"De-creşterea" intră în arena politică italiană

Refuzând să se folosească de influenţa sa şi să primească rambursări electorale în valoare de 42 milioane de euro, precum şi cerând arestarea lui Berlusconi, Mişcarea 5 stele (M5S) din Italia a continuat să rămână în lumina reflectoarelor după ce a reuşit să câştige locul al treilea în alegeri italiene.

Acum, când cele trei partide principale încearcă să formeze un guvern în urma alegerilor ce nu au oferit o majoritate niciunui partid de guvernământ, M5S, condus de fostul actor de comedie Beppe Grillo, aduce în dezbaterea politică un nou concept economic: de-creşterea.

"Ne dorim un guvern care să considere prioritare apa publică, de-creşterea şi mobilitatea inteligentă", a declarat Vito Crimi, liderul M5S pentru Senatul italian, într-un interviu cu Corriere della Sera, făcând aluzie la dezbaterile ce vor urma.

Susţinătorii conceptului de de-creştere susţin că gândirea economică actuală se bazează pe o paradigmă: faptul că bunăstarea unei naţiuni poate fi măsurată în termeni de creştere economică. Teoriile privind de-creşterea, adesea descrise ca anti-consumeriste şi anti-capitaliste, susţin că reducerea producţiei şi consumului permit funcţionarea unei societăţi sănătoase.

Maurizio Pallante, fondator şi preşedinte al Mişcării pentru o De-creştere Fericită în Italia, a afirmat: "De-creşterea este reducerea selectivă a producţiei inutile, limitând astfel deşeurile din procesele de producţie: noi sprijinim suveranitatea alimentară şi independenţa energetică. Ceea ce dorim este o mai bună calitate a vieţii, una care să depăşească PIB-ul ca principalul - dacă nu singurul - factor în evaluarea bunăstării unei naţiuni.”

Mişcarea, care preia ideile prezentate de francezul Serge Latouche, afirma că aplicarea abordărilor lor ar putea ameliora, dacă nu chiar vindeca, boala care afectează Italia: şomajul. Potrivit ISTAT (Institutul Naţional Italian de Statistică) aproape 3 milioane de oameni sunt şomeri - o creştere de la 550 000 de la sfârşitul anului 2011 - dintr-o populaţie de 60 milioane de persoane.

"Dacă aş fi ministru al economiei, aş orienta toate împrumuturile şi subvenţiile spre reducerea deşeurilor din producţia de energie pentru clădiri şi agricultură prin sprijinirea proiectelor care generează beneficii pentru economia locală, investind în cercetare pentru a produce inovaţii tehnologice ce ar putea micşora consumul de energie şi de resurse şi schimbând astfel ocuparea forţei de muncă în aceste sectoare", susţine Pallante.

Unii au asociat mişcarea De-creştere cu dezvoltarea durabilă. Dar susţinătorii celor două concepte nu sunt întotdeauna de acord.

Giovanni Andrea Cornia, profesor de economia dezvoltării la Universitatea din Florenţa, a afirmat: "Mai degrabă decât a vorbi despre de-creştere, aş prefera să discut despre un model de dezvoltare durabilă care să permită o creştere durabilă din punct de vedere economic, ecologic şi social."

Profesorul Cornia este unul dintre cei 20 de membri ai Comitetului pentru Politici de Dezvoltare al Naţiunilor Unite, care lucrează pentru a stabili un model fezabil şi de dorit de dezvoltare economică la nivel mondial. Cornia crede că problemele trebuie abordate la nivel global, din cauza globalizării economice şi financiare internaţionale, şi nu doar la nivel local.

"Îl critic pe Latouche care a susţinut că noi, ţările bogate, trebuie să de-creştem pentru a face loc pentru ţările mai sărace. Eu cred că avem o legătură strânsă cu aceste ţări mai puţin dezvoltate: importăm materii prime de la ele. Dacă am reduce consumul de bunuri, aceste ţări ar trebuie să pună în aplicare politici de creştere a preţurilor pentru produsele pe care le exportă, în caz contrar confruntându-se cu probleme."

"Eu cred că mecanismul economic este deformat în mod artificial de unele nevoi induse, care sunt promovate prin publicitate", a declarat Cornia, "în zilele noastre acest lucru are anumite efecte asupra ocupării forţei de muncă. Dacă oprim producerea de bunuri inutile, o cotă mare de oameni vor rămâne fără serviciu. Deci există anumite constrângeri de care trebuie să ţină seama un factor de decizie. Sunt necesare anumite acţiuni pentru a îmbunătăţi redistribuirea bogăţiei, reglementarea sectorului financiar şi protecţia mediului. "