamenii de această categorie îţi pun cizma pe gît şi te întreabă dacă nu cumva te strînge. Dacă vă doriţi o ţară în care să puteţi trăi, luaţi aminte: nimic nu se obţine fără rezistenţă. Iar rezistenţa, acum, se numeşte Piaţa Victoriei.

Nu ştiu cît vor sancţiona europenii ceea ce se întîmplă în aceste zile la noi. Şi nici nu are importanţă. Important e că, prin rezistenţa noastră activă şi vizibilă, creăm ceea ce avem nevoie (şi ceea ce guvernanţii de acum nici nu îşi imaginează că ar putea conta): solidaritatea noastră, nu mafiotă, ci aceea întru valori comunitare, de care nu îţi este ruşine.

Emil Ionescu”