Darwinismul contra Modelului inteligent

In ultimii 150 de ani nici o teorie nu a fost atat de influenta ca cea darwinista. Teoria evolutiei prin selectia naturala nu a influentat numai lumea stiintifica, dar de asemenea prin intermediul unor ramificatii cum ar fi Darwinismul social a afectat la scara globala evolutiile politice, economice si sociale internationale.

Datorita influentei pe care a avut-o aceasta teorie in vremurile noastre, nu este deloc surprinzator ca atunci cand Modelul inteligent, o varianta revizuita a creationismului dobandea popularitate, puteam vedea politicieni, oameni de stiinta cat si comentatori sociali agitandu-se, ca si cum s-ar fi temut de un iminant sfarsit al logicii si rationalitatii.

Intrebarea care s-ar ridica in urma acestor reactii este urmatoarea: de ce ar trebui sa ne temem de o teorie conform careia, una sau poate mai multe entitati necunoscute si-au adus sprijinul in dezvoltarea ecosistemului nostru, a ordinii lumii noastre, a societatii noastre si chiar in dezvoltarea noastra. Daca suntem in mod absolut siguri de corectitudinea teoriei lui Darwin, de ce asistam atunci la o asemenea campanie concertata contra acelor savanti, care au optat pentru folosirea abilitatilor lor stiintifice in scopul punerii problemei evolutiei sub semnul intrebarii.

Conform celor afirmate de d-l Robert Crowther, Director al Departamentului de Informare al Centrului Institutului de stiinta si cultura, pe web-site-ul acestora: ”exista un trend perturbator la adresa oamenilor de stiinta, al profesorilor si studentilor, care sunt supusi atacurilor, pentru ca isi exprima sprijinul pentru teoria Modelului inteligent, punand chiar sub semnul intrebarii teoria evolutiei”

“Libertatea oamenilor de stiinta, a profesorilor, a studentilor de a pune sub semnul intrebarii teoria lui Darwin, sau de a exprima ipoteze stiintifice alternative, a ajuns sa fie atacata din ce in ce mai dur de unii oameni, care nu pot fi numiti altfel decat fundamentalisti darwinisti” a mentionat d-l Crowther.

Conform argumentelor aduse recent de d-l Gordon Walter in editorialul sau contra partizanilor Modelului inteligent pentru publicatia Fort Wayne's The News Sentinel din Statele Unite, “nici o teorie nu poate fi considerata finala, intrucat descoperiri ulterioare pot duce la modificari sau extinderi. Teoriile relativitatii ale lui Einstein au constituit un exemplu de modificare al legilor miscarii, formulate de Newton, iar eforturile de a le completa continua inca.”

Daca stiinta urmareste cunoasterea si adevarata intelegere, atunci de ce in unele loucri precum America asistam de exemplu la inlaturarea profesoarei de chimie Nancy Bryson din postul pe care-l ocupa la o univerditate de stat, dupa ce a tinut in fata unui grup de studenti o prelegere in care critica in mod stiintific teoria lui Darwin.

O ingrijorare similara a provocat-o campania impotriva lui Bryan Leonard, absolvent al Universitatii din Ohio, declansata cu 3 zile inaintea de a fi avut loc apararea lucrarii sale. Profesori darwinisti l-au acuzat pe d-l Leonard de “experimente lipsite de etica la adresa umanului” doar pentru simplul fapt ca si-a format studentii avand ca baza o critica stiintifica a teoriei evolutioniste.

In plus profesorul de biologie P.Z. Myers de la Universitatea Minnesota scria recent ca raspunsul cel mai potrivit care ar trebui dat oricarui sustinator al Modelul inteligent sau oricarei persoane care pune sub semnul intrebarii teoria moderna a evolutionismului, ar trebui sa fie “o forma de furiei drepta, transformarea sa in cal de bataie, bombardament public si umilire publica”. A fost de asemenea citat de Centrul de stiinta si cultura cu urmatoarea declaratie: “Singura noastra problema este ca nu suntem indeajuns de razboinici, indeajuns de vigurosi, indeajuns de zgomotosi sau indeajuns de furiosi.”

Fara indoiala, la renasterea unui mod de interpretare diferit exista un sentiment de teama; unii ar putea spune ca este vorba de o abordare spirituala a vietii. In mod clar intrebarea care isi asteapta raspunsul este: de ce majoritatii oamenilor de stiinta le este teama de o rasturnare a propriilor lor principii, si de a privi lucrurile intr-o noua lumina. In mod cert, genii precum Einstein, Edison, Bell, sau chiar Newton nu ar fi putut sa faca niciodata noi descoperiri, adaosuri sau adnotari la teoriile existente, daca nu ar fi iesit din proverbiala colivie, pentru a arunca o privire catre teoriile curente, atingandu-le in punctele lor slabe.

In schimb, multe dintre cele mai stralucite minti ale zilelor noastre par a nu lua in considerare sau pur si simplu pledeaza impotriva acelor dovezi, care sugereaza o cale de abordare diferita a chestiunii dezvoltarii vietii. Cu riscul de a-i supara pe evolutionisti, exista probe evidente, care pun sub semnul intrebarii teoria lui Darwin impreuna cu copii ei.

Una dintre primele probe sunt dovezile lasate din vremuri preistorice. Sa ne amintim ca in conformitate cu teoria evolutiei a lui Darwin, acum 100 de milioane de ani nu putea exista o omenire avansata. Dar iata ca exista descoperiri in China, Tibet si America, care contrazic aceste afirmatii. Un exemplu ar fi un raport efectuat de un expert chinez in fosile, pe nume Hai Tao, care in Jurnalul stiintelor geografice raporteaza descoperirea unei urme de pantof in orasul Urumqi, Xinjiang, de pe Muntele Rosu, care - conform datarii cu carbon - este de acum 270 milioane de ani. Mitul Opatzasa cum a ajuns a fi cunoscut, de asemenea lasa impresia existentei unei duble cusaturi, care poate fi observata pe o impregnare intr-o fosila.

Mai mult, minerii de la Klerksdorp, Africa de Sud au dezgropat dintr-un strat de pamant sfere din metal a caror varsta este estimata la 2,8 miliarde de ani. Sferele contineau santuri gravate foarte fin, care conform opriniei specialistilor nu puteau aparea in urma unor procese naturale. Aceste descoperiri plus altele ilustreaza faptul ca oamenii de stiinta din zilele noastre ar face bine sa nu mai refuze cu incapatanare o altfel de investigare in ceea ce priveste aceasta teorie, iar conceptelor aflate in spatele selectiei naturale si ale evolutiei, chiar daca sunt atata de simple, sa le aduca mai multa acuratete.

Cauza rezistentei opuse de ei — asa cum am mentionat in paragraful introductiv — consta probabil in faptul ca stiinta si toate formele de studii sociale incepand cu antropologia, archelolgia, si dezvoltarea socio-economica sunt adesea privite printr-o minte dominata de concepte darwiniste. Sa luam ca exemplu unul dintre copii cei mai sinistrii ai evolutionismului, anume darwinismul social.

Partizanii darwinismului social cred in existenta unei lupte pentru existenta in randul animalelor si al plantelor, avand drept rezultat modificari evolutive, si cred de asemenea in existenta unei lupte intre societatile umane si a luptei intre oameni, pentru nasterea unei rase umane perfecte. Conform acelora care sprijina darwinismul social, necesitatile progresului sau ale dezvoltarii impun faptul ca modificarile evolutioniste sa fie alimentate in plan uman prin intensificarea luptei continue pentru supravietuire, care ar incuraja scoaterea la suprafata a tot ceea ce au mai bun oamenii si societatile.

Realitatea darwinismului social a fost lamurita in prefata lucrarii sale “Originea speciilor” de catre evolutionistul Steven Jay Gould in 1859, astfel: “sub bannerul stiintei s-ar raspandi mai inainte de toate argumentele subsecvente in favoarea sclaviei, colonialismului, diferentelor pe criterii de rasa, structurilor claselor si rolului sexului.”

Prima incursiune a in politic a darwinismului social a avut loc pe la inceputul secolului, atunci cand politicienii si savantii germani i-au utilizat conceptele drept justificare a militarismului german agresiv. Astfel militaristul Friederich von Bernhardi in cartea sa “Germania si urmatorul razboi” chiar justifica intarirea puterii militare drept “necesitate biologica” iar acea rezolutie pasnica era gresita, in principal pentru ca era o “incalcare obraznica a legilor naturale ale evolutiei.” Aceasta teorie de asemenea a fost folosita de un om ca Adolf Hitler, care parea a fi un fan al miscarii eugenetice, care a fost dezvoltata de varul lui Charles Darwin, Sir Francis Galton. Bazandu-se pe teoria lui Darwin, Galton pleda in favoarea ideii, ca rasa umana ar trebui sa caute sa-si imbunatateasca zestrea genetica pe baza unui program selectiv de reproducere. In acest program era inclusa credinta conform careia casatoria si nasterea copiilor ar trebui controlate si limitate in mod strict doar la acei oameni care au codul genetic corect si in acelasi timp ar trebui controlat si numarul copiilor care le este permis sa-i aiba.

Un alt lider mondial, Benito Mussolini, care a adus fascismul in Italia, credea cu tarie ca teoriile lui Darwin sustin convingerile sale, anume ca violenta ar fi esentiala pentru transformarile sociale. Teorie sprijinita de nimeni altul decat Karl Marx. In Decembrie 1860 Revista Conway Zirkle vorbeste in ”Evolutie, biologia marxista si scena sociala” despre Marx care i-a scris lui Engels urmatoarele: “cartea lui Darwin este foarte importanta, si-mi serveste drept principiu justificarii luptei in cursul istoriei ......... nu numai ca este o lovitura mortala data pentru prima data 'Teleologiei' (adica Creationismului) prin stiintele naturii, dar sensul rational al acestora este explicat in mod categoric.

Conform celor spuse de Dr. David Menton in lucrarea sa “Darwinismul social, religia naturii”, cele trei lucruri care l-au facut pe Marx dator catre Darwin sunt: a) explicarea originii cosmosului pe baze ateiste, care i-a permis lui Marx sa sustina faptul ca in societate nimic nu ar fi mai presus de stat, b) lupta pentru existenta, care ingloba argumentul lui Marx in favoarea luptei constante dintre masele de oameni si necesitatea revolutiei, c) dezvoltarea si imbunatatirea progresiva a omului, care a introdus teoria lui Marx, confom careia procesul de dezvoltare al omenirii nu se poate imbunatati decat prin lupta de clasa.

Combinatia dintre darwinismul social si comunism nu se poate distinge niciunde altundeva mai clar, decat in politica Partidului comunist chinez, care a dezvoltat formula de 95:5 pentru distributia claselor. Rationamentul de baza aceastei formule este ca 95% din populatie este clasificata ca facand parte din diferite clase, care pot fi castigate de partea Partidului comunist chinez, dar 5% ar fi marcati ca dusmani de clasa. Precum s-a afirmat in Cele Noua Comantarii despre partidul comunist, “Oamenii apartinand celor 95% ar fi in siguranta, dar impotriva celor apartinand celor 5% trebuie luptat."

Nu este surprinzator faptul ca Darwinismul social a fost reexaminat in anii '70 — '80, fiind considerat o teorie defuncta a dezvoltarii. Cu toate ca in vremurile noastre multi dintre noi nu am putea suporta o astfel de teorie si nici Darwinismul social, nemaivorbind de eugenetica, credem in mod deschis ca teoria lui Darwin este ipoteza definitiva care sta la baza a ceea ce am devenit in zilele noastre. Deoarece dezbaterile asupra Modelului inteligent continua dezlantuite, se poate face doar o invitatie la reflectie, daca nu exista timp ca mintile noastre sa conceapa o alta teorie care sa aduca reconcilierea in randul celor apartinand comunitatii stiintifice, care cred atat intr-o fiinta inspirata, cat si in divinitatea naturii.