Cursa înarmărilor se dezlănţuie în Asia de Sud-Est
Dacă îngrijorările actuale sunt suscitate de axa Siria-Iran, partida fundamentală a viitorului se va juca pe malurile Asiei de Sud Est. Aici se va materializa peste câteva decenii hegemonia mondială, de aceea ponderea specifică a Chinei, care deja a dislocat suficientă masă critică pentru a atrage atenţia militară internaţională, a dezlănţuit cea mai intensă cursă a înarmării de la căderea Zidului de la Berlin. Primele luni ale anului 2012 scot în evidenţă această dinamică. Lucru remarcat şi la Conferinţa pentru Securitate de la Munchen, unde, în pofida crizei siriene şi preocupărilor suscitate de Iran, dezbaterea s-a axat mai ales asupra acestui fenomen, notează marţi ziarul El Pais.
Secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton şi ministrul american al apărării, Leon Panetta, au expus în faţa omologilor lor şi invitaţilor la conferinţă noua strategie militară a Washingtonului, care relevă 'necestitatea de a-şi reorienta spre Asia-Pacific' desfăşurarea. Kevin Rudd, ministrul australian de externe a atins şi el tema: 'Curând, pentru prima dată în două secole, principala putere economică a lumii nu va mai fi o ţară democrată. Curând această putere va deveni primul investitor militar. Deja în 2025, conform primelor analize', a mărturisit Rudd la Munchen.
China şi-a sporit cheltuielile militare cu 189% între 2001 şi 2010, potrivit datelor Institutului Internaţional de Studii pentru Pace din Stockholm. Beijingul a cheltuit 120 de miliarde de dolari în 2010. SUA, care după atentatele din 11 septembrie 2001 şi-au sporit investiţiile militare, se plasau atunci în frunte cu 700 de miliarde. Însă în timp ce primul avansează cu puterea vântului, al doila face mari reduceri în domeniul militar. Însă acum problema nu mai este eterna rivalitate între Washington şi Beijing.
Exemplul chinez îi stimulează pe ceilalţi, cum notează fabricantul francez Dassault, care a fost contactat de India pentru cumpărarea a 126 de avioane de luptă. India şi-a sporit cheltuielile militare cu 54% în ultimul deceniu. Acelaşi lucru l-a făcut şi Australia cu 49%, iar Coreea de Sud, cu 45%. Din care o mare parte destinată forţelor navale. Dorinţa de supremaţie navală a Chinei, foametea ei de resurse şi multiplele sale revendicări teritoriale - alături de alianţele sale şi deschiderea de porturi şi baze navale din Golf Persic până în Extremul Orient - au suscitat resentimentele regiunii dincolo de tradiţionalele puncte de conflict (de la peninsula coreea, taiwan şi disputa sa cu India).
Zhang Zhijun, ministrul adjunct al MAE chinez, a folosit la Munchen un ton emfatic, garantând că 'China nu intenţionează să stabilească zone de influenţă'. 'Am trăit 30 de ani în pace şi am rezolvat prin dialog dispute teritoriale cu 12 ţări vecine. Se vorbeşte mereu de tensiuni în marea de sud a Chinei, dar a existat vreun război sau vreo blocare a tranzitului aici?', a întrebat el. 'Suntem principalii interesaţi în stabilitate şi în liberul flux al mărfurilor', a precizat Zhang.
Senatorul John McCain a reproşat totuşi Chinei mai multe episoade de ostilitate faţă de navele americane, sau de interese vietnameze. Sau de reprimare a disidenţilor. La care Zhang a răspuns sec că China 'nu acceptă niciun amestec în treburile sale interne'. Dincolo de dialectica confruntării, în retorică oficială a Chinei se întrevede deja disputa pentru viitoarea hegemonie a planetei. Iar în jurul giganţilor dansează şi alţi mari din Asia.
În Europa, în schimb, se încearcă ieşirea din criza economică prin reducerea cheltuielilor militare. Cheltuielile militare europene cunosc deja o stagnare de mulţi ani încoace iar acum a intervenit o mai mare contracţie. Europa occidentală destina bugetului militar, în 2000, de două ori mai mult decât Asia de Est şi Pacific (287 de miliarde faţă de 136 de miliarde de dolari), dar în 2010, s-au aflat aproape la egalitate: 295 de miliarde faţă de 262 de miliarde de dolari.
Iar în viitor se prevăd cheltuieli mai mari pentru regiune. Australia preconizează cheltuieli pentru înarmare de circa 300 de miliarde în următorii 20 de ani. Practic toate ţările din regiune şi-au planificat achiziţii substanţiale de arme pentru a contracara supremaţia chineză. Analiştii estimează că naţiunile asiatice vor cumpăra 111 submarine în următorii 20 de ani. Chiar şi micul Singapore figurează între principalii zece importatori de arme din lume.
