De ce alegerile locale sunt din start o cursă inegală

Partidele politice mari au fost încă odată prinse nepregătite de scrutinul de anul acesta. Bâjbâiala de la PNL pentru a găsi un candidat pentru Primăria Capitalei, din a patra încercare, cu aruncarea în luptă a veşnicului candidat Predoiu cu trei-patru zile înainte de data limită de depunere a candidaturilor, a arătat încă o dată lipsa cronică de oameni credibili şi cu notorietate care să poată intra cu şanse în această cursă.

Liberalii au mizat tot pe liderii vechi, precum Ludovic Orban sau Cristian Buşoi. În pragul disperării au încercat şi cu Marian Munteanu, l-au readus pe acesta în prim-planul scenei publice cu scandalul de rigoare şi apoi l-au abandonat, revenind la eternul candidat Predoiu, care îşi dorea de atâta vreme să fie premier, dar a fost sacrificat şi scos de pe culoar.

PSD în schimb defilează în continuare cu domnul Dragnea în frunte, care, deşi penal cu acte în regulă, condamnat cu suspendare, dar definitiv, rămâne liderul suprem - şi cu Gabriela Firea, care nu se ştie ce competenţe de administraţie are în afara faptului că este soţia primarului Pandele din Voluntari.

Partidele mari mizează pe oameni vechi, încercând să ni-i prezinte ca noi. Până aici nimic nou. Figurile photoshopate de candidaţi de pe bannerele care au împânzit intersecţiile în ultimele săptămâni (pentru că în campania electorală nu mai au dreptul la afişaj decât în locurile special amenajate!) însă nu prea mai pot să zâmbească nici măcar fals. Ai senzaţia că se chinuie tot mai mult să pară ce nu sunt – oameni simpli, apropiaţi de alegători, aflaţi în slujba votanţilor.

Dacă le citeşti mesajele, observi o dorinţă de contopire totală a candidatului la postul de primar de sector cu electoratul său, o ştergere a oricăror graniţe. Astfel candidatul PNL la Primăria sector 1 Alexandru Nazare, îşi anunţă votanţii că ”Tu şi cu mine suntem 1”, iar contracandidatul său Eugen Tomac de la PMP ”este omul tău de la 1 şi viitorul primar”.

Pe aceeaşi linie merge şi Dan Tudorache, candidatul PSD la aceeaşi primărie, care, mai modest, vrea să ne arate că este băiat de cartier şi ne spune că este ”Născut şi crescut în Sectorul 1” şi ” Aproape de oameni”.

Un alt slogan al pesedistului Tudorache a fost ”Administraţie, nu politică”. Cu alte cuvinte, electoratul trebuie să uite că în Bucureşti mafia imobiliară transpartinică şi eminamente politică a guvernat până acum, şi să se lase convins că ”noii candidaţi” ai aceloraşi partide se vor ocupa doar de drumuri, gropi, transparenţa bugetului primăriei şi alte asemenea lucruri de interes.

Pe modelul guvernului de tehnocraţi, şi după Revoluţia Colectiv, politicienii încearcă acum să se delimiteze de politică şi să pozeze în apolitici apărători ai intereselor urbei. Înduioşătoare această transformare o dată la patru ani când guvernanţii le scriu scrisori guvernaţilor, îi întreabă ce-şi doresc, care sunt priorităţile lor şi se angajează că vor apăra numai interesele acestora.

Promisiuni şi sloganuri

Consultând promisiunile afişate pe site-urile de campanie, observ că Alexandru Nazare, un tânăr de numai 35 de ani, care a fost însă deja Ministru al Transporturilor, parlamentar şi europarlamentar, îşi propune să continue ”lucrurile bune” pe care le-a făcut Andrei Chiliman, actualmente urmărit penal, adică să reia programul de eficienţă energetică întrerupt în urmă cu aproape un an; să termine reabilitarea termică a blocurilor şi să extindă acest proiect şi la case, să demareze proiectul de instalare a panourilor solare pe clădirile publice, blocuri şi locuinţe private, să normalizeze problema traficului prin construcţia de parcări sub şi supraterane.

Ca locuitor al Sectorului 1, pot să dau mărturie că anveloparea blocurilor a avut loc pentru a spori capitalul electoral al primarului Chiliman, care a prezentat-o ca pe o realizare personală, deşi era finanţată inclusiv din fonduri europene. Din păcate, aceasta nu a avut efectul scontat, iar termopanele nu au redus factura.

Mi se pare însă îngrijorător că dl. Nazare nu aminteşte printre priorităţile sale deloc consolidarea blocurilor care stau să cadă pe Bdul. Magheru şi în tot centrul şi care vor provoca un adevărat masacru în caz de cutremur. Până la panouri solare şi reabilitare termică, acest lucru este esenţial. S-a dat legea, s-au închis cinematografe precum Patria, farmacii, poşte, majoritatea magazinelor s-au mutat din clădirile cu risc seismic, dar nu este suficient pentru a împiedica o catastrofă.

Din păcate nu am regăsit acest element nici pe site-ul de candidat al ”omului tău Tomac”. Acolo se vorbeşte despre o primărie inteligentă, pro-cetăţean, europeană, transparentă, proactivă, culturală, competentă. Vă las să descoperiţi singuri ce înseamnă acestea.

Nici la Dan Tudorache n-am găsit această promisiune. Ca şi Alexandru Nazare, acesta declară într-un interviu acordat Hotnews că vrea ”să ducă mai departe tot ce a făcut bun Andrei Chiliman şi dau un exemplu, mai sunt undeva la 10% blocuri de reabilitat termic în sectorul 1, trebuie terminate şi ce vreau să încep, mergând în 2012 cu Andrei Chiliman pe stradă, în campanie, le-am promis cetăţenilor din zona Bucureştii Noi, Chitila, Străuleşti, Dămăroaia că este normal să reabilităm şi casele”. Candidatul care este aproape de oameni vrea să construiască şi o Sală Polivalentă, dar nu pare nici el preocupat de problema blocurilor cu bulină.

Revenind la mesajele candidaţilor, care se vor inspirate şi amuzante, dar în realitate sunt hilare sau de-a dreptul nule, ele arată aceeaşi lipsă de inspiraţie a partidelor vechi şi acelaşi dispreţ pentru inteligenţa alegătorilor capitalei şi în celelalte sectoare.

Astfel candidatul PSD la Primăria Sector 6 te invită, zâmbind generos de pe bannere, ca dacă ai o problemă - ”Vorbeşte cu Mutu”. Pentru ca alegătorul să nu creadă că asta înseamnă să ţină monologuri sau să vorbească cu pereţii, este asigurat de un alt slogan al aceluiaşi candidat, la fel de inspirat, care circulă în mediul online că ”Mutu vorbeşte”.

Partidele noi şi curate nu au nicio vină că trebuie să intre în competiţie cu partide cu datorii uriaşe, care n-ar trebui lăsate să candideze, şi cu un număr foarte mare de semnături false. Aşa zisa competiţie electorală este din start inegală.

Un alt candidat la Primăria Sectorului 3 de data aceasta, Cristian Petrescu de la PMP, încearcă să-şi mobilizeze alegătorii cu mesajul de maximă creativitate - ”Cheamă-l pe Cristi”. La rândul său, Cătălin Predoiu, de la care ai avea totuşi pretenţii mai mari, a transmis un mesaj vizionar alegătorilor după ce a fost numit candidatul PNL la Primăria Generală a Capitalei din a patra încercare : ”Bucureştiul este o capitală europeană şi va rămâne o capitală europeană pentru că România este o ţară europeană şi va rămâne o ţară europeană”. De neuitat!

Pe aceeaşi linie a inspiraţiei, candidatul PSD la Primăria Sectorului 4, Daniel Băluţă, actualmente viceprimar, se prezintă pe site-ul de campanie ca provenind ”dintr-o familie de intelectuali, cu venituri medii, mama fiind profesor de istorie şi tatăl economist, fapt care m-a determinat să îmi depăşesc condiţia şi să lupt pentru reuşită”. Sub sloganul ”Băluţă în acţiune”, candidatul se laudă cu realizări precum măsuri pentru asigurarea transparenţei în cadrul Primăriei, crearea de mecanisme pentru diminuarea birocraţiei şi încurajarea investiţiilor economice şi faptul că a ”fost alături de locuitorii sectorului 4 în momente de criză şi când aceştia mi-au solicitat ajutorul”. Niciuna dintre aceste nobile realizări nu sunt însă detaliate.

Partidele rău-platnice

Prin urmare, partidele vechi s-au pregătit cu oameni obosiţi, mesaje şi sloganuri obosite, care ne insultă inteligenţa. Mai grav este însă că în mod normal nici PSD, şi nici PNL nu ar fi trebuit lăsate să candideze la aceste alegeri. În ciuda datoriilor uriaşe acumulate de-a lungul timpului, preşedintele Iohannis a promulgat controversata lege a finanţării partidelor, care le permite marilor partide să intre fără să-şi facă griji pentru banii datoraţi şi fără a fi executate în noua campanie electorală.

Şeful statului a invocat faptul că legea va preveni falsificarea competiţiei politice, căci, în cazul în care conturile unui partid se blochează, politicienii din respectivul partid care vor să rămână în competiţia electorală pot migra la altă formaţiune. De asemenea, prin blocarea conturilor partidelor, felul în care formaţiunile politice se pot exprima sau contribui la formarea voinţei politice ar fi afectat, a mai susţinut preşedintele. De ce oare nu li se aplică aceleaşi reguli partidelor ca şi societăţilor comerciale? Nu le-ar duce nimeni dorul dacă nu ar mai avea bani de campanie, şi ar intra în faliment, ba din contră s-ar mai echilibra balanţa cu partidele noi, dezavantajate din start la capitolul finanţare.

Explicaţia cu ”formarea voinţei politice” arată o complicitate în impunerea unei decizii imorale. Dacă partidele sunt rău-platnice, trebuie executate, lăsate să falimenteze şi să piardă alegerile. O să vină altele, mai bune sperăm, că doar nu afirmă ei sus şi tare că piaţa le rezolvă pe toate în capitalismul sălbatic? Nu poate exista o competiţie electorală egală între partidele cu datorii uriaşe care sunt păsuite şi micile partide care nu au datorii şi nici finanţări semnificative.

Magia semnăturilor şi tupeul partidelor

Pe de altă parte, alegerile din România sunt magice. Unii candidaţi ai partidelor mari precum Cristina Pocora, Cătălin Predoiu, Daniel Barbu sau Robert Turcescu au reuşit, după cum creştea Făt Frumos în basme într-o zi cât alţii în ani de zile, să strângă semnături în trei zile cât alţii în câteva luni.

Iniţiativa România a sesizat Biroul Electoral Central şi DNA să verifice semnăturile de pe listele de susţinători şi posibilitatea mare a unor fraude, dar acestea şi-au declinat competenţa. Este inadmisibil faptul că Biroul Electoral nu verifică veridicitatea semnăturilor, făcând doar o verificare a formei şi nu a fondului listelor de susţinători şi faptul că acesta nu are acces şi nu poate căuta numele sau restul datelor personale ale susţinătorilor din liste în bazele de date de la evidenţa populaţiei.

De asemenea este total justificat protestul noilor partide M10 Bucureşti, 200 pentru Bucureşti, Noua Republică, PACT şi UCDR care au depus în Bucureşti liste de susţinători cu doar 3 semnături, numărul legal pentru înfiinţarea unui partid politic. A fost un semnal simbolic privind discriminarea noilor partide prin impunerea unui număr disproporţionat de mare de semnături, cca. 18.000 de semnături în Bucureşti, şi privind respingerea practicii partidelor mari de a-şi asigura aceste semnături prin fraude. Asta înseamnă ”Se poate cu mâinile curate”, apropos de sloganul fostei prezentatoare TV, Laura Chiriac, actualmente candidat ALDE la Primăria Sector 1, cu amendamentul că în România în campania electorală nu se poate cu mâinile curate.

Un alt candidat ALDE, Daniel Barbu, fostul ministru al Culturii, mare susţinător al legii cu dedicaţie pentru RMGC şi care a fost nevoit să demisioneze după ce a declarat că banii alocaţi pentru prevenirea HIV ar trebui înjumătăţiţi pentru a organiza mai multe festivaluri Shakespare, candidează acum la Primăria Capitalei sub sloganul ”Îndrăzneşte mai mult!”. O îndrăzneală şi sfidare mai mare a bucureştenilor care au ieşit în stradă pentru Roşia Montană nici că se putea.

Un alt exemplu de îndrăzneală, mai mică, tolerată, vine de la PSD care a strâns semnăturile fără să vedem corturi în oraş, într-o transparenţă totală. Probabil candidaţii partidului sunt prea cunoscuţi şi au prea mulţi fani pentru ca să se mai încurce cu asta, iar simpatizanţii vin direct la sediu să semneze.

Cu o astfel de precampanie, mă întreb cum va fi campania electorală propriu-zisă. Partidele noi şi curate nu au nicio vină că trebuie să intre în competiţie cu partide cu datorii uriaşe, care n-ar trebui lăsate să candideze, şi cu un număr foarte mare de semnături false. Aşa zisa competiţie electorală este din start inegală. Sistemul îi salută fără respect pe noii concurenţi şi îi invită să stea acasă, iar pe noi cetăţenii să votăm bine pentru perpetuarea sa. Să le facem o surpriză!