De ce ar trebui să sprijine laburiştii britanici un referendum privind UE (profesor britanic)

UE este un proiect de elită, fără sprijin popular. Laburiştii îl pot aduce înapoi la oameni, este de părere Vernon Bogdanor, profesor la Institutul de Istorie Contemporană din cadrul Kings College din Londra, semnatarul articolului publicat de cotidianul britanic The Guardian.

Argumentul constituţional pentru un referendum privind UE este clar. Britanicii aleg parlamentari care să ia decizii în Parlament în numele lor, dar nu şi pentru a transfera puterile Parlamentului altor organisme. Acesta este motivul pentru care transferul de puteri legislative în jos, prin descentralizare, necesită un referendum. Totodată şi pentru că ''European Union Act 2011'' al Parlamentului britanic face transferul de competenţe în sus la UE.

De când Marea Britanie a aderat la UE, în 1975, numeroase competenţe au fost transferate fără acordul său. Cerinţa referendumului ridică o dilemă specială pentru o parte a stângii, care doreşte să fie atât internaţionalistă cât şi sensibilă la doleanţele populaţiei. Acesta este motivul pentru care Partidul Laburist a fost întotdeauna confuz privind Europa.

În 1962, liderul său, Hugh Gaitskell, a declarat în mod memorabil că o Europă federală va încheia '1.000 de ani de istorie'. Succesorul său, Harold Wilson, a fost de acord, dar în timpul mandatului său a încercat, fără succes, aderarea la CE. În timp ce se afla în opoziţie a virat din nou, opunându-se intrării în 1973 în 'termenii conservatorilor', dar unind partidul prin dispozitivul referendumului, care, în 1975, s-a pronunţat cu o majoritate de doi la unu pentru aderare - cel mai mare triumf cunoscut vreodată de pro-europeni.

În opoziţie, totuşi, laburiştii au basculat din nou şi au propus, în 1981, părăsirea CE fără un referendum - una dintre problemele care au dus la divizarea Partidului Social-Democrat (SDP), făcând ca laburiştii să rămână în opoziţie timp de 18 ani. Prejudecăţile cu privire la Europa au fost puse mai presus de nevoile social-democraţiei. Astăzi, pro-europenii trebuie să evite să facă acelaşi lucru.

În nicio problemă nu a existat un decalaj constant mai mare între populaţie şi clasa politică decât privind Europa. Datele sondajelor arată că o minoritate mare, iar în unele sondaje o majoritate, doresc părăsirea UE, dar în Camera Comunelor, numai o minoritate mică de parlamentari este în favoarea ieşirii. În problema UE, Parlamentul nu mai reprezintă populaţia, susţine analistul.

Criticii spun însă că referendumul va duce la incertitudine, care este rea pentru investiţii. Dar fără sprijin popular, poziţia Marii Britanii în Europa este destinată să fie învăluită într-o incertitudine permanentă, slăbind astfel şansele sale de angajament constructiv, mai arată semnatarul articolului.

În plus, UE este în flux. Marea Britanie nu poate rămâne neafectată dacă zona euro merge spre uniunea bancară. Zona euro rămâne extrem de instabilă, iar Grecia, împreună cu alte state membre mediteraneene, ar putea ieşi din ea. Ar avea o şansă mai bună de a atinge obiectivele social-democraţiei dacă ar părăsi euro, consideră analistul.

Marea Britanie a fost întotdeauna partenerul incomod. Există motive întemeiate. Ele au fost rezumate de preşedintele francez Charles de Gaulle atunci când, în urmă cu 50 de ani, şi-a proclamat vetoul. De Gaulle a declarat că Tratatul de la Roma a fost semnat de şase 'state continentale care sunt de aceeaşi natură'. Marea Britanie, prin contrast, este 'insulară, maritimă, legată prin schimburile, pieţele şi liniile de alimentare ale sale de cele mai diverse şi adesea cele mai îndepărtate ţări; desfăşoară în esenţă activităţi industriale şi comerciale şi doar uşor unele agricole'. Din acest motiv s-a opus atât de mult Politicii Agricole Comune.

De Gaulle a concluzionat că 'natura, structura şi însăşi situaţia existentă fac ca Anglia să difere profund de celelalte ţări ale continentului'. Dar el a admis că Marea Britanie ar putea, la un moment dat în viitor, evolua 'încetul cu încetul spre continent'. Referendumul va testa dacă Marea Britanie a făcut acest lucru.

Există o decizie fundamentală pe care numai poporul britanic o poate lua. Europa a fost pentru prea mult timp un proiect de elită. Pro-europenii au fost mulţumiţi să aibă câştig de cauză pe coridoarele puterii. De aceea, din 1975, cauza a fost pierdută în mod implicit. Dar Partidul Laburist a fost constituit pentru a combate puterea elitelor, nu pentru a ceda în faţa ei.

Argumentul constituţional pentru referendum se bazează în mod fundamental pe nevoia de legitimitate. Unele decizii sunt atât de importante încât nu pot fi luate doar de parlamentari, ci au nevoie de aprobarea populară. Nu există problemă mai importantă decât aceea dacă Marea Britanie ar trebui să rămână sau nu în UE.

Consilierul pe probleme politice al lui Harold Wilson, Bernard Donoughue, a declarat că, deşi Edward Heath a dus establishment-ul britanic în Europa, a fost nevoie de Wilson pentru a duce poporul britanic în Europa. Astăzi establishment-ul politic şi financiar rămâne angajat în Europa, dar oamenii pleacă în masă. Aceasta este esenţa referendumului iar stânga ar trebui să-l susţină, concluzionează analistul britanic.