De la cititori: Ne dau istoria la fier vechi. Dar şi Justiţia?

Sunt momente în care ochii îţi pică în treacăt pe o ştire şi titlul te aruncă într-o mare de disperare amestecată cu uimire şi mânie mocnită.

Asta mi s-a întâmplat acum câteva minute. Poate că din cauză că subiectul îmi este destul de personal, sau poate pentru că efectiv nu pot înţelege gândirea care a generat o asemenea abordare. Am citit titlul publicat de USR aici: "România îşi vinde istoria la fier vechi de Centenar"

Îmi aduc aminte de prima excursie în Weston-Super-Mare, Marea Britanie. Un orăşel de mare, liniştit. La acel moment, nu cunoşteam zona foarte bine şi îmi aduc aminte de o discuţie cu cineva care îmi explica mândru că trebuie neapărat să merg la Bristol, portul de lângă Weston-Super-Mare şi să vizitez SS Great Britain. Mi-a luat ceva timp să înţeleg că nu vorbea de o rudă, de o casă sau de un muzeu ci de o navă ancorată în port şi transformată în muzeu. O chestie de care nu auzisem niciodată. O navă muzeu. O atracţie cunoscută de mici şi mari în tot teritoriul britanic şi pentru majoritatea, o adevărată instituţie. Ceea ce au reuşit britanicii prin conservarea şi transformarea acestei nave este simplu. O poveste uşor de transportat care arată şi promovează inovarea tehnologică în lume. Un punct de mândrie naţională, în general. O atracţie turistică ce aduce un venit destul de bun şi regulat pentru Bristol. O contribuţie la povestea Marii Britanii, la identitatea naţională. O mică analiză pe TripAdvisor, o pagină de turism disponibilă la nivel internaţional, ne arată ca SS Great Britain este atracţia numărul unu în Bristol.

Şi atunci, revenind la Canoniera Eugen Stihi, nu pot să nu mă întreb... În anul Centenar, aruncăm la fier vechi o parte fundamentală a României Mari. Şi în pragul preluării Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene, ne descotorosim de un lucru care reprezintă cooperarea Franţei cu România în loc să promovăm acest lucru şi valorile pe care această cooperare a putut avea loc? În loc să ajutăm şi să promovăm revitalizarea turismului în localităţi precum Tulcea, Sulina sau Constanţa, refuzăm orice oportunitate, fie lăsând în paragină clădirile vechi (vezi cazinoul din Constanţa) fie vânzând la fier vechi navele care au contribuit la istoria României Mari sau a României, pur şi simplu…

Sunt multe întrebările care îmi vin în minte dar mă opresc pentru că, iată, Tudorel Toader a decis să ne fericească cu un alt discurs interminabil la sfârşitul căruia anunţă, mândru tot, că începe procedura de revocare a procurorului general Augustin Lazăr. Dacă tot aruncăm la fier vechi o ditamai nava, de ce nu am termina treaba cu o cireaşă pe tort şi nu am arunca totul la gunoi. Cinste, integritate, oameni de valoare, tot… Măcar să o facem lată şi să fie clar pentru toată lumea… Îl privesc cum iese din sală sfidător, plin de el, fericit chiar...

Pentru cei care încă îşi doresc o Românie Mare, astăzi este o zi neagră. Pentru cei care încă mai cred că România are un viitor, rămân cuvintele lui Brâncuşi: „Să vezi până departe este una, să mergi departe este alta.”

Fără Canoniera Eugen Stihi, consider că rămânem cu ochii în soare… liberi să admirăm realizările altora, împreună cu “dacă” şi cu “parcă”… ştim continuarea…

Dar fără justiţie… ce ne mai rămâne? Puterea de a întoarce şi celălalt obraz? Sau, pentru cei care încă mai sunt în ţara, să îşi facă bagajele şi să plece unde vor putea, să o ia de la zero? Sau poate… este momentul în care ar trebui să ieşim toţi din nou, în stradă, şi să ne luăm înapoi ţara? Fiecare dintre noi decide… Tu ce vei face?