Dalai Lama are prieteni la Bucureşti

Losar este Anul Nou Tibetan. Sărbătoarea durează 15 zile şi coincide cu Anul Nou Chinezesc şi cel Mongol. Această sărbătoare precede budismul şi datează din perioada pre-budistă Bon din Tibet.

Date fiind abuzurile guvernului comunist din China asupra populaţiei tibetane dar şi a unor comunităţi chineze, Losar-ul nu a mai fost sărbătorit, ci comemorat, de ani de zile, în memoria celor peste 100 de tibetani, care şi-au sacrificat vieţile (s-au auto-incendiat) în ultimii ani pentru a atrage atenţia asupra situaţiei critice din Tibet.

De aceea acţiunea de duminică, 10 februarie, organizată de reprezentanţi ai Nations for a Free Tibet din România, la Universitate, pentru comemorarea (şi nu sărbătorirea) Anului Nou Chinezesc şi Tibetan s-a numit No Losar (Fără An Nou).

Este vorba despre drepturile omului

Despre aceste lucruri şi despre abuzuri împotriva drepturilor omului aflăm de la Alexandru Alexe, reprezentant al UN for a Free Tibet, ramura română.

Alături de colegii săi care susţin un banner cu steagul Tibetului, Alexandru explică de ce nu putem rămâne indiferenţi în faţa abuzurilor la care suntem supuşi din partea guvernelor, în general.

”Dorim să tragem un semnal de alarmă vis-a-vis de situaţia dezastruoasă în care această naţiune a ajuns şi să arătăm că, indiferent de ţara în care te afli, trebuie să-ţi pese. Vorbim aici despre drepturile omului, drepturi care sunt încălcate brutal oriunde pe mapamond.”

Ciprian Safta, un alt reprezentant pro Tibet, a pomenit de cele peste 100 de auto-incendieri ale călugărilor budişti din 2008 până în prezent.

”Ele nu sunt bine înţelese, multă lume le consideră un suicid, iar oficialii chinezi le compară cu actele teroriste, şi le pune pe seama instigărilor (cum le numesc ei) guvernului tibetan din exil, făcând referire la Dalai Lama”.

Cum ne afectează pe noi românii abuzurile partidului comunist chinez în Tibet sau China

”Pe noi de doare mult că drepturile omului sunt încălcate peste tot”, spune Alexandru, amintind că palmaresul lor de acţiuni civice nu se opreşte doar la problematica Tibetului, ei militând şi pentru alte cauze, cum ar fi cele de mediu, sociale sau politice din România.

Iar celor care ar putea obiecta că reprezentanţii Free Tibet se ocupă de probleme care nu privesc direct România, Alexandru le explică cum ne afectează pe noi, românii, abuzurile partidului comunist chinez.

La ultimile două manifestări pe care au încercat să le organizeze, s-au izbit de o rezistenţă nefirească din partea autorităţilor române. Li s-a spus pe şleau că ”riscăm să punem în pericol relaţiile economice româno-chineze”. Problema tibetană, alături de celelalte, precum hărţuirea membrilor Falun Dafa, a artistului-dizident Ai Wei-Wei, constituie parte din cele mai grave probleme de încălcare a drepturilor omului în China, explică Alexandru.

”Cum să nu ne afecteze dacă, la un simplu telefon al Ambasadei Chinei, ai noştri sunt dispuşi să încalce dreptul la propria exprimare ai propriilor cetăţeni, pe teritoriul nostru suveran? Acest lucru ar trebui să ridice un semnal de alarmă pentru orice român.”

Noi avem propria noastră experienţă comunistă în România, a continuat reprezentantul Free Tibet, explicând că, până în -89, am trăit aceleaşi traume pe care le trăiesc şi chinezii şi popoarele afectate de ei, în care ”am pierdut oameni, am pierdut bani, am pierdut viitor, am pierdut speranţe şi libertate” şi ar trebui să ne doară faptul că un guvern comunist dă ordine (”sfaturi”) guvernului român cum să procedeze cu proprii lui cetăţeni".

”Nu putem să permitem regimului comunist chinez să dicteze în ţara noastră încălcarea drepturilor omului”

”Încercăm să le insuflăm românilor un spirit civic vis-a-vis de umanitate, de oameni”, a mai spus Alexandru, amintind că reprezentanţii Free Tibet au fost opriţi din manifestarea lor civilizată, de două ori, pe acelaşi sistem de control comunist.

”Trebuie să învăţăm să ne pese de valorile umane şi mai ales, nouă românilor să ne pese mai mult de viaţă decât de bani. Abia după aceea să avem pretenţia de la conducătorii noştri să pună viaţa şi valorile umane deasupra banilor. Momentan interesele economice dictează, dar e inacceptabil. Încercăm să insuflăm oamenilor o dorinţă de a sparge coconul în care am fost băgaţi, pentru că 23 de ani am fost manipulaţi în secluziune.”

”Cum să nu ne afecteze dacă, la un simplu telefon al Ambasadei Chinei, ai noştri sunt dispuşi să încalce dreptul la proprie exprimare ai propriilor cetăţeni, pe teritoriul nostru suveran? Acest lucru ar trebui să ridice un semnal de alarmă pentru orice român”.

Alexandru mai vorbeşte de egoismul din fiecare dintre noi, cei cărora ne pasă doar de ce e până la graniţă şi atât, pe când întreg mapamondul este un sistem complicat şi interconectat de evenimente, de oameni şi de conjuncturi. Dacă încetezi să-ţi mai pese de fiinţa umană de oriunde ar fi ea, atunci ai pierdut tu, din propria umanitate.

”Doar atunci când ne pasă, noi ca popor ne vom rupe de sub stigmatul acesta sub care ne aflăm de atâta timp. Abia atunci vom putea începe să inversăm raportul de putere în ţară. Momentan puterea este a politicienilor, nu a poporului român. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Tibet. Tibetanii trec prin ce am trecut şi noi şi sunt victimele aceloraşi oameni care, cu un simplu telefon ne pun căluşul la gură."

Nu putem să permitem regimului comunist chinez să dicteze în ţara noastră încălcarea drepturilor omului. Nu e de ajuns că încalcă drepturile chinezilor sau ale naţiunilor vecine Chinei?”

Manifestarea din Piaţa Universităţii a fost o manifestare exclusiv comemorativă şi apolitică, Alexandru explicând că ei funcţionează ca şi purtători de cuvânt, ca şi avocaţi ai tibetanilor, pentru că tibetanii sunt izolaţi, existând o blocadă informaţională peste tot în China.

”Piaţa Tienanmen trăieşte în suflete noastre la fel cum Piaţa Universităţii trăieşte în sufletele noastre”, a încheiat Alexandru.

No Losar pentru atâtea familii...

Îmbrăţişând aceeaşi cauză a drepturilor omului, o reprezentantă a Falun Dafa România s-a alăturat comemorării No Losar, dorind, în acelaşi timp să ureze ”la mulţi ani” chinezilor din România, din China sau de oriunde ar fi ei.

Fascinată de tradiţiile vechi de peste 5000 de ani ale Chinei, dar şi intrigată de repetatele încălcări ale drepturilor omului, Oana a dorit să fie cu inima alături de miile de chinezii care sunt persecutaţi în China fără a avea altă vină decât că gândesc diferit faţă de linia impusă de partid.

Am rugat-o pe Oana să dea un exemplu de tradiţie chineză care s-a păstrat până astăzi.

”Cel mai important lucru pentru ei este să se afle alături de familie”, a spus ea, de aceea chinezii îşi încep aceste sărbători cam cu o săptămână înaintea datei efective şi fac eforturi mari de a ajunge alături de familiile lor.

Din păcate, foarte mulţi nu reuşesc să se alăture familiilor, iar motivele politice sunt nenumărate, în acest sens. În afară de tibetani, Oana a mai dat exemplu şi de alte comunităţi persecutate, precum uigurii, ziarişti sau avocaţi de drepturile omului.

Referitor la persecuţiile regimului chinez comunist împotriva şcolii de qigong Falun Gong din China, Oana declară că ele sunt deosebit de grave, practicanţii Falun Gong fiind aruncaţi în lagăre de muncă forţată sau folosiţi ca ”donatori” vii de organe pentru transplant, împotriva voinţei lor.

Aceste abuzuri din partea partidului vin din criterii ideologice, complet nejustificate faţă de modul de viaţă sănătos şi conform cu principii morale înalte; Adevăr-Compasiune-Toleranţă sunt principiile ce guvernează vieţile celor care practică Falun Gong. Deşi apreciată şi practicată peste tot în lume, fiind o disciplină cunoscută pentru beneficiile ei de ordin moral şi al sănătăţii, totuşi, în China, cei care practică această şcoală de qigong, au parte de cel mai violent tratament din partea autorităţilor comuniste, în ”bună tradiţie” cu Revoluţia Culturală chineză din anii 70 sau oprimările comuniste din România - mii de cazuri de bătăi, torturi în lagăre, recoltare forţată de organe pentru transplanturi ilegale.

E vorba despre acelaşi sistem politic oprimant, aceeaşi incompatibilitate de principii, sugerate şi de Alexandru: un sistem politic care sacrifică exact oamenii ce ar putea face lumea mai bună, doar pentru că nu se reuşeşte să le fie nivelată conştiinţa şi să le fie pervertită gândirea.

Acţiunea No Losar de la Universitate este un semnal de alarmă pentru toate abuzurile împotriva fiinţei umane dar şi un impuls de a nu sta pasivi în faţa Răului, indiferent sub ce formă se prezintă acesta.