De ce se teme şeful executivului din Hong Kong de o profesoară de şcoală?
De când cazul Lam Wai-sze a devenit binecunoscut, oamenii din Hong Kong au început să se întrebe dacă şeful executivului, Leung Chun-ying, şi-a pierdut minţile. Povestea este cunoscută în întreg Hong Kong-ul.
La 14 iulie, pe strada Sai Yeung Choi din sectorul Mong Kok, o profesoară de şcoală primară pe nume Lam a folosit un cuvânt nepotrivit pentru a critica poliţia din Hong Kong, care nu a protejat libertatea de exprimare a practicanţilor Faun Gong.
Înregistrările video publicate de canalele mass-media fidele Partidului Comunist Chinez (PCC) s-au concentrat asupra "vulgarităţii" profesoarei Lam. Înregistrările redate ulterior au cuprins întregul ei discurs. Se pare că Lam a fost sortită să aibă 15 minute de popularitate.
Oricare ar fi situaţia, Leung Chun-ying s-ar fi putut detaşa de acest scandal. Cu toate acestea, Leung a ordonat Biroului Educaţiei să o ancheteze pe Lam şi, probabil din cauza presiunii rezultate, şcoala unde ea profesează a avertizat-o verbal pe Lam, care este de fapt un cadru didactic foarte premiat.
Leung a ordonat poliţiei din Mong Kok să iniţieze o cercetare penală asupra profesoarei, a cărei unică “infracţiune” pare să fie folosirea unui cuvânt zilnic auzit pe străzile Hong Kong-ului.
La evenimentele publice legate de incident, au apărut membrii ai Triadei (societăţile secrete chineze) şi i-au agresat fizic pe oponenţii lui Leung, iar acesta din urmă nu a făcut nimic pentru a se distanţa de mafioţi.
“Secretarul Comitetului Municipal din Hong Kong”
Leung, născut în Hong Kong, pare să fi fost un candidat tipic pentru conducerea acestui oraş.
El a fost educat la o universitate din Marea Britanie şi a devenit politician doar în urma unei cariere de succes ca negustor în Hong Kong. Leung se deosebeşte de toţi ceilalţi foşti şefi ai executivului prin aceea că are un trecut “roşu”. În martie 2013, Florence Leung Mo-han, fost spion al Partidului Comunist în Hong Kong, a afirmat în memoriile sale intitulate "Pe când lucram sub acoperire pentru Partidul Comunist în Hong Kong" că Leung Chun-ying a fost un membru PCC sub acoperire.
Florence Leung Mo-han a declarat că Leung Chun-ying fusese secretarul general al Comitetului Consultativ şi Legislativ de Bază din Hong Kong în 1988, un post care este acordat în China exclusiv membrilor de Partid. Florence Leung spune că, deşi nu există probe documentare privind calitatea de membru a lui Leung, acţiunile acestuia indică limpede că este un agent PCC. Ca răspuns la această afirmaţie, Leung a declarat public că nu a fost membru PCC şi că nu i s-a cerut niciodată să se intre în Partid. Negarea formulată de Leung Chun-ying nu poate fi, totuşi, luată de bună.
Pe 26 august 2009, Allen Lee Peng-fei, fondatorul Partidului Liberal din Hong Kong, a indicat în Jurnalul Economic al Hong Kong-ului că agenţii aflaţi sub acoperire au dreptul să îşi nege apartenenţa la Partid. Printre alte persoane care au afirmat că Leung a fost un spion al PCC-ului se află şi Wang Dan, fostul lider al studenţilor din Tiananmen, aceasta pentru a-l cita pe Jin Yaoru, redactorul-şef la publicaţia Wen Wei Po. Putem presupune că Wen Wei Po posedă informaţii despre afacerile Partidului – aceasta este portavocea semi-oficială a regimului chinez în Hong Kong.
La 28 martie 2012, în urma victoriei electorale a lui Leung, Cotidianul Poporului, (o altă, n.trad.) portavoce a PCC, a folosit cuvântul “tovarăş” într-un mic articol de ştiri – un termen întrebuinţat de membrii de Partid cu referire exclusivă la alţi membri de Partid – pentru a se adresa lui Leung. (Acesta din urmă a fost descris, n.trad.) şi cu titlul de “Ofiţer al Administraţiei” chiar înainte ca el să ocupe, în mod oficial, postul de şef al executivului.
După ce acest articol a atras atenţia (publică, n.trad.), Cotidianul Poporului a elimitnat apelativul “tovarăş” şi a corectat, de asemenea, titlul. În urma alegerii lui Leung ca lider al executivului din Hong Kong, utilizatorii chinezi de Internet i-au dat, în mod sarcastic, titlul de “Secretar al Comitetului Municipal din Hong Kong”.
Ameninţări pentru Hong Kong
Din data de 1 iulie 2012, odată cu inaugurarea casei sale, au fost formulate numeroase cereri de demisionare la adresa lui Leung, care au sporit după relatările privind încălcarea standardelor de construcţie în procesul de remodelare a locuinţei acestuia. În ziua anului nou 2013, conform estimărilor membrilor Human Rights Front, 130 de mii de oameni au participat la o paradă ţinută în scopul demisionării lui Leung.
La 1 iulie, în ciuda ploilor torenţiale create de un taifun, 430 de mii de oameni au luat parte la un marş care a insistat asupra cererii de demisionare. Mandatul lui Leung constituie, pur şi simplu, cea mai recentă formă de ameninţare a PCC la adresa Hong Kong-ului. În perioada Revoluţiei Culturale, Gărzile Roşii au încercat de mai multe ori să traveseze din China în Hong Kong, iar adepţii stângii din Hong Kong au incitat lumea la insurecţii în interiorul oraşului, în numele PCC.
Ameninţarea stângistă la adresa Hong Kong-ului a încetat numai când premierul Zhou Enlai a dat ordin ca Partidul să urmărească folosirea Hong Kong-ului pe termen lung. În prezent, situaţia din Hong Kong este chiar mai periculoasă decât în timpul Revoluţiei Culturale. După transferul de putere din partea Marii Britanii către PCC în 1997, libertatea de exprimare, libertatea religioasă şi a presei s-au redus, însă niciodată atât de mult ca anul trecut.
Vârful delance al campaniei de privare a libertăţii locuitorilor din Hong Kong a fost campania agresivă a lui Leung împotriva Falun Gong.
În zonele turistice de pe tot cuprinsul Hong Kong-ului, practicanţii Falun Gong conduc puncte de informare – de obicei acestea constau într-o masă mică şi în afişarea unor bannere şi pancarte – unde aceştia le relatează oamenilor despre recoltarea forţată de organe ce are loc în China, şi îi îndeamnă să se retragă din Partidul Comunist. Din iunie 2012, Asociaţia Tineretului din Hong Kong, sprijinită de PCC, a obstrucţionat şi perturbat aceste centre (de informare a publicului, n.trad.), hărţuindu-i pe practicanţii care se ocupă de ele. Poliţia din Hong Kong nu a făcut aproape nimic pentru a-i opri pe bătăuşii în tricouri maronii apăruţi peste noapte.
Potrivit unor surse din Partid, activităţile Asociaţiei Tineretului au fost plănuite de către Zeng Qinghong, un fost membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic, şi puse în aplicare de către Leung Chun-ying, pe care Zeng l-a sponsorizat pe durata întregii sale cariere în Partid. Zeng Qinghong este de mult timp un om de mare influenţă în Partid, precum şi un membru de vârf al facţiunii lui Jiang Zemin.
Facţiunea lui Jiang a iniţiat campania împotriva Falun Gong acum 14 ani, şi este responsabilă de crime cumplite. Membrii facţiunii caută acum o soluţie, oricât de disperată, de a evita tragerea la răspundere pentru crimele săvârşite. Însă, facţiunea lor a putut vedea cum frâiele puterii le alunecă tot mai mult printre degete. Aceştia îşi puseseră speranţele în Bo Xilai, un fost membru al Biroului Politic, care este acum în drum spre închisoare.
Despre Zhou Yongkang, un partizan ferm al facţiunii şi fost şef al Securităţii Interne, se zvoneşte că se află la mâna Partidului şi că va fi următorul anchetat. Cadrele de nivel coborât aliate cu Jiang au fost puse, de asemenea, sub anchetă. O parte dintre aceşti oameni au decedat în timpul interogatoriilor, unii se află acum la închisoare, iar alţii şi-au pierdut posturile pe care le deţinuseră mai înainte. Însă, facţiunea lui Jiang încă mai controlează Hong Kong-ul prin intermediul lui Leung Chun-ying.
Un pariu disperat
Odată cu arestarea lui Bo Xilai în martie 2012, facţiunea lui Jiang a realizat că marea sa speranţă de a se menţine în mod real la putere în Partid a pierit. Conform unor surse din Partid, membrii facţiunii lui Jiang Zemin au improvizat imediat o nouă strategie. În aprilie 2012, facţiunea a decis să creeze Asociaţia Tineretului din Hong Kong. Suprimarea Falun Gong din China continentală s-a desfăşurat în secret. Acţiunile Asociaţiei Tineretului din Hong Kong urmau să aibă loc în văzul tuturor. Facţiunea lui Jiang a vrut să forţeze mâna conducerii supreme (din PCC, n.trad.).
Dacă liderul Partidului (de atunci, n.trad.) Hu Jintao şi apoi succesorul său, Xi Jinping, ar încerca să oprească Asociaţia Tineretului, atunci ar risca o luptă deschisă în interiorul Partidului. Dacă Hu Jintao şi Xi Jinping ar permite ca suprimarea Falun Gong să se perpetueze în Hong Kong, aceasta ar însemna că şi ei ar fi implicaţi în persecuţie. Iar dacă aceştia ar purta responsabilitatea suprimării Falun Gong, atunci nu ar mai putea să îi tragă la răspundere pe ceilalţi.
În zorii zilei de 10 iunie 2012, în gara Hung Hom, Asociaţia Tineretului din Hong Kong şi-a făcut “debutul”. (Membrii acestei asociaţii, n.trad.) au adus gigafoane şi bannere uriaşe, pe care le-au folosit pentru a bloca un centru de informare (aparţinând practicanţilor Falun Gong, n.trad.) situat acolo. Atunci când Lam Wai-sze a fost înregistrată video în timp ce condamna recoltarea forţată de organe, persecuţia împotriva Falun Gong şi Partidul, profesoara a pus beţe în roate acestui plan dubios. Facţiunea lui Jiang s-a temut că tot mai mulţi oameni vor urma exemplul lui Lam şi vor condamna persecuţia Falun Gong.
În acel caz, opoziţia din Hong Kong ar putea fi imitată şi de către populaţia din China continentală. Au avut nevoie s-o transforme într-un exemplu negativ. Astfel, Lam a fost înfierată în mass-media din Hong Kong. Entităţile mass-media de limbă chineză din străinătate, aflate sub influenţa facţiunii lui Jiang, s-au alăturat. “Armata de 50 de cenţi” – oamenii plătiţi de PCC ca să posteze mesaje propagandistice online – au atacat-o şi ei. Iar Leung a cerut iniţierea anchetelor şi a provocat manifestările societăţilor secrete chineze (sub numele Asociaţiei Tineretului, n.trad.).
Acţiunile lui Leung Chun-ying se aseamănă izbitor cu cele unui pokerist înrăit, care după fiecare pierdere pariază cu şi mai mare disperare. Leung şi-a devotat viaţa slujirii facţiunii lui Jiang, care se află în plină dezintegrare, iar acum şi-a pus şi reputaţia la bătaie.
Leung se teme de Lam Wai-sze, pentru că această profesoară de şcoală primară, prin adevărul pe care l-a rostit pe o stradă din Mong Kok, a dezvăluit înşelătoria pentru care el şi-a pariat viaţa.