De ce nu vrea Rusia ca Al Assad să renunţe la putere în Siria?
Moscova a vândut un portavion, armament greu şi 36 de avioane de vânătoare regimului sirian şi nu vrea ca revoltele din Siria să se extindă în Caucaz. Regimul lui Bashar al Assad se simte sprijinit în reprimarea sa violentă de o mică parte a comunităţii internaţionale. O mică parte, comparativ cu marea majoritate a ţărilor, inclusiv arabe, care reclamă trecerea la o tranziţie democratică şi încetarea violenţelor, ce au provocat peste 5.000 de morţi în ultimele luni. China şi Rusia sunt principalii aliaţi ai Siriei care împiedică, prin opunerea lor prin veto, adoptarea oricărei rezoluţii în Consiliul de Securitate al ONU, notează joi ziarul La Vanguardia.
Un aliat fidel este şi Iranul, unde clericii (ayatollahi) guvernează ţara prezidată de Mahmud Ahmadinejad, Teheranul fiind la rândul său în obiectivul comunităţii internaţional pentru programul său de îmbogăţire a uraniului. O intervenţie militară străină în Siria sau izbucnirea unui război civil, cu moartea a mii de civili, ar putea provoca intervenţia Iranului în Siria, sub pretextul evitării unei inflamări a Orientului Mijlociu. Care este însă motivul sprijinului Rusiei faţă de regimul lui Bashar al Assad? Sprijinul diplomatic între cele două ţări răspunde unor interese comerciale şi economice, dar şi convingerii că în diplomaţie este uneori convenabil să închizi ochii şi a nu vedea victimele reprimarii pentru a evita astfel 'rele majore'.
Care sunt aceste 'rele majore' de care se teme Rusia şi o determină să arate Siriei un sprijin necondiţionat? În primul rând, Moscova se teme ca o intervenţie străină ori sancţiunile să ducă la retragerea forţată a lui Assad de la putere, provocând destabilizarea ţării şi extinderea revoltei la frontiera de nord siriană şi de acolo în republicile fost sovietice din Caucaz. Din această punct de vedere, Al Assad este văzut ca un 'tampon' de fier împotriva opozanţilor care cer independenţă şi democraţie în regiune, sufocând protestele şi menţinând un regim dictatorial asupra populaţiei.
În al doilea rând, interesele comerciale şi economice dintre Rusia şi Siria sunt de o importanţă vitală pentru Moscova. Un mic exemplu: anul trecut, Ministerul rus al Apărării a trimis portavionul Kutzneţov să viziteze ţărmurile mediteraneene ale Siriei de la baza sa navală din apropiere de Cipru, demonstrând că Siria este un important aliat militar şi strategic în Mediterana. Regimul lui Al Assad i-a primit cu onoruri militare pe ofiţerii portavionului rus. Moscova vinde de asemenea Siriei diferite echipamente militare. Cel mai recent contract, semnat la sfârşitul anului 2011, se ridică la 600 de milioane de dolari şi include avioane de luptă şi rachete cu rază medie şi scurtă de acţiune.
Siria este importantă şi pentru că ruşii au o bază militară la Tartus, în Mediterana de unde au fost vândute 36 de avioane militare Yak 130 regimului lui Al Assad în ultimul an şi jumătate. Moscova a criticat decizia Ligii Arabe la Naţiunile Unite privind retragerea observatorilor ca urmare a creşterii numărului morţilor şi a reprimării populaţiei. Moscova prevede să blocheze prin dreptul său de veto în Consiliul de Securitate al ONU orice proiect de rezoluţie care să reclame îndepărtarea de la putere a preşedintelui Al Assad. Într-o declaraţie cel puţin ipocrită, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a mărturisit televiziunii japoneze NHK că puterile occidentale 'îşi sprijină propriile interese geopolitice prin presiunile lor împotriva lui Al Assad şi profită de situaţia de degradare din Siria'.
